lassalleanism s. n. (sil. -le-a-) [ss pron. s, ll pron. l]

miss s. f. invar. [ss pron. s ]

passacaglia s. f. [ss pron. s, -glia pron. -li-a]

passim adv. [ss pron. s], abr. pass

chintă (chinte), s. f. – 1. Intervalul dintre cinci note muzicale consecutive. – 2. Atac de tuse. – 3. La jocul de cărți, formație de cinci cărți consecutive de aceeași culoare. – Var. (înv.) cvintă. Lat. quinta (sec. XIX); fr. quinte. – Der. chintet, s. n., din fr. quintette; chintesență (var. greșită chintezență), s. f. din fr. quintessence, var. datorată tendinței de a pronunța ca z, s intervocalic din ss, cf. vitesse › viteză.

SKORZENY, Otto (1908-1975), ofițer SS de origine austriacă. Folosit în diferite misiuni speciale, cele mai cunoscute fiind eliberarea din captivitate a lui Mussolini (sept. 1943) și a restarea lui Horthy (oct. 1944).

HIMMLER [hímlər], Heinrich (1900-1945), om politic național-socialist german. Colaborator apropiat al lui Hitler. Organizator al SS-ului (1929), șef al Gestapo-ului (1934-1945). Ministru de Interne (1943-1945). Promotor al politicii de reprimare a oricărei forme de opoziție și de exterminare a evreilor din Germania și în teritoriile ocupate. A încercat să negocieze, fără știrea lui Hitler, cu anglo-americanii (1945), fiind exclus din partid, când acesta a aflat de demersurile sale. Arestat de englezi, s-a sinucis.

AFEREZĂ s. f. (< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis „îndepărtare”, „cădere”): fenomen fonetic din evoluția unei limbi, constând în suprimarea vocalei inițiale sau a unui grup de sunete de la începutul cuvântului. Astfel, lat. occassionare a dat în limba română forma cășunare (prin a. lui o-, prin reducerea grupului consonantic -cc- la -c, prin transformarea lui -a- neaccentuat în -ă-, prin reducerea grupului consonantic -ss- la -s- și transformarea acestuia, sub influența lui i, în -ș- și prin transformarea diftongului -io- în -iu- și apoi în -u-, cu reducerea lui -i- semivocalic); lat. agnellus a dat în limba română forma miel (prin a. lui a-, prin transformarea grupului consonantic -gn- în grupul consonantic -mn- și prin trecerea lui -n-, în această poziție, la -i- semivocalic, prin reducerea consoanei duble -ll- la -l-, prin căderea consoanei finale -s și prin amuțirea vocalei finale neaccentuate -u); în limba română, de la forma astâmpăra (cf. lat. *ex-temperare) s-a ajuns prin a. lui a- înițial la stâmpăra, iar de la forma Niculae, prin a. lui Ni-, la forma Culae (ambele în limba populară).

ADAM ebr. „humă” (?) nume frecv. în folclor. 1. -escu, -achi (Arh), -iu, -oiu, -uț. 2. Adămul, Neagoe (BCI IV 114). 3. -an: Adăman, Mircea olt. (Sd. VII 49); – Oprea (16 B VI 381) zis și Oprea Dama (ib 377) din Pitești; cu afer.: Dăman, Ion (17 A V 56) 4. Adama f. (C Ștef). Derivate cu afer.: Dama, pren. (P^I1 verso fila 14); Damu. ar. (Cara 268; Cat. gr, I) cf. ngr. Δάμος (But); Damciu, Costa (Cat gr I) și Damcea fam. act. (Jiul ard). 5. Damșa, I., băn. (LB); Dămiș s.; Dămici t. (Dm). 6. Adămilă: Dămil/a, -ești ss. (Vr.; Ur XXII 178); -eni s.; cu o < ă: Domilescu (An Corn). 7. + -oc: Dămocu s. 8. + -uț: Adămuț, -e ss. 9. Adămóiu (Paș); Adămon băn. (Cand 80). 10. Dămțeni s. < Adămut cu sinc. lui u. 11. Din forma magh. Adamus: Adămuș s. ard. și Dămușița s. (C Bog). 12. Adamia eg. (TC V 164), nume acomodat cu term. -ie, după Avramie < Avram.

ALEXANDRU gr, ’Aλέξανδρος <adj „care protejază pe oameni” (Bailly). Nume domnesc în ambele țări, luat sub influența cărții poporane, Alexăndria, dar boierii și poporul preferau derivate și ipocoristice ale numelui. 1. Alexandr/u Vvd. Basarab; -escu, Gr., poetul; cu i neexplicat: Alexandri, boier muntean (Sd V 344); mold., 1630 (Sd XI 100); Alecsandri V., poetul; -ni act; cu afer.: Drini, D., olt. (Sd. V 489); Alexandriu act.; -oiul (Vr C 53). 2. Olexandru (Ștef.) cu o < a fonetism rus. 3. Scurtat; Alexan, N., act. -i s. (Cat); Alexa (Ștef; C Stef; Sd XI 276; 16 A III 26) și Alexă (Bîr I) sau din Alexie; Alecu frecvent; Aleca b., 1576, mold.(C Ștef); forme identice la greci, sîrbi, bulgari. a) Cu afer: Lec, Leco (Tec); -ulescu olt.: Leca, din Oradea, 1235 (Iorga III 135 și 11-13 C I 55; P Bor 7; Paș); – agă, 1619. Frecv. mold. (Sd. XVI; Arh) etc.; b) Lecă, Lexi, Lexu ar. (Fărș); c) Leceni s.; Lechița b., ard. (Paș). Cf. alb. Leka. II. 1. Alixandru (Syn 25 feb), cu afer.: Lixandru frecvent; Lixăndroiu (Drag; RI XII 113); acomodat cu term. calend. -ie: Alicsandrie D. Ghica Vvd. 1842 (Ac Bz 59) 2. Ipocoristice: a) Droiu, Droia v. și Adrian. b) Druca, Șt., act.; c) Drulă b, mold.; Drulu, N., act.; -l (17 A II 102); Druțe, I. (Sur IV); -a (16 A II 49; III 22 și 153). 3. Alisandru, cu afer: Lisandru, -escu, M. (AO XV 140); Scurtat: Sandru, act; f. Sandra (P⁴) sau < Casandra. a) Sandrin (Mar; G. Roș 46); – Vvd, fiul lui Ștefan cel Mare, numit „Sandrinus” în doc. latin 1488 (Ștef); cu afer.: Andrino, olt., 1640 (Sur VI), cf.it. Sandrino. b) scurtat: Drinu., Marin (Fil A); Drina b., 1662 (Sur III și IV); – f. actual. 4. Sandu, Săndulescu; -lești, -leni ss.; Săndoiu, I. act.; scurtat în Doiul, sau < Rădoiu, Vlădoiu; Sănducu și Ducu, act.; Sănduleț act.; Asande, V., act.; Săndache (Sd XXI), Săndulache. III. Din magh. Sándor, avem forme răspîndite în Ardeal și Moldova: 1. + Alecu: Alecsandor, L., preot (Mar 145) din sec. XIV-XV. Cu a în temă: Șandru (Dm; Ștef; C Ștef; Paș) etc.; Șandre, -a, Șandrica (Ștef); Șăndrescul (Ștef) și mai rareori cu ă: Șăndru = Șăndrea (Dm I 50); Șăndrela, ard. (Paș); Șăndrolea, -uc, -ucă, ard. (Paș); Șăndreșor = Șendrișor (Dm); Șândron (Hațeg; Cand 94). 2. Numele este redat cu e în surete: Șendre, -a, Șendrica, -că, -co, -șor, Șindrea (toate în Dm). 3. În secolul XVII formele cu e se folosesc și în acte originale în mod curent: Șendre, Șăndreia (Paș; Tec II); Șendroiu, Șendr/eni, -uleni, -iceni, ss; Șendranul (16 A IV 174). 4. Cu afer. Șendre zis Endria (A Gen II 71). IV. Alte influențe: 1. Ucraineană: *Oleșa, > Oleș/ești, -eni ss.; Olehno, Oleșco, Oliușca = Olușca (Ștef), forme ce apar numai în sec. XV, acoperind uneori și originea etnică străină. 2. Din turc. Iskender: Schindir, Maxin „sluga” (16 A III 10); Schindir, frate cu Sima, Andrei și Mihuța (16 A I 158). Cf. sîrb. Alač < „Alexander” (Rad voi. 82 p. 86): Alaci act; v. acesta Partea II-a.

ANASTASIE gr., Áναστόσιος < ἀνάστασις „înviere”. I. 1. Anîstasie vist., 1692 (Sd VII 297); Anastasă, mold. (Sur VII). 2. Anastase; Anăstase (P Bor 8) cu afer.: Nâstase, frecv.; Năstasa (Aș Br 178); Năstăs/escu; -eni, -ești ss; Nastasioiul, N. (Buc; Cand); – ar. (Ant Ar). 3. Cu afer. de două silabe: Stasii, Vasile, act.; Stase, Gorcă, munt., 1840 (BCI X 113); Stași, mold.; -e, V., mold., act.; cu i protetic: Istasie, b., 1662 (Sur X); + -ac: Stasacu fam. ar. (RI IX 114). 4. Cu afer. de patru sunete: Tasie și Tasia (Ard I 248); Tasi, ar. (Fărș.); Tase, ar. (ib.) și munt. act.; Tasu fam. act. 5. -cu: Anastașcu (Has), cu derivatele prin afer.: Stașco, (16 A IV 239; 17 A IV 368); Tașcu pren. ar. act.; Tașcă fam. mold. (Bîr I), probabil de orig. ar.; Tășculești, fam. (Tec; cf. blg. și srb-cr. Taško (Rad voi. 82). Cf. și Tascău și Tăscău, olt. (Cand 99), <* Anastas + -co, redat greșit în loc de Tășcău (T-Jiu), 7. Prob. Tașa, St. (Drag 126) și Tașula, ar. (AO VII 219). II. Segmentat în Anasta/sie: A. 1. Nastă (C Ștef; Sd XVI 157; Fărș); Naste (Dm; C Ștef; 16 A I 237); -a (Ștef; C Ștef; Sd XVI 157; 17 B II 44) etc.; Nasta b, olt. și hațeg. 2. Nastu, ar. (Fărș); munt. (P¹⁰); ard. (Ard). 3. Nastoiu, olt. (Cand); – ar. (Ant Ar). 4. -f- -ac: Nastac, -ul, -ești (Tec II); Năstacu, Toader, mold. (RI XXIII 177). 5. Prob. cu afer.: Tacu, ar. (Fărș; Sur XIII); Taco, Șt., munt., 1388 (Rep D 25); Tăcui (17 B II 28); Tăcea, act. și Taciu, Vas., act.; cf. și blg. Tачо sint. < Anastase (Weig). 6. + -otă: Tacotă, olt. (Sd VI 507); Buturas derivă gr. Tákos < Dimitrie, etim. care poate fi eronată. 7. Nesteac (Dm; Băl I; Sur V) etc. B. 1. Sie; -ști s. (RI XI 264); Siĭa, fiul lui Moran (16 B IV 301). 2. Siicul pren. ard. (Met B Tr.). 3. Sica b. (17 B II 21). III. Alte forme actuale și compuse: 1. Anastasian fam. act. 2. Cu afer.: Tassian, Al. (act.). 3. Anastasiu, cu suf. gr. -iu. 4. Anastasachi boier 1760 (Sd XIX 43); de unde prob. Asachi (Arh). 4. + Atanasie: Năstanasie, Vlad, log. (Drj nr. 7) și cu afer.: Stanasie, 1623 (Sd V 15). 5. Din alb. Tsatse: ar. Țațu act.

ANTONIE lat. antonius. I. 1. Anton; -a f., olt. (Sur VI); -aș (Tec II); -e, -escu; -ică (Sd XXII); -iică f. (17 AV 378); -ița f. (Aș Br 204); -oe (Gorj 10); -oiu (Cand 106);-u (Sd XI 176); Antoana f.. olt. (Cand 106; D Buc). 1 bis. Cu sufixe grecești; Anton/iada f. (17 A III 82); -ida f. (Băl JI), -iu fam. Cu schimbarea părții finale; a) Antul, sec. XIV (DR IV), cf. srb-cr. Antul (Rad voi. 82 p. 127); Antha (P¹¹); Anta, Ioța, din Șiria (BA ung 8); b) *Antule > Tule (17 A V 298); Tulești (Sd XVI); Antula Hagiica, f. (Aș Br 203); – prezvitera (AO XII 95); -f., olt. (Sd VII28); c) Antița (Var 21; Arh. 170; RI X 266); + -in: Antinescu, Z., prof., 1890; cf. ucr. Антин. Antina s*) v. și Antim; d)+ -ache: Antache, act.; e) Anteș (Ard); f) + -oc: Antoce, act.; Antoci, C., mold., ar.; g) Antochi, Șt., act.; formele e, f și g se pot referi și la Antioh II 3. Cf. și srb. -cr Ante. 3. Cu afer.: Ton, 1766 (Paș); ar.(Ant Ar); a) Ton/a b. (16 B VI154); f. (17 A IV 271); -ea b. (ib. 112); -e frecv. actual; -ea s.> Toneanu, act.; -i act.; -ie (Paș); -ița pictor; -u, act.;, -ul fam., mold. b) + -ca, -cu: Antonca f. (Bezv XVII p. 15); Tonca (Dm); Toncu, Ioan (Cat gr. I). c) din fem. *Toanca (cf. Antoana și Doanca) s-a format un plural feminin: Toancele, toponim pentru cheile Bistriței, nume luat probabil după stăpînele locului pe vremuri; cf. forme similare citate în Introducere, cap. VII E, F § 4 n. 7; greșită explicația < toană (Gh. Pascu, Sufixe, etc.) d) + -cea, -ciu: Ton/ce (Dm); -escu, act., -ești neam brașovean (BCI XII 88); Tonciu b. (Ard) 2 ss ard; -lescu, act.; Toncian, act. II. Din magh. Antal: 1. Antal (Sd; XXI); -ă fam., mold.; 2. Cu disimilare n > l: Altălești s. (17 A III 87). III. Cu fon. grec. nt > nd: Andonie (Syn 23 febr), formă ce apare și în doc. slavo-romîne din sec. XIV și în vechile sinaxare din ambele țări, paralel cu Antonie. 1. Andon (Has); olt. (Sd VI 504; 17 B IV 4); -i (Arh); -ie (13-15 B; Ștef; Băl II; etc.); -iu (Arh). 2. Sincopat: *Adone > Adonoaia (DR I 458) sau < ◊ al Donoaiei; Donoaia, M. (Băl VI). 3. Cu afer.: Ndona b., ar. (Fărș). 4. Ipocoristice: prin afer.: Don, care primește aceleași sufixe ca și Ton: a) Don Cotoară (Met 290); Don Duca Supil și Don Todor Stănescul (Div 80); Donul, V. (Sur XVII); Dona b., 1646 (An C 746; 17 B II 80; P⁸); – F. (16 A III 117); călăraș, 1655 (Sd V; b. ar. (An Ar); – f., 1646 (16 A I 232); Doană b., olt. (Cand 107), Donă, Marin 1804, olt. (AO XXI 172); c) Don/e (C Ștef; Arh; Ant. Ar; A Gen 106); -ea b. (C. Ștef); -ea ard. (Paș); -ea f) (16 A I 327); -escu fam.; -ești s. d) Doneci pah., 1790 mold. (BCI IV 127); e) Doni, Pan 1641 (D Buc); Donie (R Gr; Fil 42; Băl VI); vistier, 1755 (BAP II207); – I., munt. (Fil 42); f) Donic pren. (Isp VI²; -a, G., 1668 (Sur XVI); Donici, 1619 (BiA 56; Sd XVI 391); -comis (17 A I 57); Nicoară părcălab (17 A II 96); fabulistul Al. -; prenume, (17 A I 100); Doniga, Z. (IS 274); Donoiu și Donțu olt. (Cand 107); Doniță, Donițoiu (ib). g) Donca b. (16 A I 225; Moț); Doncă, olt. (RI VI 263). h) Donce t.; Donc/escu S., act; -ești s.(Ștef); -ea, P., ard (Var 35); Donciu (Dm); Doncioiu, Gr.(Puc). IV. 1. Formă veche rom. cu suf. -ie: Întonie (Ard II 154). 2. Contam, cu Atanase: Antînas, 1587(Sur XVI). 3. Antănăsiile, zile nefaste, 16 – 17 ian.(Has). 4. + -uț: Andănuț; -ă, olt. (Cand 106).^[1]

AVERCHIE 1. – (Sd XVI 356; 17 B I 449); – neg. (Olt); – eg. (Cat); – mon, ar. la 1865 în București. 2. Cu schimbarea p. finale: Averche (Paș); Avercă (Isp IV¹) 3. Cu apoc.: Avăr și Aver (Ștef; C. Ștef; Isp I¹). 4. Averești și Avirești ss. (Dm); Averescul, Dragotă (16 A I 347); – Oancea (16 A II 63); – Mihail (ib. 117); Averescu (17 A III 88; Arh); – Alex., act. 5. Prob. Vărăști s. 6. Avere, I. (Isp V¹) prin etim. populară.

BARBURA, nume de tradiție populară < lat. Barbara, în calendar: Varvára. 1. – f. (AO XIV 276). I-A. Candrea derivă Barbură < *Barboră < *Bar -bără, ca botez < *bătez, și toi așa masc. Barbur „păstrat numai la bulgari”, din care avem Barbul, prin disimilare (Cand 118 – 120), sau -l fiind luat ca articol. 2. Bărbureaua t. 3. Barbur s-a păstrat însă un timp și de romîni pentru că-1 găsim, cu mici modificări, în toate regiunile, ba încă într-o formă mai apropiată de prototipul latin, a) Barbăr, ard. (Ard. II 86), cu derivatele: Bărbărești (16 B III 5; AO XVII 305) și Bărbărigeni ss.; b) Bărbari, mold. act. c) prob. ar. Barberi (Cara 34), redat și cu fon. grec: Varveri, nume actual. 4. Prin disimilare din Bárbăr < *Bárbăl cu derivatele: Barbálea, ard. (Paș); – Șt. (Ard. II 94); Bărbăl/escu (Puc); -ăul t.; -ăi, -ani, -eni, -etești ss. 5. Contaminat cu Barbu: Bărbulea, 1670 ard. (Paș); – munt., 1596 (Sd VII 270; 16 B II 161; Cat); olt. (Cand 121). II. Barbul nume străvechi de tradiție rom., format prin disimilare din * Barbur formă constatată de Candrea la bulgari (Cand 118), iar finala -ul, tratată ca art. masc. 1. Barb, 1582, ard. (Paș), nume format la noi (nu adus din Italia, cf. Iorga, RI XIII 194), frecvent și la sudul Dunării, unde primește sufixe slave. 2. Barbul, boier (Dm; Rel; Ard II 141), cu derivate: Bărbu/lescu; -lești s. -leț (Paș). 3. + -a: Barba fam. act. 4. Cu art. fem. -a, Barba f. (16 B V 197) care nu poate fi din „barbă”. 5. Derivate: Barbea (Paș); Bărbăscul (Isp. III -¹) Bărb/escu; -ești s. (Gr. Buc), iar cu asimilare regresivă: Berbești (Dm; Ard 21, 117; Hur; 17 B II 376) și Berbescu (Hur). III. Derivate din Barbu cu diverse sufixe: -an: Bărbanul, Drăgușan (17 A II 63, 67). Bărbănescu, ard. 2. + -ău: Bărbău, T., mold. (Sd VII 304). 3. + -el: Bărbel, I., ard. (An C. 4. + -eș: Barbeș (17 A 1148). 5. + -ică: Bărbicești s., olt. (Sd XXII). 6. + ior: Bărghior, mold. (RI V 225); – Pădure, mold. (Sd VII 65). 7. + -ocea: Barbocea, mold. (Sd. VI 15). 8. + -on (< oniu) + suf. -a: Barbona (Puc); Barbonie, M. (Grd. 11); Bărbon/e olt. (Sd VI 491); -ie (î Div); Bărboane, act. (Jiul ard); + -oiu: Bărboiu, Ursul (Isp 1²), Bărboiu vornic (Costin); + -cea: Barboncea (16 B IV 402). 9. + -os: Bărbos fam. mold. act.; Bărbosea (Mano 23), care se confundă cu „bărbos”. 10. + uc: Barbuc (An Pl 116); -a, b. munt. (RI X 136); Bărbăcuți t. < *Bărbucuț; 11. + -ucea: Bârbuci (17 B I 368); olt. (Cand 121); Bărbucea, ard. 1680 (Paș); -cești s. (17 B II 235). 12. + -ucea + -an: Bărbucean pren. olt. (Cand 121); – Știrbei, 1825 (RI XIV 115) = Barbu Știrbei; – Nic., ard. (Șchei III); cf. și Barbucin, Pav., 1841 (BAP II 272). 13. + -ui: Bărbuiu, Ursu, mold., 1618 (Sd V 15); -l (Sd XXI); Barbuia (17 Bl 167; IV 132; Giur 86); băn. (17 B II 186); Bărbuea (AO XIX 158). 14. + -uică: Bărbuică, olt. (Cand 121; Sd XXII). 15. + -uicea și -uincea: Bărbuicea, Bărbuin/cea, -cești s. (Giur 315). 16. + -uița: Bărbuița (17 B I 186). 17. +-uș: Bărbuș, mold act.; ard., 1680 (Paș); -a (Ur XXII 224); -ani s. (Dm). 18. + -uș + -că, -co: Barbuș/câ, -co (16 A III 197, 215). 19. + -uț: Bărbuț, act. (Paș); -ă, act.; -oiu (Cand 121). 20. Asemănări: Bărbuza, Banul, munt. (Sd V. 176). 21. Cu sufixe slave: Barbulov; Barbovschi (Băl II; Arh); Barbolovici, ard. (Ard.) 22. Reluare din magh. Borba < Borbála „Barbara” (Drăg, Paș): Bórbota (etim. Paș).

BARTHOLOMAEUS; lat-cat. < ebr. bar-Tholmaj « fiul lui T. », fon. ortod. Vartolomei; Forma latină trecută din Ardeal în Moldova sau adusă de străini boieriți la noi – ca Bartolomeo Brutti, mare stolnic sub Radu Mihnea, numele acestuia variind în acte, cu a trecut în e sau i. Varietatea formelor face dovada că numele, introdus prin sec. XV, a fost adoptat și de romîni, de la unguri și sași dar numai în formele ipocoristice: Barta, Berta. Pentru originea acestora v. BL II 38. I. 1. Bart, Peter, sas (Iorga VIII 94); -a (16 A I 285; DM 62; Ștef; 17 A V 202); -ă, Toma (BCI VII 25); -ă, Gh., mold. act.; -ic, olt. (Sd VI 474); -ic, Cazan, olt. (Sur VI); Bărticulești (16 B VI 333); Bartoe (17 B III 309); Bartoș (Dm); Bartuș, M., sas (C Ștef). 2. Bărta = Bîrta = Berte, Pătru (Cat); Bărte, Gh., dobr. (RI XI 212); Bărtan, olt. (17 B II 314); -ul (A Gen II 79).; Bărtilă, S. (17 A V 351); Bărtoc (Mar); Bărtuș din tg. Trotuș (Sur II; Paș). 3. Bîrta, Patru, din Bîrtcovești (13 – 15 B 179); -n (16 B III 342); Bîrtoi buc. sec. 18; Bîrtoș, mold. (RI V 224). II. Cu e în temă: 1. Bertolomei, brașovean (Rel); Bertolomei – Bartolomeu Brutti (17 BIV 261; Sd V 519) și Bertolomi (Sd V 6). Din această formă s-a creat ipocristicul Berte. 2. Berte, Sp. (Bîr I); Berte scris și Bărta, Bîrta, P., munt. (Cat; Ț-Rom 342; 13 – 15 B 179); Bertea popă, munt. (Sur 1); – P., mold. (C Ștef); – ard. (Paș); – fam. mold. act. etc.; Bertea și Bertești ss.; Berta, I., companist, 1780, ard. (Braș); Bertha, Șt. (Ard I 269). Berte – Bertea = Beartea, mold. 1645 (RI II 143); Bertescul, Stanciu (Drj. nr. IV). 3. Berti, S. (Tut); Bertil, fam. act., -ă, S. (17 A V 365). Pt. aceste forme cf. și Berto < Alberto, Umberto (Pallazi, Diz. it.). III. 1. Forma magh. Bertalan în uz la ardeleni (BA ung 9), a dat: Birtălan, mold. (C Bog; Sur XX; 16 A I 346 și IV 220). Cf. și Birtolomei Brutti (Sd XI 100); Birtolom ard (Viciu). 2. Bartolomeu Drágffy, voievod ard., aliat cu Ștefan cel Mare în 1492, numit în cronici; Birtok (Kog I 144, 146, 171, 285), < magh. Bërtok, diminutiv < Bartholomaeus (com. de Al. Cristureanu). 3. Birtoc, 1698 (Vr C); – I., aprod. 1634 (Tec I). 4. Variantă dialectală: Ghirtoc, Ioan – (Sd VII 64) ș.a. (Sur X). 5. Birt, Gh. (Mag Br); -a, băn. (AO III 481); -ic, Gh. (Sd VII 324).

BENEDICT forma catolică < lat. Benedictus cognomen în uz din primul secol al erei noastre; ortod. Venedict de Nursia (Syn.) I. 1. Benedict; -a (11-13 C I 147); cu apoc.: Benedic, toponim lîngă m-rea Vintilă Vodă (16 B IV 102) numit și Menedic < magh. menedék „adăpost”, corupt în Meledic; Benedict, ungur, 1660 (Sd IV 3). 2. Benetic (cont. cu venetic) boier mold. (17 A II 201 și IV 279) fratele lui Bernard Borisi mare post.; Benetiuc (Cand 14); olt., 1638 (DGorj). 3. Benedec, ard. (Sd V 514) < ung. Benedek; munt., 1495 (Rel). II. Cu apoc.: 1. Bene, mold. (Sd XI și XXI), cf. magh. Bene, 1135, (BL II 38). 2. -a, mold. și munt. (Dm; Ștef; Sd XIX și XXI; Drj nr. 28) -a, I. (Paș; Ard); -ști s. 3. Benin, Benic ss.; Beniuc fam. act. Cf. și blg. Benjo < Benedictus (Weig). 4. Benici (Dm; Ștef); – Duma din 1529 (C. Ștef) 5. + -iga, Beniga 1680 (Paș) și + -ilă: Benilă (ib.). 6. Benu (P Bor 27); Benul (Puc). 7. + cu: Bencul, orășan (16 B V 219). 8. + -cea, -ciu: Bencea (Moț; Puc); Benciul, mold.; Bencești s. (17 B II 383). 9. Din magh. Bence < Benedict, (cit. Bențe); Bențul t; Bența pren. ard. act.(Var 22); -mold. (Sur X); Bențe (17 B II 286);Bențea 1758, ard. (Paș); – Drag. (Isp II²); -Gr. (17 A IV; 10. Bena (11-13 C I 25 Dm); pt. acest ipoc. cf. și magh. béna „olog”. Pentru derivatele II 1 – 9. Capidan admite etim. lui Miklosich < tema sl. ЬЕН „a ucide”, mai probabilă însă etim. < Benedictus, în legătură cu influența catolicismului în Moldova, forme adoptate și de ardeleni. 11. Cf. ard. Bedea < magh. Benedek (etim. Paș), puțin probabil.

BLAGOVEȘTENIE < sl. Ьлагокщеиніе. var. Blagovește. Segmentat în Blago-Vește. 1. 1. Blaga apare ca nume b. în Ardeal și Moldova (Dm; 17 A II 233; Sd XI și XVI; Răc 15; Ard), rar în Muntenia: f. (Sd XI 87 ) și s. 2. Blagu pren. (IO 255); -l (Ard II; Met. 96). 3. Derivate: Blagea t,; Blăgan, Blăg/eni, -ești, -eri₉ Blăgoi ss. 4. Probabile: Blaghe, Dragul (17 BIV 485); + sl. Aкта „dar”. Blagodești s.(17B II 241 ); + -otă, Blagot I. (Sur XXV). 5. Prob. Blaha, N. act.; Blașcă, ard., -acestea sub infl. ucr. și slovacă (com. G. Ivănescu). II. 1. Veștea T., olt. (Sd XXII 351). 2. Cont. cu subst. veste: Vest/ea., act.; -escu (Scan).

BOGDAN traducera în slavă a gr. Theodoros, ebr. Nathanael, lat. Deodatus, numele însă nu e calendaristic. Din Maramureș, unde apare întîi, și Ardeal, el trece în Moldova, prin întemeietorul statului moldovean. Conform unui obicei propriu turcii au numit, după dînsul, țara, Bogdania (Kara-bogdan) și pe locuitori Bogdani. 1. Bogdan 1200 – 1235, în Bihor (Iorga III 135); frec. în Țara Oltului (Paș); -u, -a ss.; Bogdăn/easa, -el, -ești sate vechi ardelene și moldovene. 2. Tratată ca sufix, terminația -an se suprimă: Bogd/ul, vlah din Serbia, 1318 (DR IV); -a b. olt., 1598 (AO X 127); Bogde (16 BV 447); -a (16 B I 129; VI 337) etc.; -a, Ursulovici, vlah din Serbia (DR IV). 3. Bogdănețul t. (AO XVI).

BOJE vocativ < sl. Богъ I. 1. Boje b. (16 B III 157); -a (Cat). 2. Boja b. (16 B III 241; Sd XV 31) și s. 3. Derivate: Bojan pren. (AO XIV 275; 16 B VI 155; VT); -a f., de origine balcanică (ib. 287; P2). Boji căp. de lefegii (Costin); Bojian (Bal VI); Bojică (16 B II 33; 17 B II 43); Bojilă (Tec I) și s.; Bojin (16 B III 221); – popa (17 B IV 132); Boj/eni s.; -ești s, (Dm). Bojinca, Damaschin, băn. – D, (Sd XVIII); – S., ard.; Bojdariu, Tudor, 1634 (AO XIX 118) < blg.-srb Божидар (Weig); Bojdărești pe Răut (Cat. mold II); Bojoiu, D-tru (AO XVI); Boju s. 4. Cf. Bujoiu fam. și s.; Bujan ar. 5. Matcăbojă (BA sl 38), formă big. nouă « maica domnului ». II. 1. Bogescu, Gh. (Bîr V). 2. Bogea, Bogeiu, Bogești ss.

*CALE temă comună din: Calist, Calistrat, Calinic și Caliopi, Calisa, Calista, Calistena; cf. și Calia (Syn Cf. și frecv. neogr. Kαλλιὼ ipoc. acestora. I. Pentru bărbați: 1. Calie (Sd XYI); Caliia, țig. (16 B I 139; P¹²); Caliu (ib. 12; 17 B IV 434). 2. Cale, A. (Cîmp 183); -dobr. (RI XI 210); -a, Radul (17 B IV 160); – b. act. Călescul, N. (Cras); – Mihu (Gorj); – Necula, olt. (Sur VI). 3. Călea, 1625, munt. (Sd VII 272). 4. Cîlea (Sur V). II. Pentru femei: 1. Calea, frecvent pretutindeni – chiar în Maramureș – și în baladă. Calia f., sec. XVII (P Gov f° 12). 2. Califa (Băl VI; 10 43; 17 B III 388 etc.); dobr. (RI XI 205). Podul Caliții în București, azi Calea Rahovei, numit, prin etimologie populară și „Podul Calicilor”; Călița f. (P³); Calițoiu, (AO XVI) n. marital sau matronim. Cf. neogr. Kαλίτσα. III. Derivate probabile: 1. + man: Căliman, nume balcanic purtat în dinastia Asăneștilor de Ioan Căliman Asan (sec. XIII); Căliman, munte; -ești ss; Calim(an) (16 B IV 259); Căliman (C Bog; 16 A I 555). Cf. Găliman alunecare fonetică, olt. (Donat AO XX 281). 2. + -otă: Calotă, pren. (P2; PBor 45, 93, 97); n. frec., sau din subst. cal (DLR), ca: Bootă, Iapotă; numele se găsește și la sud-slavi; alte etimologii: V. Bogrea din gr. Kαλή) „Frumoasa”, „Mușata” (DR II), Miklosich din sl. KАΛZ „negru”, iar Măreții de la Calinič. V. și Calce (Partea II-a).

CALIAN etim. nec. 1. Calian (Dm; Mar; Paș); -u prof; -ăuți s, azi Călinești r. Botoșani; -i, s. (Ard). 2. Caliin (13 – 15 B 67); -1743 (AO XXI 189). 3. Călian (Dm; Ștef; Sd XXI; Mus; 16 B I 159); -i (Tec); -ul t. (Mus). 4. Căliean (C Bog); Călien/i, -ești ss. (Dm). Legat de tema comună Cale < Calist, acest nume se apropie și de Caloian și apare din sec. XV în cele trei țări. Calian este și variantă mold. din Caloian.

CASIAN lat. Cassianus < Cassius, cf. cassus „gol”. I. 1. Casian (Arh.); Căsiian pren. (17 A IV 128). 2. Cu apoc.: a) Casu (Ur XXII 338; Arh); -l, mold. (Sd XXII); -l, Nica (An. C III 740); b) Casin spătar, 1576 (Sur XIX); -pîrc. (16 A III 465). c) Casan fam. mold. Cf. Casota, Cașota ss. sau de la subst. casă, caș. 3. Prob. Cosian vecin 1633 (D Gorj). II. Feminine: 1. Casiĭana f. (Aș Br 112); Casăiana mona. (Sd XIX 62). 2. Cu apoc.: Casia f. (RI XI 92); a Căsăii mold, (Sd; Căsuța (Sd XVI și XXII).

CHIRCĂ temă comună din Chiric, din; arm. Kirkor „Grigorie” sau < blg. Кирко <Kiriakos (Weig) sau < srb. -cr. Kirko < Cyrillus (Rad vol 82 p. 146); cf. și chircă, griul de primăvară. 1. Chirca pren. <P¹⁰; Rel; Tis; 16 B II 15; 16 B IV 423). Chirca = Cherca (17 B I 258). 2. Chircă, frecv. 3. Chircan; Chirc/ani, -ea, -ești, -ăești ss. 4. Chircea (Puc); Chirciul (Am; Sd XI 77). 5. + -ete: Chirculete, olt. (Cand. 128).

CHIRIC gr. Kήρυϰος < ϰήρυξ „crainic”. 1. Chiric, Capșa (Sd VII 259); -ești s.; sincopat, Chircești s. sau < Chircă. 2. Chirieța (Ard; 17 B II 357); -ă (P⁵; P¹¹; 17 B III 614); -ă fam. act. 3. Chiricel (Tec I). 4. Chiricuț/ă, act.; -u, C. (Bîr IV; 17 B III 176); Chirică nu este un diminutiv din Chir cu suf. -ic, -ică „Chiru cel mic”, etim. greșită (DR IX 339) ci nume plin calendaristic. 5. Chirici, curtean, 1667 (BCI VII 37); cf. alb. Kirits (Weig). II. Chiric pruncul și mama sa Iulita, zis Ciurica. 1. Ciurică, Cornea (Meșt Cr); – b. (17 B III 32); Ciuricești s. (Cat). 2. Ciurecul (17 B IV 132). 3. Probabil sincopat: Ciurcu fam. mold. (Tec II); – ard., editor Sibiu; Ciurca f. (17 A V 198). v. și Partea II: Ciurc. 4. Prin schimbarea p. fin. -ic luat ca sufix: a) Ciura fam. ard. (Paș) și Ciurea; b) Ciurel, G. (act.); Ciurești, Ciurii ss. c) Ciurilă, ard. (Paș); acestea însă prin contaminare cu subst. ciur. Pentru ultimul v. Chiril

CONSTANTIN împărat roman, lat. Constantinus. I. A 1. Constantin/escu, Gh., 1759 (Băl V). 2. -ață log. (Sur XII), cu suf.-eață. 3. Fără n; în genere n se suprimă pînă la jumătatea sec. XIX, cînd reapare ca formă cultă: Constantin (Syn); pren. (Sd XXXI 34); olt. (Sur VI); -ești s.; -aș, T. (Buc); -ache, Caracaș. 4. + suf. blg. -ciu: Constantinciu, (Bîr I); cf. Costandinciu Fiștovanul („din Șiștov”) (Bîr II 349). B. Cu nt > nd (sub infl. fon. grecești, ca Andone < Antone); 1. Costandin, frecv. (Sd XV 210, 216); -a f. ar (Fărș); -a mona. (P²); -ești s. (IO 21). 2. Costandinița, b. nepot Milescului (RI XIII 375). 3. Cu afer. Tandin ipoc. act; Andin, ban † 1523 (PGov 14) sau < Antim I 5. II. Divizat Costan – Tin sau Costan – Din. 1. Costan (Moț; Met 96; Hur 72; CL; Ard; Mar; Paș; Vr C 200; RA II 418; Șez) etc.; – Grasul (Mz PI I 65); Costana f. (AO XII 46). Această formă, frecventă, va fi contribuit la popularizarea numelui Stan, socotit ca o scurtare a ei. 2. Prin căderea lui n final: Costa b., frecv. (Ard I 271; Tec I; Mar; M mar; Met 15; Ant Ar); Costă f. ar. (Fărș). 3. + -ac: *Costac; -ea, O., act.; Costăcan, Iancul, mold. 1666 (RI VI 77). 4. + suf. grec -ache: Costache, Veniamin mitr.; frecv. ca prenume în sec. XIX-XX; Costăchiță, act.; < Stăchiță, olt. (AO XXI 162); dar Tăchiță < Tache < Mitache < Dumitru; Costăchel și Costăchescu fam. actuale. 5. + -ar: Costariu (Moț). 6. + -aș: Costaș, olt. (Sd V 406; D Cpol; + -aș -cu, (-co): Costașcu Turculeț (LM); Costașco Pancul (Sd V 226) etc. 7. Coste (Dm; Ștef; C Bog etc.); -a, frecv. (Dm; Xen III; Sd I 2 etc.); -an boier † 1523(P Gov 14); Costel, cca. 1400 (Giur 215); ard. 1771 (Paș); Costela t (Sur III); Cost/ei, -eni, -ești ss.; -escu. 8. Costoiu, munt. (Sc); Costoae (Moț). 9. Costi formă ar.; -an, munt. (Cat tc); -escu, Gr. (Fil). 10. Costiul (17 A I 154, IV 148). 11. Costică, frecv. act., scurtat: Tică (Paș); Tică Costin (17 A III 182). Costici (Dm; C Ștef); Costic/ea (16 B III 40; DR II 697) ard.; -eni s. 13. Ticu < *Costicu, 1789 (Paș); Ticușul s. Vezi și Tic (Partea II-a). 14. Costilă (17 A IV 148). 15. Costiș/el; -or, ard. (Paș). 16. Costița (ib). 17. Costuc, Ig. Isp IV^I). 18. Costul (17 A IV 276); -eni s. 19. Costu + -in: Costin, frecv. mold. și ard. (Dm; C Ștef; Moț; Mar) etc. Miron Costin, cronicarul; Costinaș (Mar); Costina f. (Moț; Met 48; 16 A III 22 și 162; IV 289; 17 A IV 96; 17 B II 184; Cat mold II; P Gov 36); Costinca f., țig. (13 – 15 B 144); Costin/escu, -ia, -oiu, act. 20. Costîn (Mar); -a s. (Dm); -aș (Sd XI 77). Coincidență pentru formele § II, cf. dac. Costas. 21. Codin frecv., scurtat din Costandin, forma populară actuală; Codina f. (Buftea); Codinică popa, olt. (BCI XII 160), și prob., cu fon. olt.: Godinești, etim. Donat (AO XX 281) ca lat. Gaius< Caius; Codică rar. Dic/ă, -u și derivatele acestora provin din Todică < Teodor. B. TIN, partea finală de la Constantin: Tin/a, -ica f., frecv.; -ică răzeș (Bîr I). 2. Tinașco vătav (Sur XIV). Dar: Tincu, Tincea < Eftimie. C. DIN < Costandin: 1. Din frecv. dr. șl ar. (Ant Ar); Dina f. (P Bor 71 etc.), cf. și Dina biblic; Dinăuți s.; Dineață, Ioan, act. 2. Forma special olteană folosită și în Moldova, din sec. XV-XVII: Din/că, -cu, ultima luata și ca ipocoristic pt. C-tin, fiul cel mare al lui Constantin Brîncoveanu. Din/că b. (Olt); -ca f. (Ins 344; 17 A IV 119); -cani s.; -coniu, hațeg (Cand). 3. Din/cea (17 B 1201; Dm; Ard II 194); -cescu, act.; -ciul (CL). 4. Dincu (Tec I; Vr); -l (U6 B III 177; P³); -lescu, olt., act; -lești s.; -loiu, C. (Olt). 5. Dini/că: -cu, 1660 (C. Ut 1922, p. 410). 6. Diniță (P¹³). 7. Dinoci, S., act.; Dinoiu, olt. (Cand; Ocina); Dinuț, -ă, olt. (Cand 131). 8. Din/u, frecv.; -ică și -icu pren. și fam.; Dinul/escu; -ică (Cand 131) olt. 9. Dinuliu. Cf. formele balcanice: gr. Nτίνος (But), blg. Динко, alb. Dini (Weig) etc. III. Alte scurtări: 1. Custe, Cîrje (Sur I); Custandini ar. (Ant Ar); Standin (P Bor 4). 2. Tandin (Sc); Tand (M Mar); acesta folosit și în expresia: „Tanda și Manda” 3. Compuse: ar. Costa-Foru; Costa-Petre (IO 68). 4. Cu sincopa lui s, probabil: a) Cota, ar. (Ant Ar); Cotan, I., diac (Isp I^I); – Gl., 1691 (BCI VII 10); Cotănic, R. (Isp IV¹). Cf. și blg. Кота, Коте (Weig). b) Prob. Cotela diac (Sur II); Cotelin (ib); Cotelea t. (Isp I¹). c) Cotin, V. (Isp IV¹); -a t. (Sur II); -ici, N.(Isp. IV¹); Cotenciu, olt. (Gand 130). d) *Cotean: Coteanescul, Oprea, vătaf de Cotenești (Muscel) stăpîn al muntelui Coteanul (RI VII 177); Cotenescu fam. (Muscel); -ești s. Coincidențe: Cotus, Cotys, Cotelas, regii traci. IV. Forme sîrbo-bulg. 1. Cocea, 1766 < blg. Коча < Konstantinus (Weig), sau subst. coc + suf. -ea (etim. I. Iordan); v. Coce (Partea II-a) 2. Coța, 1788, ard. (Paș) < blg. -srb. Коца < Konstantinus (Weig. și Maretić, Rad. 82). 3. Conea, ard., 1633 (Paș). cf. sr. cr. Konja (etim Pașca) sau scurtat din < subst. coconea. 4. Coie, Coica, boieri munteni din sec. XV (Rel) < srb.-cr. Kojo, Kojka (v. și Goia (Partea II-a). 5. Colan, N. (17 B III; – I. (Cîmp); – ard. (Ț-Rom 366), <srb.-cr. Kole, Kolan < Konstantinus (Rad vol. 82 pp. 90, 98).

COSMA „doctorul fără arginți” < gr. Kοσμᾶς, cf. ϰόσμος, „ordine, podoabă”; sărbătoare populară, (1 nov.). I. 1. – frecv. 2. Cosmache; cu afer.: Osmache, mold. (Sd X 160; Ard); iar afer. Mache, sau de la Toma. 3. + Cosman, act. 4. + -at, Cosmatu, D. act. 5. -ac, -oniu: Cosmacon buc. sec. 18. 6. Cu alte sufixe: Cosm/ești s.; -ie (Mar); -in, Codrul t.; -oiu, act.; -uță și -ulescu act. II. Contaminări: l. +Damian: Cosmandin, în folc. 2. + Mirea: Cosmirești t. (16 B I; Cosmirin (Dm). 4. Deformat: Cosuma (11 – 13 G I 44). III. Cu z: Cozma, frecv. (Dm); Cozman, Stan. ard. (RI VII 210); – Popei (17 A V; Cozmea (C Ștef); -escul (Dm); -eni, -ești ss.; -in b. (16 A I 404); -iș, -iță (Dm);-iță (DM 38; Ștef; Tut); Cozmufan (Mar). 2. Cf. Cozna f., dobr. (RI XI 209). 3. Sub influența ucr. Kуэьма > Kуэьа (Grinc): Cuzma, ard. (11-13 G I 171); olt. (AO XIX 85); Cuzmulescu, Iovan (AO IV 181); Cuzmescu, Gh. (AO III 427). 4. Cf. etim. Drăganu: Cuza < Cozma, la bulgari.

CRĂCIUN subst., personificat în folclor: Moș Crăciun. 1. – frecv. (Dm); ar. (Ant Ar);-escu; -el, -eni, -ești, -eii ss.; -oiu (Puc). Crăciuna b. (17 B III 495); f. (AO XVIII 124; P¹² fila 33); – dobr. (RI XI 205); – cetatea Crăciunei. 2. Crăciunaș fam. mold. (CL; Buc.; 17 A II 256); ard. (Cat Braș 100); Crăciunu, Alba (Ard II 191). 3. + crap: Crăpciunești s. (Dm). 4. Probabil cu metateză: Răcăciuni s., din ung. Karacsony „Crăciun” 5. Născut, b. (Sb X 94) < Născutul, sinonim cu Crăciun.

CRISTOFOR gr. Xριστο-φόρος I. Scurtat: A. cu e în temă: 1. Chrestus M. Aurelius (inscripție, RI XIII 194) și Cristus b. inscr. la Trop. Traiani (OR I 560). 2. Crestu, dobr. (RI XI 211); Crestina f. (AO XV 37; Ard II 194); Creștina f. (Tut 116). B. cu i: 1. Cristul scris și Crăstiul (Sur XV). Crist/e, C., mold. (RI V 58); -ea, frecv.; -escu; -ești s.; Cristei, act. 3. Cristache, act.Crist/iĭan (C Ștef); -ian, frecv., ard. (Paș); olt. 1500 (P Gov 10) și munt. act. *Cristin; Cristănel, vlah din Galiția, 1476 (Drăg 649); 6. Cristin/a (C. Ștef; Sur III); -ești s. Cristiu și Criștiu (Tel 58). 7. Cristocea (ib.) Cristoman, I., act. II. Cu r semivocalic transcris din slavă în patru forme: 1. Cărsta jup. (RI XI 46), Cârste, -a (CL; P Bor 11). 2. Cărstian pren. (P¹; P²); cu sora Cărstina (Div 379); Cărstăna (17 A I 218); Cărstian Șupitul (16 B I 194); 3. Cărstocea (17 B III 212). 4. Cărstone (16 B II 207). B. 1. Crăstea (C Bog); Crăstești (ib). 2. Crăstiian (BCI VIII 10); Crăstina (Ștef). 3. Crăstocea (Olt). 4. Crustian, 1629 (A Gen 188). C. 1. Cîrstu (16 B III 149); -l (17 B II 209). 2. Cîrsta (Acte Sc); Cîrste, frecv. buc.; -a (Dm; Rel, etc.) Cîrstean al lui Căpușă (17 B 1 489); Cîrstănești s., olt. (Sd XXII). 3. Cîrstici (16 B IV 484; Cîrsticel (Puc.) 4. Cîrstia b. (16 B I 100). 5. Cîrstian (P¹¹; Paș, Băl VI); – munte (AO XVI 259); -u, -a tt, (Mus); -a f. (16 B VI 117). Cîrstien/i -ești ss. 6. Cîrstilă (Cat; 16 B IV 306; 17 B II 395). 7. Cîrstin, S. (Buc); -a (Mar). 8. Cîrstinoiu (Mus). 9. Cîrstița f. (pomelnic din București). 10. Cîrstocea (Paș; 16 B I 450, II 101); Cîrstoace (17 B IV 83). 11. Cîrstoiu (Paș); Cîrstui fam. (Bucur); 12. Cîrstulicea (17 B III 326). D. 1. Crîstea, frecv. (Dm; C Ștef; Mar); Crîstoaia (16 B II 56); 2. Cristocea (17 B II 429). Cf. etim. dată de Al. Graur (BL IV 80): Cristea și Cîrstea < Christianus printr-un intermediar bulgar. III. 1. Fonetism ngr.: Hristofor (Dm). 2. Cu afer. și metateză: Istrofor, Ilie, munt; 1800 (Sd VII 283). 3. Cu afer.: Forăscu Forăști s. sau< Nichifor. 4. Hrist t. (D Cpol); -u, act.; Hrista (Moț:); Hristea (Dm); Hristan (Sur XX); cf. și gr. Xριστιανός și Xριστίνα. 5. Hîrste (Dm). 6. Hârst (16 B II 16). Cf. și formele bulgare Xрист/o, -a,-ина, Pист/o, -a; și cele albaneze: Risto, Ritsi, Tsiko (Weig). 7. Fără h: Rista (Sd XVI); Ristea, Cucu (Acte Sc), Ristache (P Bor 118); Răstea (16 A IV 15). 8. Cu afer.: Istina (Sd VII 222); – mold. (Isp IV¹); – dobr. 9. (RI XI 205) etc.; Istinii, Ioan al -, mold. (RI XIII 287); acestea și din Iustina. IV. Din magh. Kristof; 1. Criștof (Paș). 2. Carstofie, Cristea, 1798 (Draj).

DAMIAN medic, gr. Δαμιανός, cf. Δαμία, zeiță. 1. Dămian (Bîr I); Dămien/i, -ești ss.; -escu. 2. Demian, Ioan, act. 3. Cu asim. regresivă: Dimian, A., act.; -a t.; Dimieni s. 4. Domian (Buc). 5. Cu schimbarea p. fin.: Dămen, Berbea, mold. (Sd VII 329); Demenescu, I., act.; Deminescu, act. (Jiul ard); Diminescu, D., act.

DAN, ebr. „jude” și DANIEL, ebr. Danihel „judecător-domnul”. I. 1. Daniil județ (AO XVI 114); Daneil, mold. (BCI II 220); contras: Danil (Dm; Ard II 181); – Herțeg = Dănila H. (C Bog); Danilescu, act.; Adăniloaei, act. 2. Dănil Cîrstii (Bîr III); -ă (Cat; Dm; Paș; Mar); -ești s.; cu afer.; Nilă (Paș); Dănealescu (Buc). 3. Dănăilă (Sur III) ca Mănăilă < Manuel; – scris și Danailu (P Bor 12, 51); – Prepeleac (folc). 4. Danale, D., act. Denilă (Tec I). II. Dan, sau scurtare din Daniel: 1. Dan I Vvd. și Dăneștii, dinastie munteană; frecv. în Maramureș și în Moldova în forma Dan (Dm, C Bog) și derivatele. 2. Dana f. (Cat; 17 B III 167; RI VIII 199); Danu (Ștef; Arh); sec. XI (Mori 6). 3. Daneș (Tec I). 4. Cu suf. latinist -iu: Danițiu, I., ard. act.Danie (17 A III 162); -a b. („fiul Danic/ei” 17 B II 49); -el, moț act. 6. Daniș (Teci); -or (13-15 B 54) boier. 7. Daniță (17 B II 168). 8. Daniul (G Bog; 16AI 98). 9. sinc.: Danțescu (Puc); Danțiș (Vr). 10. Danovici (Dm). 11. + -ie, -ia: Dan/ie pren. (Cat mold II); Dania f. (ib. I). III. Dan + suf. -co, -ce; 1. Danco (Ștef; Isp J²; Băl III); Danc/u, -l (Mz PI I 94); -uș (Ard). 2. Danca b., 1483 (TC I 35); Dancă, Șt., b. (17 A IV 344); – f. (16 B III 170); -ș, ard; Dancaneț, olt. (Cand 132). 3. Dancov; -ici (Isp I¹). 4. Dance, Danciu, -l (Dm; Ștef; Mar; P²; Vlah PB) frecv. munt. și ard. (Jiul ard.); Dancea b. (17 B II 395; RI X 266); – f. (17 B II 256) etc.; Danci (Met 39); Dăncel, olt. (Paș). IV. Dăn: 1. Dănescul (Ștef); Dăn/easa, -ești ss.; -ese (Mar). 2. Dănul Bole (16 A III 37); -eț (Arh; Bîr I), -escu fam.; -ești s. Pentru Dănac v. Partea III-a. 3. Dănae, T. (Vr C 72). 4. Dănăiaș, Lupul (Sd VI 478). 5. Dănăiaț, Lupul (Sur VI). 6. + -aș, -el: Dănășel, I. (Tg.-Jiu; Puc). 7. Dănățoiu (Gorj 9). 8. Dănău (Isp III¹; 16 A IV 28); olt. act. Dănăuță, mold. 9. Dăneiu (17 B IV 468). 10. Dăneciu, olt. 11. Dăneț, P. (Tg.-Jiu); -i s.; Dănăți s. (16 B IV 275). 12. Dăneuță, V. (Isp IV¹). 13. Dănică. 14. Dănicel, olt. (Cand; 132) -cei s. 15. Dănici, Cr. (Isp I¹). 16. Dăniș t. (Mus); -or (Puc). 17. Dăniță ard. act.;-ța s. 18. Dăniuș t, (Mus), cf. subst. ard. dăniuș ( = săniuș) (com. de Al. Cristurean). 19. Dănoiu, olt. 20. Dănuț (Mar etc.); -ă, mold.; -eni s. V. Tema Dăn + suf. -co, -ce: 1. Dăncău, olt. (Cand). 2. Dănceu, Sava (17 A IV 267) ț Dănc/ei, -ești, -eni ss. (C Bog); Dănceu = Dăncioiu, olt. (Cand 132). 3. Dănci/lă, -loiu, olt. (ib.). 4. Dănciu (17 A II 136); -lea (17 B III 422). 5. Dăncuș (Mar). 6. Prob. Dănăricu, G. (Tg.-Jiu); Dănărîcu, olt. (RI VI 263). 7. Prob. Dîncăuți s.; Dînceu (17 A III 217). 8. Dănțăș (Vra). « Daniil din Babilon », biblic, este deajuns de popular pentru a nu mai invoca etimologia Dan < Bogdan, cu excepția ținutului Maramureș unde circulă ambele nume.

DAVID bibl. rege-profet, ebr. „iubit”. 1. David/ești, -oaia, -u ss.; -escul (Ștef); -a f. (16 A III 303); s. (Isp VI²); -el, Al., mold., 1687 (RI VII 44; Băl VI). 2. Dăvid, -eni s.; -escul (Dm; 16 A II 10). 3. Dialectal: Daghid; Daggid, 1766 (Paș); cu apoc.: Daghii (Sd XXI) II. Scurtări: 1. Daid, Ion (Puc 286); -u Fr. (Ard II 122; Paș). 2. Didu < Davidu (etim. Viciu și Pașca). 3. Cu apoc.: Dav/ul t. (Puc); -el, munt. (BG LIII 157), fam. act; -ița f., țig (Sd VII 273; 17 B I 242); -ițoiu, G. (Tg.-Jiu); -oca fam., Bz. 4. Cu afer., (vezi tema Vid (Partea II-a). 5. Detu ipoc. ard. < David (etim. Pașca); cf. satul băn. Deta. 6. Din blg. Дацо < David (Weig): Dațu, 1533, ard. (Paș); din blg. Дако < David (Weig), v. tema Dacu (Partea II-a).

DIACONU, subst., frecvent luat ca patronim și nume de familie, scurtarea diac indicînd pe scriitorul de cancelarie. I. 1. Diacon, Gr. (Băl VI) -ești s., -escu; numele cătunului Pucioasei, scris deseori în acte Diiconești, (eponim Năstase Diaconu) se poate lua în considerație și pentru a explica pe Diicul; (v. acesta). 2. Deaconu (Sc). 3. Deconul, Oprea (Puc 317). II. Scurtat. 1. Diacul (CL; Mar; Dm) luat și acesta ca nume; Diacul (Ard; Buc); Dieac, M. act. 2. Dieci, Diecheni ss.; Dieceanul, n. de apartenență locală (17 A I 9). 3. Diacăuți (act. Briceni) s. (Cat mold II). 4. Sub infl. magh.: Deac, 1711, ard. (Paș); Deacul (Gr. Buc.) În Ardeal și Moldova deac și diac, „cîntăreț de biserică” și „școlar”; Diacoi fam. (ib.). 5. Cu afer. Conuț (v. Bistr.).

DIA, DIU < gr. Δῖος „divin”. La formarea derivatelor din această temă au contribuit și alte nume de calendar ca: Avdie, Eladie, Ghenadie, Metodie, sau acelea care încep cu Dio Δῖος, genitivul < gr. Zέυς: Diodor, Dioghen, Diomid, Dion, Dionisie. 1. Dia jupan (13-15 B 135, 231); log., 1464 (Div 86); ard. (Paș). Diia și Dia ss. (Index 13 – 16 B). Diia folosit ca prenume olt., munt., mold. (Sur VI; Bîr I; Tecii; Arh; Cat). 2. Die (ib; ib; Paș); din Brăila (Cat mold II); log. (Sur VIII). 3. Diea s.; – Popa (RA IV); acestea pot proveni și din Rădia cu afer. (v. Partea II-a). Srb.-cr. Dija n-are temă în limbile slave. 4. Dianus.; -l, b. olt. (SdVI484), prob. nume de apartenență locală < Diĭu (Vidin). 5. Diiul sătean olt., eronat la nr. 12 și 13 de Bulat (Olt). Forma Diĭul se află în Synaxar 19 iulie în loc de Dia. 6. Diminutive probabile: Diicul boier (PGov 11); – spătarul, 1630 – 60, munt; Diicu, Gh. (Î Div); Diculescu zis și Diiculescu (ib); v. și Teodor II G 3 și Radu, Partea II-a.

DIMITRIE gr. Δημήτριος; primii cu acest nume: D. din Phalera și D. Poliorketes, regele Macedoniei, Δημήτηρ < zeița Ceres. I. Terminația calend. ie se elimină în practică. 1. Dimitr/u frecv. (Rel; 16 B I 30); -a f. (Dm;. P¹¹); -an (16 B I 79); -ana, j-ță (Sd XI 101) -escu, -ești s. 2. + iu, sufix grec: Dimitriu, variantă la Dimitrescu. II. 1. Dumetru, cu e în temă, ca Sumedru(17 B IV 191). 2. Dumetraș, unchiaș, munt. (Sd XXII 371). 3. Literar: Demetr/u, -iescu. III. 1. Dumitr/u b., -a f., este forma comună, cea obișnuită; -e (Mar) vocativ, (ca Petre), -escu; -escul, Matei fiul lui Hrizea 1692 (RI XII 253); -ești, -eni ss.; -ică. 2. Cu afer. și sincope progresive: Mitru a) Mitra jupan (16 B IV 417); – f. (P²); – dobr. (RI XI 210); – f., olt. (AO XV 368); Mitru și Mitra ar. (Fărș); Mitr/e (Bîr II); -ea; -eni și -ești ss.; Mitroi, act.; *Mitroniu > Metroniu Aurel, b) Mitu frecv. (Dm); -l (Dm; Sd XXII 385); vlah Serbia (DR IV¹); Mita însă < Domita < Dometie; Mită f. ar.(Fărș); b.(Sd XVI); Mitĭ, ar. (Ant Ar) + -ac; Mitacu din Iași (Cat gr I); + -ache: Mitache (Bîr II) > Tache Ionescu; Mitachi > Tachi. ar (Fărș); cf. gr. Tάχης (But); c) Mit/e; -ea; -escu, Filon, prof.; -ești s.; d) Miti/că, frecv. -ci, -ciu. (Bîr I și II); Mitică > Tică; Ticoiu, Șt. (VM); e) Mitiu, dobr. (RI XI 204); Gh. (Șchei III); f) Mitoi; g) Mituș; -a f. (16 B I 36); -ca, Badea (17 B III 213); > probabil Tușchie (17 B II 1) și Tușa f. (16 B I 36); h) Mituc, S. (Mih; C. Bog); i) + adj. bun; Mitibun, Stan, 1616 (Mus 50). 3. Dumitrache, frecv.: Mitrache (IO 47); Mitraichi (Am); Trache, Cereșanu (BCI XII 141); – din Măneci; Trăchioiu (Ceraș, r. Teleajen). 4. + -an: a) Dumitran, munt., 1604 (17 B I 2; II 408; BCI X 99); mold. (ib. IV 185); ard. (Ard 1238) -a (P Bor 41, etc.); b) Mitran (Am); – călăraș, 1655 Sd IV38); Mitrană, St. (Mz PI. acte); Mitrani, act.; Mitrănescu, M.; Mitrăngești moșneni (17 B I 91). Mitrana f. (Sd XI 264; Puc); cu sincopa lui r, Mitana f. (RS); e) Tranea (Ard); Trănescu, act. 5. a) Dumitraș (Sd XXII 156). b) -co, Dumitrașco, frecv. în doc. și cronici; c) Dumitrașcul (AO XXII 156); d) Mitrașcul (Ard; Paș); e) Trașcă, Morcov (AO XXII 78); Trășculescu, Ioan, act.; prob. Trațco (Sd XI77); f) -așin: Dumitrașin (16BV 147). 6. Dumitrel, -ea (17 B II 410); + Vlad: Vladumitrel (Paș). 7. Dumitrică: Mitrică (Meșt Cr); Mitrecu (Vit 5); Trică (Sur XXII). 8. Dumitriță, Lupul (AO XVIII 474) și numele unei plante; Mitriță, Constantinescu, prof.; Triță, Făniță, act.; 9. Trițul, 1727 (Paș). Sincopat Mitiță; Tiță (Buc.). 10. *Dumitrucu; Trucu, Cîndea (An C III 315); Trucă, R. și Truca (16 B 1144); Truică, Vas., act.; Truicul (16 B V 366); prob. cu sincopa lui r: Túcă, C-tin (Paș) Dumitruș: a) -el (17 B I 306); Trușeni, Trușești ss. b) Trușan din Laiova (16 B I 80; 17 B I 172); -i s. Trușăneanu (Sd XXI). c) Trușcă (Am); – Bratu, frate cu Dumitru Bratu (AO XXI 199); Trușco (C Ștef); -vici (Dm); Troșcă act. Trușculescu, C., act. 12. Dumitruță cu afer. succesivă: Mitruț (Meșt Cr); Truța, Ioan, moț (Met 100); Truță și Truțu, V.; Truțea (13 – 15 B 44); Truție boier (Div 50); Truțescu, act. 13. Dumitrul > Trulescu, olt., zis și Stancioniu, act.; Dumitreasa, marital. 14. + Miná: Mintronuț, S. buc. sec. 18. IV. Din lat. Sanctus Demetrius: Sămetru, sărbătoare (Enc.). 2. Sămedru, idem (Cara); Sîmedru sărb. olt.; Simiedriu sărb. ard. (Ard II 74); Sîmedrea b. (Moț); Sumedru, ar. (Ant Ar); – Tec I; Ard; R Gr); Sumedrea (Viciu 31). 3. Simedru (id. ibidem); – fiul lui St. Drăgoeș (17 B IV 410); Simedriu, vecin (17 B III 54; Ard II 194); Simedrea, fam. act; Simidreni s. (16 B I 181); m-rea Simidreni, 1524. 4. Medru, Nezu, munt. (BCI XII 141); Medra, (Met 179); Medre, S., ard. (Met 100); -a, pictor. 5. Apropieri: Mădrin, olt.; Medrega,(Cras 124). 6. Prin metateză Semendria oraș sîrb pe Dunăre, < *Simendru < Sinmedru scris și Smederevo (An C III 283, 511). Cf. și Asimedria nume ar. de persoană în „Macedonia” greacă (But), și Smedorova (cetatea veche din tg. Roman (< *Sumedrova), amintită de D. Cantemir. V. 1. Ipocoristice la aromîni: Mitri și Mitruș bb., Mitra f., Mitu, Tușia și Tușiu (Cara). Cf. ngr. Mήτρος, cu met. Mήρτος; Mήτος, Mημñς, ipocoristice din Dimitrios (But). Mirta b. (D Cpol). 2. Din gr. Mημñς; a) Mima, țig. (16 B I 8); b) Mimi, Nicoli-Ioan, birău al Companiei de negoț (Braș); – Ianachi, 1821 (Sd XXII; Am 58); Mimiĭ t. (Mus); -u t. lîngă Iași (Sd XV 116) și s.; Mimiu cartier în Ploești. 3. Din blg. Mицо ipoc. < Dimitrie (Weig):Mițu ard. (Paș).

DISIDERIE lat. Desiderius < desiderium „dorință”, dar cu derivate numai din forma magh. Dezsö. 1. Dej b. olt. (16 B IV 208); orașul ard. Dej. 2. Deja, Dejeu, Deju, fam. (Mus); + suf. magh. i de apartenență locală: Deji ard. (Paș); Dej, -a, -an, -ești, -oiu, -uțiu ss; Deji/ul s. (Sd XXII) 3. Dejica, I., act.; Dejenariu, I., act. < sat. Dejan. 4. Dijanul, Stanciul, din Dijani, 1453 (13-15 B 127), Dăjan (Sd IV 38). 5. Prob. Deșiul s. (Gorj 352). Drăganu derivă 1 – 3 din tema slavă деј-, cf. Desi-slav, -mir, -rad, fără a explica trecerea lui s în ž (j).

EVLALIE gr. Eὐλάλιος < εὔλαλος „bine vorbitor, vorbăreț”. În contaminare cu tc. lalá, lalú „moș, unchiu”, cu ar. lala „unchiu”, alb. „tată”. 1. Lal (Cat; Ț-Rom 259; BCI III 78, din an 1539; 16 B I 52, IV 157; 17 B II 261; Gorj 241); 2. Lal/u (Dm); -a b. (16 B III 206); ar. (Cara 34) și s.; -escu, Traian, prof.; -ești, -oiaia -oș, -ova ss. 2. Laleș munt. act. 3. *Laloș, -elul t. 4. Lăluță (Ard).

FILIC < gr. φιλήϰοος „atent, ascultător cu plăcere”. Tema fil „amic, iubitor” intră în formația multor nume calendaristice (Filic, Filip etc., sau Teofil, Pamfil etc.), și a servit la formarea unor nume. 1. Fil/u (I Bot 6); -ea (16 B III 5; Paș); -eni (Giur 43; 17 B 31, 360); -ești s; -eanca t; -uță pren.; Tatomir al Filei (AO XVII 293). 2. Fili (Ard 37); -ași, -oara, -orul, -ul ss; -uță, act.; Filiiaș, D-tru, stolnic, 1649 (BCI XI 62); -ul, D. (Mano 20); Filieșanul = Filișanul fam. olt. „de la Filiași” (Cras 41) 3. Cu hi < fi, ca Hilip < Filip: Hilie b. (D Cpol); Hilii, Rohotă (RI XXXI 192); Hilina (Isp III² și V²; C Bog; Sur XXIV); Hilian (Isp II¹); Hiliaș Gh, (BCI VII 53); Hilița, Hiliuți ss.; Hiliuță (Bîr I). 4. Cu hi > și: Hilișeu-Șilișeu (Sur XIV). 5. + -ca, -cu, -cea: Filca, Crașovean, băn. (AO III 481; Filco (Sd XV 61); Filcu (Sd XVI și XXII 208); Filce, V., mold. (Băl IV); -a, munt. (P Bor 26; AO X 128); -a diac (Cat; Rep D 122). 6. Cu hi < fi și suf. -ce, -cea: Hilce (16 A III 165); -a (Ur XXII 72; Sd XVI); Hilcești, 1469 (Ț-Rom 270). 7. Cu afer. prob.: Liul, P., olt. (Sur VI) < ◊ Hiliu. 8. Forma greacă: Filos diac, 1392 (Ț-Rom 59); – logofăt (Fior 15), grec de origine.

FILIP gr. Фίλιππος „iubitor de cai” I. 1. Filipii, sărbătoare populară; Filip/escu fam.; -eni, -ești ss., -oiu t.; -ea t. (Dm); Filipa f. (P²); b. țig (16 B IV 265). 2. Filipaș (Dm; 16 A II 170); -oiu t. 3. Filipan (16 B VI 193); cu afer.: Lipan, 1626 (Glos; Sur VI); – C. (A Gen I 103); Lipăn/ești s.; -escul, G. (BCI X 106); cf. și subst. lipan. 4. Filipin, Ec. (AO XVI 31); -a f., act. 5. Filipșanu = Filișanu (în doc. de la Matei Basarab), cf. Filieșanu. II. Cu hi < fi: 1. Hilip (Sd XXII; 16 A III 466; Mar; Ur XXII 70; Buc) și act. popular; Hilip/ești de Tîrg (16 B II etc.; -ăscul, Matei (Sd V 107). 2. Hilipeț (17 A III 40). 3. Hilipiel (Isp II¹). Cf. și Xίλιππος (But), evident nume de aromîn. 4. Contras: Hilina, cf. ngr. Фίλίνα < Фίλιππος;, (etim. But), v. Filic. 3. 5. Cu ș < h: Șelip, Gav. (Sur XIV); Șilip, ard. (DR V582). III. Cu pi < fi, cf. trac. Pulpudeva < Philippopolis: 1. Pilip (17 B II 172); Pilipi sau Hilipi numele sărbătorii populare (14- 16 nov.). 2. Pilipcea s. (16 A I 216). 3. Probabil, cu apoc.: Pilea, v. acesta. IV. Scurtări și contaminări: 1. cu afer.: Lipa b., olt. (Cand 137); Ilipescu, olt. (Sd. XXII) 2. Lipoiu; Lipoianu, C. (Cîmp 180). 3. + sl. -ov, Lipov, Gavril (Sur XVI) și Lipov/a, -ul ss. (Sur VI), scurtări din Filipov, mai puțin din sl. липа „teiu” 4. + -an: Lipovan, popa, mold. (Sur XVI; 17 A V 330) din an 1625, străin de secta cu acest nume ce apare pe la anul 1650, «Lipovenii», numită tot după un Filipov, întemeietorul ei. Lipia s. < Filipia sau <Alipie. 6. + Petru: Fiipetru (Ard II 103). V. Diverse origini: 1. După magh. Fülop: Filep (Ard); Filep zis și Hilip (Sd XXII 248-9); Hilep, munt. (Sd XI 119). 2. Prob. Fulea, ard. (RA II 419). 3. După blg. фико < Filip (Weig), sau ca ipoc. din SofiIca – Sofica: Fică, Tămaș, mold. (Sd Yll 63); Ficău, Iacob (Sur II); cf. Ficșinescu (Puc.) 4. Din spaniol. Pepano < „Filip”: Pepano, Paon (Stavr 23); – Pană-Bucur 1670 (BCI XI 31): Pepanul, Donea(Cotr 56); cf. Peponas, Ion, ar. (RI Y 75).

FLOR lat. Florus. Antroponimul stă în legătură și cu subst. floare I. 1. Flor, mold, (Sd XV 31); – G. (Met. 70); Flora (Syn. 18 aug; Moț); Lora (16 B II 213); Flor/a, I, (Met, 70); -ea, frecv.; -escu; -ești s; Flor/u pren. (P⁶); -ul (Sd XVI); -ea și cu met,: Forlea (Mar.). Florescul, Vintilă, 1483 (Ț-Rom 338);- Socol, popa (Sur IV). 2. Florac, I, ard. 3. Floran s. 4. Cu suf, -ciuc, Florciuc, Nifor (Băl III). 5. Floreciu, Gav., șoltuz(Sd VII 376); Floriciu, Gh., mold., act. 6. Florei (16 B I 59); -ul m-te (Sd XXI). 7. Latinizat; Florian (cf. lat. Florianus) mod; cu afer.: Lorian, I., act și Orian, Nelu act,; Orian Andrei, școlar la Blaj 1755, ard. (RA II 407) 8. Florică b.; Floriceni s.; Floricul t.; Floricoiul, Preda (AO VII 289) soțul Floricăi fiica lui M-Viteazul, n. marital al soțului după soție. 9. Flórie, moț., act; Flurie (TC II 177)- Floriul t. 10. Florin, A., act.; > Lorin (17A III 89); Florin/cu; -ca f. (Moț); Lorinca t.; Florcescu, I., 1820 (AO IX 39). 11. Floriță, act.; – foaia și Floroaica ss. 12. Floroiu (Șchei I). 13. Rotacizat: Frorea diac (Cat); – preot (Sd XV 85); Frorica f. (ibid.), alături de alți Florea și Florica. 14. Floareș, Ioan, act. 15. Vlorin Vîlcsan = Vîlcsan al Florii (13-15 B 76 și 96 și Ț-Rom 128) an. 1421; zis și Florei Vlăcsan, 1434 (Div 67); numele Vlorin genitiv slav feminin < alb. Vlora, ca Mușatin < Mușata. Pentru Vlora (vezi Balotă, Albanica I). 16. Cu h < f: Hloru, Leonard (Cat gr. I) II. 1. Feminine: Floara (Grș 15); Floare (Glos; P¹¹; – fiica lui Efr. Huru (16 A II; Floarea, frecv. 2. Afloarei, Anton, 1792 (AO XXI 198). 3. Florica „jitelnița”, fiica lui Mih. Viteazul (17 B II 78). 4. Florina; 5. Florița (17 A V 184); Floruța (Moț).

GAIE lat. Caius cit. Gaius, cont. cu subst. gaie. 1. Gaiu, 1 (Bîr I-II); -/ și Găești ss.; Gaia fam. (Moț; Isp V²); s. (Giur 317); Gaiia (17 B IV 540). 2. + -ca, -cu; Gaiculescu, act.; -lești s.; Gaica boier (17 A IV 52); Găiceana s. 3. Formă cultă, mod.: Caiu fam. (Puc); pren. Caius Brediceanu.

GALATIE cf. gr. Γαλάτης (But), nume format din Galaction în contaminare cu Galatea (nimfa), cu Galata, etnic «celt» și Galatenii, cărora se adresau epistolele apostolului Pavel, acomodat cu term. -ie după cele calendaristice. 1. Galatie, 1693 (Hur; Ard 22). 2. Galata b. (17 B II 5): „Stoica al Galatei”; cf. și m-rea Galata, zisă și Galatia (16 III 92; 17 A V 40), numită după cartierul Galata din Constantinopole; Gălăt/ești, -eni ss. (17 B IV 292); -escu, D., act. 3. Galați (plural de Ia sing. *Galatu), 3 sate ard. și orașul; Galați, Gh., transcris în magh. Galáczy Gh. funcționar la 1600 în orașul ard. Bistrița (Sd I 36); cf. și etim. lui Philippide (OR II 373). Gălățescu, act. din pluralul Galați; Gălățuiul t. (17 B II 309). Cf. și sl. „negru” + suf. srb. -aț, ca în Radaț, Mladenaț (etim. Drăg 280-1).

GALERIE lat. Galerius < galerus „caschetă de piele”; cf. și adv. gr. γαλερῶσ „calm, senin”. 1. – mon. (Sd VI 93; Isp IV¹ și VI¹; P⁶); eg., 1601, mold. (Hurm XV* 786): tot eg. 1705 (Sd VII 105); popa (Isp V¹). 2. Galeri, Toader, mold. (Sd VII 259);(Bîr I); C. (Băl IV; Sur XX); -i fam. (17 A V 89). 3. Galer (Arh); – Tudor, mold. (RI VIII 118); – Mih. (B răz 70); – Lupu, ante 1750 (Băl VI) 4. Prob. Ghelerie, mold. 5. Cu apoc.: Ler/ul t.; -a b., olt., 1662 (AO XVII 311); – b. din Patîrlage (16 B III 267); Leva, popa (16 B IV 206); – I. (Tg.-Jiu); Lerjescu, Dincă (Fil); -easca t.; -eni, -escu, -ești, -ișani ss. Galer, numele împ. roman, persecutor de creștini, apare des ca nume monahal și laic; nefiind n. de sfînt, el trebuie pus în relație cu Valerie, (la Syn: Ualerie), sau cu Valerian și Valerin. Frecvența lui explică derivatul Ler. Există și Kaleria, din Cesareea Palestinei (Sinaxar), care ar putea explica folosirea numelui la monahi; pentru g < k sînt și alte exemple. Pentru „Lerul Ler” din colinde, – duplicarea cu „Ler” fiind o simplă reducere ca în „lie – ciocîrlie”; – v. și etim. lui Al. Rosetti din subst. aleluia.

GALIE lat. Gallus + suf. calend. -ie; cf. lat.-magh. Gál < Gallus, pentru Ardeal (DR, V). I. Din forma catolică 1. Gal (Dm; Cat; Ard); -u și -ul ss.; -e b., (16 B II 179); -ea (Moț,; Ard; 17 AI 90 etc,); -ei, Lupul (AO IV 182); Găiești (C Bog); Gălescu (Dm; Ștef; Arh; Puc); Mic-(C Ștef). 2. Galaciu t, (Vr C 118); Gălăcescu fam. (Î Div) și Găliceasca t. (ib). 3. Galan, F., act. 4. *Galaș: Gălășleni s,; -escu (Petr 15); -ești s. (Dm). 5. Galeș (Dm; Ștef; Cat; Giur 46; Isp I¹; Tis; Hur; 16 A II 74; Met 15); -escu (R Gr; Sd X); -ești (Ștef); cf, și adj. galeș, mold, galiș; Găleșești s. (Dm)^ Găleșoaia s, (Sd XXII). 6. Galiș (Dm); Gălișești s, (C Ștef); Gălișiști s, (16 B I 164). 7. Galin b, (Ștef; Arh;. Sd XXI Puc); – mon, (Sur V); cf. calend. Galina, și blg. Γалин. 8. Galiț ard. sec, 18; -a fam. act. 9. Halița fam. și s. Cf. sl. Γалити = exsilire și subst, gáliță. Pentru formele cu h = g vezi E. Petrovici, Romanoslavica IV 45: *Halu > Haleasa; adaug t. Haleș. 10. Galșa s. II. Cu ă și î 1. Gălu, olt. (Sd VI 484); Găle, popa (16 B III 322); Gălea (17 A III 182); Gălan (An C II); Găliești neam (Isp V²). 2. Gîle fam. (Isp² V); -a (16 B II 16). Cf. Galea n. iranic la moți (O Dens T).

GAN temă obscură, contaminată și cu forma bulgară Γана, -e < Ghergana < Gheorghe (Weig). 1. Gan (Moț). 2. Gane, Costea 1524; – N. scriitorul; -a (17 B II 422; Arh); -a, Taurul, 1487 (Ț-Rom. 366); -eș (Moț); Gănescu, I. (Am); Gănești, Găneasa, Gănicel ss.; Găneasa (16 A II 8). 3. Ganul (Bih; Ard; Băl III); Gănuleasa f., mold, (Sd XXI). Gania s, (M mar); Gănuța f. (Tut 89). 4. + -cu, -tiu: Gancul (Mar 50); Ganciu (ib). 5. Forme apropiate: Gînea (16 B VI 139); Gîneci, V, act.; Găneci, G, (An Pit. 27).

GHEORGHIE gr. Γεώργιος „agricultor”. I. A. Gheorghe forma comună; -a (Ard II 146). 1. Cont. cu Gherghel: Gheorghelaș (G. Dm 591). 2. Gheorghi formă mold.; -e formă cultă, literară; cu afer.; Orghie, P., munt. (BCI XI 20); Gheorghi/eș (Sur IV; Șez); -an, Preda, buc., 1790 (Băl VI); -an, Iosif. mitr.; Gheorghi/nă (Cand 141); -oiu, T. (Vr C 103); -oa, hațeg (Cand 141); Gheorghișor V. (AO XXI 173; Sc); – I. (Ul 137); Gheórghiu, Ian. (BCI X 106); – Coste (Băl VI); Gheorghiu, + suf. ngr. -iu, obișnuit la nume străine și răspîndit la noi, prin imitație, în locul lui -escu, în sec. XIX. 3. Gheiorghie Părtoacă, munt., 1629 (BCI V187). 4. Gheorghin/a f.; -oiu (Am); -escu act. 5. Gheorghiț/a, f. (Grș 12; Î Div); -ă (Dm), frecv. act.; -an. 6. Cu afer., ipoc. obișnuit: Ghiță, frecv. act; nume unic (17 B II 317); Ghițău fam. (Racovița r, R-S); Ghița, ar. (Ant Ar); -n, olt. (Cand 142); Ghiț/ea (Dm); -escu, Ilie (Băl VI); -ești s.; Ghițeș megiaș (16 A III 331); Ghiț/oi; -oiu, olt.; -uică; -un, Gh., act.; -ulescu, act.; -ulan (Cand 141); -ulete (ib); cf. Gîțulescu, T. (Bîr I). B. *GHEORGA: 1. Gheorgan, 1789 (AO XIX 108); – N. (AO XII 385); Gheorganii fam. olt. (AO XV 65). Cf. blg. Γеорга (Weig).Cu afer.: Gane, -a, cf. blg. Γане (Weig); v. Gan. 3. + -man: Gheorgoman (Cat.) C. -ică: 1. Gheorghică, mold. (Sd XXI); olt. (Cand 141). 2. Cu afer.: Ghica moșu(16 B IV 295), formă ce se întîlnește cu alb. GHIKA, adus de emigranți din Albania; boierul Ghika își ia numele, ca Domn, „Gheorghe Ghika”, făcînd din prenume un nume de familie „Ghiculeștii”; Ghica pren., 1746 (B Cr 53, 74). 3. Ghican (Bibi. rom. veche III); V. Bălaru (Șoimari); -i s. 4. Ghicul, Coman, 1658, munt. (BCI XII 104); -eț (Sd XVI); -escu, L. (IS 274). D. Cu fon. ard. ghe > dĭ: 1. Gheordie (Hur 222). 2. Dĭorde și Dĭurdea (Mar 183); Dĭordei An., ard. act. 3. Dorda f., mold. act.; Dorde (Mar 183); -a, I., act. II. GHERGHE; 1. Ghierghie banul Băleanul (Aș Br 34); Ghierghe (Mano 20). 2. Gherghi spătar (16 B II194) -e (Pom; 16 A II 72). 3. Gherghe (Dm; Cat; Rel; Sd XVI 140; Ard I 59; 17 B II 77; An C III 746), etc.; – Ungurul; – Sasul (17 B II 37, 225); Ghergh/easa, -ești ss. (Sur II); -escul (Bîr III). 4. Gherghei, V. (BCI VII 10). 5. Ghergăe (17 B IV 302). 6. Ghergheș, frecv. (M mar); -an, dobr. (RI XI 208); Gherghiș diac (D Buc); Gherghișanu, act. 7. Gherga sasul, transcriere a germ. Georg, burgmeister din Sibiu (RS 77); Ghergani s. 8. Gherghiu pren. (RI XV 137). 9. Ghergul, V. (Bîr IV); -escu act. 10. Gherguș (C Dom; 16 B VI 160). 11. Gherghin, Chelbe (AO XXI 143), în contaminare cu subst. gherghin, -ă; Gherghina pren., 1664 (Acte Sc; P Bor 50) etc.; – boier (Rel; Giur; 17 B 11); – diac (Cat); – f.; Gherghena b. (17 B I 243); Gherghinica jude (Cat); Gherghinoiu, olt. (VM). 12. + -ar; Gherghinar fam. (Buc). 13. Gherghiț/ă (Cand 140); -a tîrg, -oiu, olt. (Cand 140). 14. + Grighentie: Gherghentie, R., mold. (Isp II²). Forma Gherg – se poate explica și prin germ. Georg, ca mai sus, prin ngr. Γεργουί prin alb. Gyergi, Gergj, sau blg. Γерга. 15. Ghirghi (17 B I 19); – diac (ib 183; 424); -e, vornic (Sur V). 16. Ghirgiu, Stepan (BCI IV 108). III. Cu o < eo: GORGHE, formă ce apare deseori ca eroare de scriere sau scurtare, dînd lui g cirilic valoarea de ghe; este evident însăcă forma a circulat și în graiu. 1. Gorghie (Mar 183; Isp I¹; 17 A II 206); – Iura (Ard I 242). 2. Gorghe (P³; Sd XVI 189, 192, XV 243; Ard I 45; 16 A I 441); Gorghea (Ard II); Gorghești s.; Gorgești s. (C Bog); Gorgea și Gorjea, mold. (16 A I 441); Gorgescu, 1644 (RI XIII 279); Gorgiulescu, act. 3. Gorga (Paș; 13-15 B 223; 16 A III 129; 17 B I 346; III 371; (Puc); – f. și fiica sa Ana; Gorgoae, Ana (Cat mold II); Goarga t. (Mus). 4. Gorghi = Gheorghi (Sd XVI 189); Gorghieș (Cat mold II); Gorghiță (Isp III²); Gorguța (17 A III 162). 5. Gorgul (Sur XII). 6. Gorgan (P¹² Bîr III; Kog 1308; Tis); -u, Stan, zis și Gorgon (Puc nr. 286, 323); cu afer. Orgon; Gărgan (17 B III 354). Pentru etim. cf. și subst. gorgan și calend. Gorgonie. 7. Gorgoiu (Puc); Gorgoești t. (Mus). 8. Gorghină, țig (Vit 30). 9. Gorgoceală (17 B 1297). 10. + -otă: Gorgota(Mînăstirea), și Gorgotescu, A. (Puc nr. 37); cf. însă și ebr. Golgota cu rotacism și srb.-cr. Grgota derivat din Grigorie (Rad vol. 82 p. 125). 11. Pt. Gorgos (Vr; Isp VI²) și Gorghias, Ion, mold. (Sd V 263), cf.și gr. γοργος „vehement” și gr. Γοργίας. 12. Cu mutarea lui g în h: Horghie, Stan, călăraș din Rușii de Vede zis și Horghea (BCI XI 18), și cu afer.: Orghie (Paș); se poate conchide și la o relație între Horga, Orga (v. Partea a II-a) și Gorga. IV. Forme de origine balcanică. A. GOG/U, -A. 1. Gog, -a fam. (Ard; Paș). 2. Goga, frecv. ar. (AO VII 224); – munt. (16 B IV 53, 444; 17 B I 463, III 54; Am); – mold (Sd XVI 160; Cat mold II; Arh); -ard. sec. 18; topice: – pîrîu (Ștef) și sat lîngă Rîfov. 3. + -an, Gogan, I., munt. (RI XVI 372); -ul t.; cf. arm. gogan „prună sălbatică” și antroponim (DR II). 4. Gogancea, act. 5. Gogănici (Giur 274). 6. Gogea, T. (17 A II 95); Goğa nr. (Fărș); + -eală: Gogealea, Vlad, 1721 (Pol 117); Gogean (Vr); Gogescul (17 B I 368); Gogiulescu, olt. (Nif); Gogioiul, I. (Puc 364); cf. și subst. gogeá (de sare). 7. Gogă, N, (Ocina); Goagă comis, originar albanez (Cotr 45); Goaga, C-tin, ar. (Cat gr I), cf. subst. mold. gogă (coajă de nucă). 8.. Gogolea, C., 1643 (Vit 7); Goglea (Nif); Gogolina s.; cf. și rus Γоголи. 3. Gogoiu (AO XII 83; Vr; Paș); -s. (Dm). 10. Gogoncea (Vr; 17 B I 168). 11. + -otă: Gogotă (Sd XXI; Mar); – ard., 1726 (Paș); Gogotan Mar); Gogoțea, olt, (Sd XXI). 12. Gogu, Mihail (Cat mold) II); -ar. și dr. act.; Gogul(C Ștef; Tec I; Sd XXI; 17 A V 322); -escu. 13. Goguț și scurtat: Guță ușer, mold. (Sur V); Gută olt. (17 B II 274; P Bor 59); dar Guțu și Guțan < Neguțu sau < Griguță. 14. Gogă este și supranumele dat aromînilor de către albanezi, cf. „Gogii aromînii vestiți zidari” (BIFR I 70); obișnuit la aromîni, numele apare de timpuriu în Vrancea (Gogoi, -asa, -ești etc.) și în genere în Muntenia și Moldova. B. Cu sincopa lui g final: 1. Ghcore, ard.(Paș). 2. Gheoroe, Stanciul (17 B I 240) zis și Ghioroae (17 B II 60; Cand); Gheoroaia t. (16 A I 304). Această formă se întîlnește și se confundă cu cea sîrbească Dĭora, Dĭura (Rad v. 82 p. 83) și srb.-blg. Dyра, Тюра (Weig). 3. Ghiura, 1489 (Ț-Rom 377; Cat; Ard); – călăraș, 1655 Sd IV 42); – paharnic (16 B II 67); – log. zis și Giura (Cat; 16 B II 128, 130, 233, 390; 17 B 1453); Ghiura, ar. (RI IX 144). 4. Ghiureș, mold. (Sd XXI). 5. Ghiurca (Met 135; Moț); cf și magh, Gyurka. C. GIURA, cf. blg. Džuro, Džurko (Weig). 1. Giura pren. (P⁴); Giurlea, -escu; -ești, -oiu, ss.; Giurău, act,; Giuran (VT); Giurul, mold.; Giurica, olt, (Cand). 2. Giurca (Dm; Cat; Moț; Sd X; RS 14; Mar); Giurcă rumîn (AO III nr, 73); Giurcă sau Jurcă Pîntece (Ștef). 3. Giurcu, -lescu. 4. Giurcanu (Vr; Cand 141). 5. Giurconiu, P. (Tg-Jiu). 6. Jurca, mold. (P Gov 18); Jurchescu, R.; Giurcani = Jurcani (Ștef,). D. IORG(A)-U, fonetism ngr. 1. Iorgu, ar. (Cara 28); – frecv. dr.; -lescu, 2. Iorga pren. (P³; P Bor 7, 55); – ar; – mold (Ștef; Ard); olt., 1604 (17 B 1120); Iorga post., unchiul lui Vasile Lupu; – (RA II 277); Iorgă f., ar. (Fărș). 3. Iorgea (Sur V); prob. Orgești (Sur IV) cu afer. 4. + -ociu: Iorgociu, I. (Tg-Jiu), + suf. gr. -ache; Iorgache (Sd XXII); – Mavrodin (Ins 278) < gr. Γιωργάϰης (But); cu afer.: Orgache zis Iorga (17 B III 442), identitate ce confirmă derivația Orga < Iorga, prin afereză; Iorgachi ~ Iurgachi (Cat mold II). 6. + -an: lorgan, olt. și hațeg. (Cand 142).7* Iorghiceni = Iurghiceni (Cat mold II). E. Cu g>d: IORDACHE. 1. Iorda armaș (D Buc); -Pelin, mold. (Sd V226); cf. Gheordie(Hur 222). 2. + -ache; Gheordache popa, 1760, munt. (RI XI 516); Ieordache; Iorgachi devine din sec. XVII, Iordache (P Bor etc.) frecv; Cantacuzino, doi cu acest nume după 1600. Iordachia f, (Grș 9; P¹; P²). 3. Iordăcuță (Sd XVI); Iordăch/escu; -ești, -eni ss.; -ioiu, act. Cf. alb. Jordi, pren. lui Gheorglie Castriota. F. Din srb.-cr. JUKO (Rad v. 82, p. 111); 1. Iuca (Dm); – vistierul lui Dim. Cantemir; Iucaș (Dm; Ștef); Iucașanul, Cîrstea (16 A I 133); Iucul,1750 (Paș). 2. Iucuș, T. (16 A II; Iocușeni și Icușeni ss. (Sd XVI). 3. Iucșă (Dm); Iucșa Piteș (16 A 1133). Cf, blg. Юка (Weig) și srb. Юкo < Gheorghie (Rad 82 p. 135 – 6). 4. Din tcl kidrelez sărbătoare musulmană la 23 april, „prima zi a primăverii”: a) Catîrleț nume vechiu al portului Sf. Gheorghe; b) Cotărleci moșier buzoian (16 B I 153). V. GIURGIU, cf. it. Giorgio. 1. Giorgia, ar. (Ant Ar); Giorgiu, mold. (16 A III 379). 2. Giurg/ea, mold. (Dm; Ștef; C Bog); -ea (Ștef; Moț; Ard; 16 B II 160); -escu, act.; -eni, -ești ss. 3. Giurgi, olt. (Cand 141; 17 B IV 18); Giurgi/că (Dm); Giurgilă, olt. (Cand 141). 4. Giurgeaca, D., munt. (Sd VI 528); Giurgeală b. (16 A I 542, III 171). 5. Giurgeu, Moga (Sd IV 16). 6. Giurgin (Sur V). 7. Giurgița s. 8. Giurgioana s. 9. Giurgiu b. (Dm, frecv; Moț; M mar); – băn. (Cat); -lești s. 10. Giurgiuca, Em., poet; cu afer.: Giuca Zănescul, olt.(Sd VII 6); Giucă, olt. (Am); 11. Giurgiuman (Isp VI²; 17 A I 97). 12. + suf. sl. -ov: Giurgiuv și Giurgiov (formă cultă pentru orașul Giurgiu în doc. slave: v. N. A. Constantinescu, Cetatea Giurgiu, 1916). Giurgiuv/-ul, munte (Drj V); -an (Băl VI); -ean, locuitorul orașul Giurgiu. 13. Gĭurja păcurar mold. (Sd V 212); Giurjea (17 A I 149) și cu metat.: Jurgea (v. mai jos). 14. Girgina (16 A II 8); cf. blg. Γаргина. 15. Ghiurghiu și -leț, bb. ard.(Paș) 16. Giurg, ar.; -achi (Ant Ar), înainte de a se introduce litera ∏ în scrierea cirilica a doc. slavo-romîne, consoana ğ era redată cu г + ĭ, cu цж, cu дц, cu дж sau simplu ж (v. Ioan Bogdan, Doc. lui Ștefan cel Mare II, numele Giurgiu, la index. Grafia cu ж a avut ecou în pronunțarea Jurja pentru Giurge(a) și Jurcă pt. Giurcă, etc. VI. Cu ğ > j: JURG, JURJ, cf. srb-cr. Žurg < Georgius (Rad II p. 135). 1. Jurg Costi (Sur XV); Jurga (Bih). 2. Jurgea (C Ștef; 16 A III 413, IV 263). 3. Giurgea zis și Jurja vornic (Ștef); Jurj, frecv. (Dm; Ștef; C Ștef; Ard II 42; Băl II; Sur XIX). 4. Jurja, frecv. mold. (Ștef); – Tomăscul (16 A IV 258); Jurjă (C Bog); Jurjiu (Mar); Jurjoaia (Băl IV); 5. Jurje (Dm; C Ștef); -a (17 A IV 105); -a Stravici (16 A III 157); Jurjești s. (Tec I). 6. Jurjani s. (Ț-Rom 366); Jorjanii s. (16 B 15); Jurjanescul, act.; Jurjoń, hațeg (Cand 141). 7. Jurjuman (16 A III 310). 8. Jorj, ar. (Cara 26-28); -a, mold. (C Ștef 136); -a boier, 1436 (Sd XIX 11); Jorje (Tec I); Jorjeni = Giurgeni s. munt. (Cat). VII. Sub infl. ucr. A. 1. Jura fam. act. (Jiul ard).- (Ard; Mar). 2. Jurea, țig. (Ștef); Jurescul (16 A IV 201); Jurești (Sur II) și s. 3. Jurel, ard. (nu din juratu, etim. Paș). 4. Jurca (Ard; Măr); Jurcă = Giurcă. B. 1. Jora b. (Ștef; Tec; Arh); s.; – frecv. (Băl II; Tut; Șez). 2. Joran (Deal 127). Cu grafie greșită: Ioranu (deputat în Adunarea ad-hoc). 3. Jora = Jorea, 1669, mold.; Jorea, Sim. (16 A IV 268); – I. (Isp II¹), Jorăști s. 4. Joriță (C Ștef). 5. + -ca: Jorea vornic (Isp I²). Cf. srb. Žore (Rad vol. 82, p. 99). C. IURG. 1. Iurg (C Ștef); -a b. (17 B II 125); -a fiul lui Dinga (17 A V 276); Iurghiu, Ileș (Ard); + Iorgachi: Iurgachie (D Cpol).Iurghici (Dm; Ștef); Iurghiceni, devenit prin etim. pop. Erbiceni s. (Dm I 467). > Erbiceanu, C. D. Din ucr. Юр, Юра, Юрiй, Юрко (Grinc): 1. Iura (Dm; Ștef; Ard; Mar); Iurani s.; Iurașcu (Sd XVI; Dm; Băl II); cu lectură greșită: Iorașcu (Tec II); cu afer.: Urașcu (Cat mold II). 2. Iurie, Jurii, frecv. (Dm; Ștef; C Bog); – Dăvidescul (Ștef); Iuriescul, Gav. (17 A II 293). 3. Cu afer.: Urie cleric (Bis R); Uriia s.; Uriian, Mincul (Aș Br 139); Urianu (An C III 747; I Div; IO 32); – Iancu (AO X 382); – Istrati (RI I 22). 4. Iuriaș (16 B III 134; C Ștef); Jure (Ard; Mar); *Iurea > Urea, Gh. (AO XXI 222); Jurești s.; Jurescul (Băl II; 16 A III. 5. Jureș (Ștef). 6. Juriceni s. (Dm).Jurinca (Sur II). 8. Iurș/a (Dm; Ștef; C Bog); -u, ard., 1696 (Paș); cf. srb.-cr. Iuroș > Uroș (Weig). 9. + -cu: Jurc, -ă, -a (Dm; C Ștef); -ani, -eni, -ești ss. (Dm); -o (C Bog; 17 A II 260); -u (Orh). 10. Cu o < u: Iorc log. (Tut); -u (CL); -ani s. (Dm). Formele derivate din ucr. Iurg și Iurie au pătruns în Maramureș și Moldova la persoane cu pa- tronim romînesc. Din ucr. Ir, -ĭa ipoc. din Iuriĭ: Irea, v. Ire. E. IUGA. Iuga, frecv. mar. și mold. (Mar; M mar; Dm; Ștef; CL); – ard, 1680 (Paș); – olt. (13-15 B 153; Sd VII 50). „Ignatie zis Juga mare vistiernic” (Ștef I 70, 211). Iug/ani, -ești, ss. 2. Iugaș (ard). 3. Iugșa (Dm; Sur II). F. Din blg. Γoчo, Γoo, Γoшo, Γoтo sintome < Gheorghie; 1. Gociu, -l, Goc/ești, -ilă, Goceanu, care se pot raporta și la subst. Gociu (DLR), v. aceasta (Partea a II-a). 2. Goț/a, -ul, -e, -eală etc., care se pot raporta și la subst. Goță (var. la gogoriță), v. aceasta (Partea a II-a). 3. Goș/u, -ea -oiu, -ești, cf. expresia goș-gogea (Partea a II-a). 4. Got, -a, -e, -ea, -eș, -ar etc., care se pot raporta și la Sava Gotul, și la scurtarea Gotă < Neagotă, v. Got și Neagu (Partea a II-a). VIII. Direct din lat. Sanctus Georgius: Sîngeors (Mar); Singeorz, T. (RI XIV 159). 2. Sîngeorz (Mar; cf. și DR VI 321); – b., munt., 1593 (Cat); – olt. (Hur 240); -eni s. mold.; Sîngeordz s. (Năsăud); Singeor(d)z, sărbătoarea (Candrea, Enc.); Sămgiorz, Toader (Isp VI²; Sur XI); Sîngĭrogĭ ar. (Ant Ar); Sîngeorgiu ard. 3. Fără sin: Giorzu, olt. (17 B IV 84); mold. (16 A IV 229); -l (Sur V); Giordzu b. și Giordzești s. (17 A III 24); Giordzu, zis și Giorgiu de Urzici (16 A III 379); Georza (Moț); 4. Cu g pentru ge: Gorza (M mar); cf. Groza, ca metateză(?). 5. Semjordzu din Plăcicoi (16 B VI 64); Sînjorz sărbătoare (Ard II 187); Jordzeanul (16 A I 428); Sînjorj răzeș dorohoian (Arh), redat la 1711 în forma: Ion sin Giorziu (Acte mss Singeorgiu). 6. Somgiordz, meglenoromîn (DR I). 7. Sînzor datină (Sc). 8. Zorza stolnic, 1400 (Iorga III 267; Ț-Rom 79); Prob. cu grafie germană: Sors, V. ard. (Met 69); Zorzi Iancu, zis și Jurge, I. vornic, 1837 (Bîr II). 9. Zorge zis și Zorj mold. (Sur VII). Zorzilă s. (Gorj). 10 Prob. Zuze, Zuza mar. (Ard I 258 – 9). 11. În cont. cu forma calendaristică: Sănghiorghii. Ioan, mold. (RI XIII 286); Singheorghe, Ileana (Acte Sc).

GHERASIM gr. Γεράσιμος, cf. γέρας „dar de onoare” și γεράσμιος „onorat”. I. 1. – (Ștef); Gherasăm (Tec I; Bis R.). 2. Gherăsin (Ard II 161). 3. Cu apoc.: Gherase frecv.; -a (17 A 1 21); Gherasi act.; acomodat cu term. -ie: Gherasie (Olt); Gherăseni s.; Gherăsoiu (Nif). 4. Bǵirosin, fon. ard. (Petrovici, DR V). 5. Gherazie, ard. sec. 18 6. Ghersa (etim. Drăg). II. Scurtat: GHER: 1. Gherla, mold.; olt., 1679 (Sd V 305); -achi, C. (Sur XII); -an act.; Gherea, înv., 1890; Ghereanu (Puc); Gher/eni, -ești ss. (Dm). 2. Gheroiul (Sd XXI). 3. Gherăești s., mold. 4. *Gherăș, -anca t. (Mus). 5. Gherușa f. (Isp I¹; 16 A III 111). 6. + -cu: Ghercu Șt. act. 7. Ghercea munt (17 B I 186: Sd XI 263). Aceste scurtări se pot raporta și la: Ghervasie, Gherontie și Gherman. Gherciu, P., act.; Ghercești s. Cf. srb.-cr. Dera < Gherasim sau Gherman (Rad vol. 82 p. 83) și blg. Γеpчo (Weig). 8. Gherachina b. 1523 (P Gov fol 14) < *Gherache sau cont. cu Achim. III. Din ucr. Γаpаcим (Grinc): 1. Garasim, mold. (Sd XXII 356). 2. Cu g – h: Harasima f., dobr. (RI XT 210). 3. Harasam b. dobr. (ib).

GRIGORIE gr. Γρηγόριος; „treaz, veghetor” < vb. γρηγορέω „veghez”. I. l. Grigor (Dm; Ștef; Ard; Mar); -escu; -eni, -ești ss.; -iu, act.; cu afer. și art.: Gorul t. 2. *Grigora cu afer.: Gora b. (Băl IV; Vr; Ur XXII 87; Sd XXII 248; 17 B II 166) – nobil (Mag Br). 3. Grigoran, mold.; olt. (Cand 144); cu afer.: Goran (Ștef; Hur; P¹²); – R. (16 B II 34); – Turcu (RI XI 44); Goran, Stanciu Oltenescul, log., 1699 (Tis); Goranul t.; Gorănescu (Breaza). 4. Grigore, forma comună; cu afer.: Gore, Pavel, mold.; Gorea act.; Gorescu (Sd XVIII). 5. Grigori, mold.; -aș (Mar); cu afer.: Gori (RI XI 220). 6. Grigorie, forma literară, cultă; cu afer.: Gorie, C. (Isp II²); – Pînzarul, mold. (Sd VII 341); Gregorie (Tis); cu afer.: Oriești (17 A IV 22). 7. Grigoraș (Dm) etc.; cu afer.: Goraș fam. 8. + -cu: Grigorașcu, mold. și de aci, prob. Rașcu (v, acesta); Grigorășcu (B răz 33). 9. + -ca: *Grigorca, cu afer.: Gorca, Ursul (Băl IV); Gorcă, Stase, munt. (BCI X 113). 10. + -cea: Grigorce, mold.; – olt. (Cand 144); cu afer.: Gorce, mold. (Sd XXII); -a (Dm; Moț; Ur XXII 64; Sd XVI); Gorcia (17 B I 167); Gorciu act.; Gorcilă, olt. (Sur V). 11. + -ilă, și afer.: Gorilă, Ioan, act. 12. +-iță: Grigoriță (Mar); cu afer.: Goriță, R. (Vr C 53), și Oriți Guduman (Tec I), prenume etc. 13. + -uță: Grigoruță, olt. (Cand 144) și prin asim. regresivă: Guruță act. 14. + -oiu și afer.: Goroi, act. și Roiu. 15. + -uia: Goruia s. (16 B II 366) altă afer. Buia t. (v. și Partea II). 16. Cu disimilare: Grigole (Ard II 94; Paș); cu afer.: Gole, -a pren. ard. (Paș). 17. + -ov, -ei și afer.: Gorovei (Arh; Sd XVI 300); -u, 1665, mold. (Sd V 88). II. Cu apoc. *GRIG: 1. Griga (C Ștef; Mar; 16 A III 25; Sur IV; Sd XIX 21) etc.; la genitiv Grigăi; Grigă (Isp III¹). 2. Grăga (17 B III 349). 3. Grigul (16 A III 26) 4. Frecvența formelor 1 – 3 explică afereza lui g în formele; Riga (Puc); – căp. (D Buc); Rigu (AO XVIII 128; BAP II 246); Regea b. (Cat mold II). 5. + -aciu, -aș: Grig/aciu, -aș (Mar). 6. Grigoe (Isp III¹). 7. Griguță (Mar; Ard), cu afer.: Guță. 8. Griguș (Mar). 9. Prob. Grica (Mz PI I 44); Gricea valag (16 A II 226). III. 1. Cu r > l: 1. Gligor (Ștef); -e, formă comună; -ea, -ești; cu afer. lui g: Ligore (Buc); Gligorĭa (16 A III 246); Gligorie (Dm; Mar). 2. Gligor/an, olt. (Sd XXII); -aș (Sc). 3. Gligorce (Isp IV¹); -a (Sd XVI); Contras: Glircea, mold., 1623 (RI II 142). 4. Gligoruț/ă, mold. (Sd XXII); -a (ib 334). Cf gr. Γρηγόρης (But). IV. A. Cu r > l și apoc.: 1. Gliga (Dm; C Ștef; Mar; D Gorj; Moț; CL; Buc; Sur XVI; A II 92 etc.); Gligă fiu Onului (Isp I¹). 2. Gligo (13-15 B 227); Gligul (16 B VI 125; B I 368). Frecvența acestor forme explică ipocoristicul Liga. 3. + -an: Gligan (Moț); -a b. (Sur XVI) sau < subst. gligan. 4. + -ace: Gligace (Sd XI 85); cu afer. *Ligace: hotarul Ligăcesc (16 B II 167) și, cu g > h: Lihăceni (ib. 183); v. Partea II-a: Leh, Lehaci. 5. Gliguța b. (17 A III 182, IV 415). 6. Cu asim. regresivă: Glighira (Mar). B. 1. Liga b. ( < Gliga) mold. (Arh; A Gen I 79; Bir I); – olt. (Sd XXI; AO XVIII 132). – I., mold. (Sd VII 101); – munt. (17 B I 409); Mirciu Liga (16 A III 98). 2. Liga f., 1490, mold. (Sd VI 139; 16 A I 310); Ligă, I. 6 (Sur XI). Coincidențe: Liga, Ligomarus (OR I 569). V. Forme străine: A. Ucrainene: 1. Greșa, Ilie, olt. (AO XV 66); – mold. 2. Grișani s. (Dm). 3. Grișca b. (Dm). 4. Hrișcan b. și -i s. (Dm). 5. Grița (Mar); a) Hrița b) (Dm); Hriț/anul fam. (Sur XX); -eni s. Hrițoae t. (Dicț. Frunzescu); b) + -co: Hriț/co(Dm); -cani și Grițcani s.; c) + -one: Hrițone (Dm); d) Hreațca 6. Hrihul (Dm) < Grigul. 7. Horil/ă, -ești s. (Dm) < Grigorilă. 8. Prob. Gurca b. (Mar 203). B. 1. Din magh. Gergely „Grigore”: Ghergheli, mold. (BA ung 10); Ghergheleu s. (Dm); Gherghilău t. (Mus). 2. Gherghel (Sd XXII); – nemiș (Ard I 234); – Gabr., ard. (Sd VII 63); -escul, 1602 (17 B I 59). 3. Ghiarghil, St. (Sd V 34). 4. Ghirghilicea, act. C. Din srb.-cr. Grgur: 1. Gurgur, R. (Olt XIX 166; 17 B II 132). 2. Gurgâ (17 B I 318); Gurgu și Gurguță act. 3. Gurgoi, Barbul (16 B IV 100). 4. Cont. cu goangă: Gurgongă (17 B III 166). 5. Din arm. Kirkor: Cărcor, mold. sec. 18.

HÎRS nume derivat din Hrisant sau din Hrisostom, („Gură de aur”) epitetul sf. Ioan patriarhul Constantinopolului, cu mutarea grupului Hri in Hîr, ca la Cîrstina < Cristina, Cf. și gr. Xρύση-χρύσος „aur”, χρñσις „folosire” sau χρῖσις „ungere” și antrop. gr. Xρύσιος. 1. Hîrs, vlah Serbia; – țig., 1508 (16 B I 43); -u (16 B Y 102; Paș); -ul (Cat); -ulescu, P., 1775 (AO XYI 328); Hîrs/a, -eni, -ești ss.; Hîrsova f. (Tis 376 – 8; – preoteasa (Gorj 390). 2. Hărsu, Gh. (Șchei I); Hărsescul (16 B VI 296). 3. + -ova: Hărsova f. (P⁴; Sd XV 9; AO XX 104; BCI VIII 23); – jupînița, 1650 (Ins 209). 4. Această formă se înlocuiește uneori cu cea în ș: Hîrșa, I., ard.; Hărșești (Tec I); Hîrșova f. (Gorj 217); – sat în r. Vaslui și orașul dobrogean. 5. Prob. cu afer.: Șova, fam. act.

IACOV ebr. Ya’aqobh, „țiitor de călcîi”, „geamăn”, patriarh biblic, lat. Iakob. I. Forma ortodoxă: 1. Iacov, sătean (17 B III 54 etc.); -ești s. vechi; -escu; pl. feminin: Iacov/ile s ca Toancele > Anton; s.; -iță, olt. (Cand 146); -ache (Arh). 2. Cu afer.: Covu act.; Cova (Tel 58); Covan (Cand 146). 3. Cu afer.: și suf. -lea: Covlea (Gorj 94). 4. Vuță, act. Cu apoc. sau schimbarea fin. -ov, tratată ca suf.: a) Iacul (17 B I 282); b) Iacă, Mărie (Ard II 104); c) + -in: Iacin șoltuz (16 A IV 238). d) Iacoș vist. (Isp I¹ – Iacuș (Dm); – vist. (C Ștef; 16 A I 85); Ecușani s. (16 A I 85); azi Icușeni; Icușești s. (Dm). e) Iacșa, olt. (Tis 379); – căp. zis și Iasco, Iașca (AO III 10, 332); Iacșa din Suceava f. (Sur XXI); f) Iaxa, M (Met 172); formele e și î sînt sîrbești. 6. + Codin: Iacodin (G Roș 69; Sur XXI; Arh). II. Forma lat.-cat. 1. Iacob (Ștef); -escul, Luca (Ștef) zis și Ecobescul (C Ștef); -eni, -ești, -oaia ss.; -an (Buc); -ică, -uț (Cand 146); Iacobăscul, Fetea (16 A I 75). 2. Cu afer.: Acob (17 B I 491). 3. + -an: Iecobăn (CL); Icoban(CL). 4. Cu afer.: Coban (Sd XXII 334; Isp III¹). 5. + -oniu; Iecoboń, hațeg (Cand 146). 6. + -ici: Ecobici (Tg. Jiu). 7. Cu afer. și alte sufixe: Cobeș, Neagul (Sur XXIV); Cobeț, E. (An Pit 24); Coblea, olt. (Cand 146). 8. Iacobică, cu derivate prin afer. citate de Candrea (p. 146); Bică, Bicu, Bican, Bicău, Bicăș, folosite în Oltenia. Bica f. (P¹³; s. Cătina Bz; Î Div); Bicu, N. și Bicești, ceată (Î Div). 9. Iacobuț, -ă (Cand 146), din care se pot explica: Buța f. (P³); Buță b. (Sc); v. și Buță Partea II-a; Bufu (Viciu 15) explicat de acesta < Iacob. 10. *Iacub, din care s-ar explica: Cuba, I., act. și Cubăe f. (Bogrea An C III 766); -porecla Anei, soția lui C-tin Cantemir Vvd, ca serdar (RA I 67); Cuboaie f. ard. (DR III 799). 11. Prob. Căbulea, V., act. < magh. Iakab.

IEREMIA, ebr. Yirmĕyah „Înălțarea d-lui”, lat. Ieremias (EI). I. 1. Eremie (Ștef); – Movilă Vvd. (în cronici); -escu act. 2. Eremeiu (Mar); – E., ard. act.; Eremic (Mar 171); Ieremica, Jora (B răz 46); Eremin sec. XVII (P Gov fol 13 vo) Ieremiță, ard. scc. 18. 3. Iremie, ard. (Paș); Irema b. (17 A IV 368). 4. Ierimie (Met 132); Erimescu act; Erimica (Ard II 180); Erimițul (Buc); 5. Irimia, frecv.; Irimie și Irińie (Paș); Irimescu; Irimic/a (Sd XVI); -e vornic (Sur IV); -ea, -el; Irimiță act. 6. Irimașul t. II. Sub influența fon. slav, de la Arimindenĭ: 1. Arminden numele sărbătorii de 1 mai; 2. Ormindea s; Erimin (17 B III 421); -u, 1787, munt. (RI I 22). 3. Irmin (16 B IV 198). 4. Din ucr. ярема (Grinc): Iaremia (Hur 129); Aremia b. (16 A I 266, IV 34); Arimia b. (Sur II; 17 A 1170; Sd XVII; Tg-Jiu); Arimie mold. (Sd VII 61). 5. Din ucr. Bepeмiŭ (Grinc): Virimia, dobr. (RI XI 207). III. Probabile 1. Scurtări: Irea, Ir/escu; -ești, -easca ss.; cf. și ebr. ’Irá „vigilent”. 2. Contaminări: Arimera ard. (Paș).

IGNATIE lat. Ignatius, în latina veche Egnatius, refăcut în raport cu ignis „foc”, prin etim. pop (Tagl). I. 1. „Ignatie zis Iuga, mare vist”. (Ștef). 2. Egnatie episcop (Mano 20). 3. Ignat, forma populară, „Ignatul porcilor”; escu; -eni, -ești ss. 4. Ihnat (Ard); mold., 1609 (Sd VI 58, XI 87). 5. Icnat (Ard); -e (Cand 147). 6. Igna (Moț); Ignea ban (P⁵; An Corn); Ignul (16 A IV 81). 7. Ignățel (Sur I); Igănăței s. II. Segmentat în: Ig-Natu. A. 1. Iga (Moț; Ard II 185; Paș). 2. Igul (Sd X; 16 B I 164); s. (Sd XXII). 3. Igoiu s. (Hur); Igoianul (Sd XXI); cf. și magh. iga „jug” și blg. Игa din еcлика „aglica” (după Weig). 4. *Igea > Igești (Gr. Buc); Igescu, I., mold. act.; Igiescu (Bîr I). B. 1. Nat, Valea lui, t. Nath, Teodor, ard., 1566 (Hurm XI 586) Nate, munt. (BG LIV 195); -a, ard. (Viciu) Natu (Drăg); – Florea, ard. -l (16 A III 7; 17 A II 416; Isp IV¹). 2. + -in: Natin, I. (Isp III¹); cf. și subst. (ard) nat „om”, „ins”. III. 1. Cont. cu magh. Ignacz: Ignați mar.; cu afer.: Nații, mar. (Ard I 200); Ignațu (17 B I 222); Națul, E. -mold. act.; Ignățel (Sur I); Ignăței s. 2. Prob. din ucr. Γнат (Grinc): Natco (17 A III 42) și Inațco, frate cu Grozav, mold., 1644 (BCI X 41). 3. Ognat dobr. (RI XI 210). Dovada segmentării sta în forma Nat și Nații din Ignat, pe cînd în ucr. Γнат s-a produs numai afereza lui I.

ILIE ebr. Eliyâhû > Elohim + Yahve. (Tagl). I. 1. Ili/e, frecv.; -escu; -ești, -eni ss.; cu afer.: „Lie, sfînt Ilie”, folclor (Col 16); Lie, mold. (C Bog; Paș; Sd XI 87). Liei, dativ (16 B II 404); Lia și Lie f. ar. (Fărș); Liescu (Tg-Jiu; Cat mold II); Liești (C Bog). 2. Ilĭa comis (16 A I 64); – Vvd. (Sur II); Iliĭa (P¹¹; Sd XIX 70); mold. (Sd XI 257); ar. (Cara 34); – Hristea, munt. (RI XIV 192). 3. Liia b. (16 A II 52). 4. Feminine: Iliia, Ilica (Băl VI) și Iliuța, luate și ca matronime; Iliiana f. (17 A III 23); Iliana fiica Neniului (17 A IV 117); Liiana f. (AO X 22); Ilioara s. 5. Iliaș, frecv. (Ștef); Ili/ași, -eș, -eaș Vvd. (C Bog); Liașu-Vodă (RI VII 38). 6. + -co: Iliașco (Sur V); Iliașcu (Dm). 7. Ilieș (sub infl. magh. Illies) ard. și mold. (Moț; Mar; Băl VI); mold. – (Sd VI 279); -i s.; -escul (Dm); -ești s. dispărut; Ilieșiu, Iustin poet. 8. Iliică zis și Leica b., munt. (BCI V 203); Liică (RI XVIII 24); Liica (Sd VI 507; 16 B II 389); – diac (Cat); – t. (17 B I 369); Liiceni s.; prob. Liăcești (17 B II 59). 9. Contras: Ilica f. (Mar); Ilicel (Bîr 1); cu afer.: Lică b., munt. (Sd XVI; P Bor 74); Lica b. (17 B II 205); f. (17 B II 285); Licescu (Ard II 141); Licoi t. Bz; -ul (Ard). Aceste ipocoristice reprezintă și pe Vasile, Iuliu etc., astăzi. 10. Ilioiu (satul Mâneci; Paș); Ilion (17 A II 293); Ilioniu, I. mold. sec. 18. Ilioae (Paș) 1725; Ilioe (Paș; Ard II *94). 11. Maritale: Ilioasa; Iliasa; Iliasă (Paș); Liasa f. (16 B II 281). 12. Iliu, I., act.; Liu, C. act.; Iliucă (Paș); Liuca murariul (16 A IV 229). 13. Iliuț (Paș); -a (Sd XI 258); -ă, buc; Liuță fam. (Șez). II. Il: 1. Ilă, Niță din Slon (RI XVIII 39); Ilaș, C., act.; + -co, -cu: Ilașco, P.(CL); Ilașcu (Buc; Șez); cu afer.: Lașcu și Lășcuți (Am 157). 2. Ile (Dm; Mar); -a (Dm; Ștef; Bal II; Sd XI 276; Tec I etc ); Ileaș (Mar; Ard II103). 3. Ileș, V. (Sur V); -escu (Ard II 102); -uț (Mar); cu afer.: Leș s. ard.; -u s. și fam. actor; cf. și magh. Illés. 4. Ilcu (Ștef); Ilca f. (Dm; Mar; Vr; Ștef. 16 A II etc.; -b (PGov f° 18 vo.; cf. blg. Илкa (Weig), iar pentru Ardealul de NV cf. magh. Ilka < Elena. (corn. de Al. Cristurean). Sinc: *Icu > Icaș și Icușești s. (Dm). 5. Ilche (M mar); Ilcișor (17 A I 108). 6. *Iliș: Iliș/ăscu (Șez); -eni, -ești. -ua ss.; Lișu, olt. (Băilești). 7. Iliță, mold.: Lița pren. (P²); ib. (Cat) și s.; Liță b. ard, (Paș); Lița și Liță f. (Fărș); *Ilițu: Lițu (Ard; Buc); -l fam. frecv. (Buc). Lițescu înv., 1890. 8. *Ilițică: Lițica prof.; sine.: Lițca (C Bog); – din Gherghița, 1650 (Sd IV 35). Iloiu, C., munt. (BCI VIII 34); Loiești s. (17 A IV 300); Iloaie, Ilinca (Băl V). Podul Iloaei, oraș, este o etimologie pop. pt. Podu- Leloaii zis și „Podul îi Leloae” (Isp IV¹). 10. Iluț; -a, G. act. III. Elie, sub influența gr.-lat. Helias. A 1. -escu act.; Elieș, Condre (CL). 2. Elișor, ard. 3. + suf. gr. -ade: Ioan Eliade (Heliade) Rădulescu. 4. + suf. gr. at: Iliat, C., mold. (Sd XXII). B. Combinat cu sînt < lat. sanctus; a) Sîntilie, Filip, ard. (Haț 82); Sîntiliĭe, ziua; Sîntilia munte (Mus); Sîntilia s. în Valahia Mică a Slavoniei medievale (Mori 14); Sîntilie, Sîrbu, [romîn venit din Serbia] ard. (Met 100); Sîntiliei, Albul feciorul, mold., 1665 (BCI IV 169 și A Gen II 66). b) Simtilia, biserică la Suceava (17 A III 153); sau Sinteliĭa (ib. 131); Sîmplilia t. (Muscel). c) Cont cu Axinte: Sindile (v. Avxentie). d) Maftei: Elemaftu, popa, 1822 (Puc 54).

IOACHIM bibl., ebr. Jehŏjakim. I. 1. Oachim act.; Iochim, dobr. (RI XI 210). 2. Iachim (Dm; Ștef; Ur XXII 382; 17 B II 28, 357); -escu (Ștef). 3. Cu afer., Achim (RS 20); + -ie; Alimie, (Mar). 4. Achimian (Puc). II. 1. *Iechim; -ăuți (Ștef). 2. Ichim, act.; -eni, -ești ss. 3. Echim (Bir IV; Isp I²; Tec I; Sd IV 38, XI 54 și XVI 182; Mar). 4. Echemeț (Mar). 5. Cu afer. Chima (17 B I 169 și III 586; Met 303; P¹¹; Chimu, -l și Chimoae (Paș); Chimel (Tel 58). III. 1. *Oahim. 2. Ohim (Mar). 3. Prob. Văchim, Dijmărescu, 1765 (AO XIX 100) ca Iuvon < Ion. 4. Cf. și tema Chin < Chim < Ioachim, ca Aftene < Eftemie și Antin < Antim: Chinu diacon (17 B II 225); China, Al., 1871 (L PI. 354); Chin/ea fam. și munte (Ard); -escu (IS 282). 5. cf. Chiuie, V. (IS 281).

IOAN ebr. Iochanan sau Iohanna gr. Iωάννες, lat. Ioannes, I. IOAN. Numele cel mai frecvent la romîni; repetat în dinastia Asăneștilor, devine supranume domnesc, Iῷ, la munteni, parte integrantă a intitulației. 1. Ioan, forma cultă; – Gură-de-aur, b. dobr. (RI XI 208); cu afer.: Oan, „sluga” (curtean) mold., 1461 (M Put 175); – fratele lui D. Bratu (AO XXI 199). 2. Ioana sau Ioană, f. luat și ca nume bărbătesc, cu afer: Oana b. (Moț; Paș); – Preseacă, mold., 1463 (Sd V 386); Oană nume purtat de 25 boieri ai lui Ștefan cel Mare ș.a. (Dm; Ștef). 3. Ioane (Mar), vocativul pt. nom., ca Petre < Petru, formă curentă ard. între anii 1850 – 1870; Oane (Mar; Buc; CL); -a (Ard; Moț). 4. Ioanele (Moț). 5. + -eș, sau contam. cu magh. Iános: Ioaneș, ard. (Paș); Oaneș, Tudoran (16 A IV 128; Sd XVI); prob. Neș, Haideu (AO XXI 198); Neșu, M. (Î Div); -l vatav 1679 (BCI VII 9): Nesu (cu s pt ș, grafie străina) 1671 (Paș). Ioanăș (Ard). 6. *Ioanică: Ioanicești s.; Oanică (Dm); Oaneca (C Bog). 7. Ioanin (Ard I 248). 8. Țarul Ioaniță, redat în latină: Ioannicius rex; Ioanițiu, act., sub infl. sufixului grec -iu, 9. Ioanță (Ard); Oanță (Dm; C Ștef; Mar; Vel) etc; Oanța (Dm; Ștef; 17 A III 89); Oanțe, I. (Ard); -a (ib.); Oanțul s. 10. Cu u pentru o, prob.: Unț/ăști, -eni ss., v. și Uncu, Un ce. 11. Ioanca fiul lui Cosma, ard. (14 C I 18); Oanca (Ștef); Oancă, T., mold. (RI XI 315); – Turcul (16 A II 121). 12. + -cea; Ioancea (Î Div); cu afer. Oance (Mar; Ștef); -a, frecv. ard. (Paș) și mold. (Dm; Ștef; Ț. Rom. 128; P Bor 55); Ioanei (Paș), cf. magh. Iancsi. II. ION 1. -frec. (Dm) și act. -escu; frecv.; -easa, -easca, -ești ss. 2. Iuon formă curentă în urbariile din Ardeal (Met 39; Paș; Ard) etc. Iuonea, Iuoneasă (Paș). 3. Iuvon, ard. (Paș). 4. On (Ard; Met 95; Sd XVI, etc.); On, Isă (Ard II 123); On, Birza (Met 95). 5. Iona b. (P Bor 34); Onă f. ar. (Fărș); Oua b, (Dm; C Ștef; 13-15 B 158; P Bor 2, 64);- diacu, 1734 (Acte Sc), sau din Ionă profetul. 6. Ionea (Mar); – munt. 1596 (Sd VII 270): One, -a (Dm; Ștef; Ard; Vr; Sd XI 27 și XV); Oneasa f. (16 B II 43; Cand 156), marital; Niasa, 1688, ard. (Paș); Onesc, hațeg. (Cand 156); Onescu luat ca prenume dobr. (RI XI 215); -l fam. mold.; olt. (17 B IV 511); Oneasca t.; Onoae fam. (Paș). Eonu, mold., 1692 (BCI XV 87); Onu (Ard); -l (16 A II 89). III. Derivate din ION: A. + -ac (1-3), -ace (4), -ache (5) -aș (6): 1. Ionac fam. mold.; Onac; -a (Sd XI 87; 17 A III 84, IV 189, 291, V 275; BCI IV 204); -a f. mold. (Sd XI 87); Onacă (17 A II 233); Naca b. (17 A II 217; Sd VI 30; P Bor 6); Naca, Nacu, Nachi ar. (Fărș); Ionacu (Mar); Onacu (ib); Nacu (Mar; Moț; Paș; Gara 96); – olt. (Sd XXII); -l (Tec I;UrXXII 69); Ion Ferdinand Nacul boier mold., 1672 (Sd I -II); + -a: Năcula (Puc) și Năculele m-te Bz. sau < Nicolae. 2. Ionăcani = Ionicani s. mold. (BCI IV 132). 3. Năcuțu (Sd XVI); Năcuța f. (17 A IV 149); Nacoe, țig. (16 B II 16). 4. Onacea (17 A V 330; Sur XXIV) Ionaciu, Șt., din Putila (Băl VI); + -ian; Nacian, I., prof. 5. + -ache: Ionache (17 B III 523); Nache, ar. (Weig) și dr., sau < Enache; Onachi, mold., 1642 (Isp II²); Nachi ar. (Ant Ar). 6. Ionaș (Mar; Ștef; Ard; Tis; 16 B V 155); Ionașiu (Mar); Onaș (Ard); Ionăș (Ard); – olt. (Cand); Oneșan (Cand 156); Ionășel (Mar; Ștef); Ionăș/ești, – eni ss. 7. Ionaș + -co, -cu: lonașco (Dm; Mar; Ștef); Onașco Bucelescul, mold., 1623 (RI II 143); Nașco (Ard II 194); Pătru Nășcăi, munt., 1581 (Sd VII 269); Nășcoi I. (Sur IV); Ionașcu (Ștef) frecv. (Gat mold II); Onașcu (16 A III 443; Sd XVI); Ionășcuță,(Sur XIII); – Cupărelul (Costin). B. + -cu, -cea, -cel, -ciu: 1. Oncu (Moț; Viciu 16); -l (P⁵ fila 23); Ionca (Haț 71); Onca (16 A III 9, IV 35; P Bor 30. 64); Vonca (Dm); 2. Ioncea (Mar; R Gr; PBor 2, 6). 3. Once (Dm; C Ștef); – mon. (Acte Sc); Oncea (Paș; 13 – 15 B 44; Rel; 16 B I 41, 69; Tis; Gat; AO XVII 321; P Bor 12, 13, 35). 4. Ioncel (Paș). 5. Ioncescul, Ilie (Băl VI); Oncescul 6. Ionciul, 1514 (AO XX 91; Gat mold II: 16 A IV 14); Onciul (Dm; G Ștef; Băl I) etc. – D. istoricul: Vonciul = Onciul buc. (Braș 19). 7. Ontica, Staicu (P Bor 97); cu afer.: Cica, ard. (Paș); Cicu, mold. actual (Șez). 8. Oncilă (Ard II 172; Paș); Voncilă vecin (16 B III 175; 17 B III 54 etc.). 9. Oncioiul (Paș; Drag 308); Aoncioaei, Gh., mold., act. 10. Cu u pentru o inițial: Uncu, V., prof. (Nif) ț Uncuță, P. act. 11. *Unce: Uncescu (Puc); Uncești = Oncești și Unciul ss. C. + -ec, -eciu, -encu, -el, -ele, -eț, -eață: Onecu, mold.; – V. (Tec. II). 2. Ioneaca, V., act. 3. Ioneciu, G., act.; Oneci, olt. (Cand 156); Neciu, D., act.; -lea 1500 PGov f° 10; Necea, țig. (13 – 15 B 144). 4. Ionencu, I., act. 5. Prob. Nenciu fam. Bran; -lești s. -lescu boier, 1821, munt. 6. Ionel, frecv. (Mar; Moț; Buc; CL; Isp III; 17 A II 6), frecv. dim. actual; Onela (Moț; 17 A III 84); Onelele s. (D Ec); lunel, Petre (Vit V 114); Nela (11-13 G I 25) Nelu (Paș) frecv. act. 7. Ionete pren. olt. (BCI VIII 49); -fam. (Grd 11); -moț (Cand); Onet moț și -e, olt. (Cand 156); -e,(An Pit 27); -ie (Sur XXIV); -ea (Drj; Ionăte (Ard); Onetica pren., 1664 (Acte Sc); lonetecu (Drag 311); Nete, I., act; -a prof.; Netești și Netoești ss. 8. Ioneț (Tec I); – sîn Lupului 1768 (Sucev. 148); Oneț (Moț); -a (Ard); Nețu (Mar); – Catană, 1810 (IO 115); Ioneță = Ioniță (Bîr I); Neță f. ar. (Fărș). Nete < Ionete și Nețu < Ionețu n-au raport cu blg. Нето și Нецо sintome Нено date de Weigand; + -cu: Neicu,. L act. 9. Ioneață, N., din Teleorman, act.; Oneață, (Cand 156); – V. (Șoimari); Ioneață zis și Neață (Tîrlești). Neață, Ion, act. 10. Prob. *Ionez: Nezu, Medru, munt. (BCI XII 141). D. + -ică, -igă, -ilă, -iș, -iță, -in: 1. Ionica (Ard); Onica pren. (Ștef); Nica (Ant Ar) sau din formula greacă niká „învinge”; Onică (Dm; G Ștef); Nică, act.; + Ilie: Nicălie (Bordeni) Onic, Gl. (Sur XIV); Onicea (Mar); Onicel, act; Ionicescul (Hur 92); Onicescu (Arh); Oniceni s.; Oniceanul (Ștef); Onicu, I., act.; de aci se poate forma: Nicu, -ță, ca în Țara Oltului (etim. Pașca), de regulă însă Nicu < Nicolae. 2. Ioniciu (Moț; Gorj 109), ca Drăghici, Mitici, luat ca prenume; Oniciu (16 A I 44; Moț); Niciu, N., mold. (An Corn); Nicioaia t,; Oniciță (Dm). 3. + -ca, -co: Onicica – Onicico boier mold. (Dm; Ștef); Onicică (ib); cu ș < ci; Onișcă (17 A II 14); Onișcani s.; Nișcani (Sd XXI); + -ov: Nișcov, Vlad 1757 din Zărnești (Cat Braș. 100,116); pîrîu Bz; Nicicov t. (Cat. mold II); A ișcoveni s. 4. *Ioniga: Oniga (Ard); Onigă, (Cat mold II) ard.; Niga (11 – 13 C I 25; Buc); Oneaga s.; Onigaș, Ionașco (Isp II²); cf. arm. Onnig (împrumutat); Nigu a lui Tudor (16 B III 141); Oneguș (Cat mold II); Nigean, V., act.; Nigești s.; *Nigoe: Nigoești s. (16 A IV 252). 4 bis + -șa: *Nigș/a, -ani t. (Sd XIX 93); cu gș > cș, ca în Neacșa < Neagșa: Nicșa b., 1503 (16 B I 20, 131; – olt., 1606 (Sd VII 4); țig. (Cat; 16 B I 131); Nicșul pîrcălab (17 A IV 231); Nicșana, Nicșoaia și Nicșeni ss; Nicșoiu, Ioniță, ar. (RI V 113). 5. *Ionilă; Ionil (16 BV 296); Onilă (16 A III 9; 17 A I 232); Onila (Met 95). 6. *Ioniș: Oniș, frecv. (Mar);-a (M mar); Ionișoară b., olt. (Cand). Onișor (Dm; Mar); – cărturar ard. (Bis R); Nișul 1666 (AO VIII 296); coincidențe, fără relație: Niș oraș în Serbia < lat. Naissus și blg. Нишo < Nikola (Weig); Nișului, Florea al (Cras 88); Nișa, D., olt. act.; – f., 1716, munt. (BCI XV 62); Nișulescu, A. (Tg-Jiu). 6 bis. – Cu suf. -it: Nitul Palcău (Cat mold II): Nitești s. 1604 (ib I). 7. Ionițu, ard., 1766 (Paș); Ionițiu, P., act.; Oniț (Ard; Moț); – Nicoară (Sur XIX); -iu (VT); Iuonițe 1766 (Paș); Ionițoiu, olt. (Cand.); Onițoiu (Mus); Nițoiu, N. (Buftea); Nițu, 1700 (P Bor 57; P⁴ fila 29); -l (G Dem 305); -l, C., 1801 (DZF 208); -lescu; -lești s.; Nițicu, Stan (Șoimari); Nițuca, Lupul (CL); + -co: Onițcani s. 8. Ioniță (Dm; Mar), frecv. act.; Oniță (Dm; Ștef; Mar; Sd V 220; 17 A I 149); Ioniță b. (Paș); Onița (M mar); – din Țintești (Cat mold II; Onițești fam. (ib). Nițâ b. frecv.; -f., ar. (Fărș); Nița fam. (Moț) etc.; – f. (P²; P Bor 73, 90) sau < Ana; Nițan, ard. sec. 18; Ionițescu; Nițescu; Nițeni s.; + iț, -ar; cu afer. Nițari, fam. (Jiul ard). 9. *Ióniu: Oniu, mold. (Sd XVI și XXII) și act.; -l (16 A III 24; 17 A II 31; Sd XI 86; Băl II); Niul t. (r. Brăila); Niuță, Isac (Cat mold II). E. + -oc, -oiu, -ot: 1. Ionocu, P. (L PI 381). 2. *Ionoiu > Onoiu(VM) sau < Donea cu afer. + oiu. 3. *Ionot, cu afer.: Noti, ar. (An Ar); cu sinc.: Iontă (Ard); Ontea, Ion și Onteni s. (Sur VII) sau < Leonte. F. + -uc, -uș, -ut, -uț: 1. *Ionuc: Onucu; Onucă s.; Nucă, M., ard. act.; Nuc (Moț). Ionuș (Paș); + -ca: Onușca, 1606, mold. (Sd VI 126). 3. Ionut, mold., 1605 (RI VI; cu afer.: Onut s. mold., 1626 (BCI X 22). 4. Ionuț (Mar I; Met 22; 17 A I 214, IV 176 și V 331); -u (17 A IV 268); Ionuța f. (Mar); Onuț (Moț; Mar; Ard II 123) -a moț (Cand); -u s.; popa Onuță scris și Vonuțu, ard. (RI VII 55, 56); Nuț popa ard. 1848; -ă (Sc; P Bor 43, 74); -u (Mar; Ard); -iu, act.; -ică, M., act.; Nuțăscu > G. (Buc); Vonuț, Nemeș, zis și Nemeș al Vonului (Ard II 122). 5. Sincopat: Onța (Dm; Vr); Onț, ești, -eni ss. (Dm; Ștef); Onțănii s. (16 A IV 126); Onțești = Unțești (Dm); Vonuț cu v protetic din fonetism maghiar. 6. Ion + Vonu: Ivon (Ard; Mar); -aș (Mar); -escu (Băl VI); Ievon (ib). Iuvon (Ard II 122) etc. formă frecv. în urbariile din Ardeal (Met. passim). IV. Forme de tradiție din moștenirea latină. A. Din Sanctus Ioannes: 1. Simțion, sărb. (DR I 438, S. Pușcariu), luat și ca prenume; Simtion moșn, 1598 AO X 128); – olt. (Sd V 305; 16 B VI 183); – ard. (Ard); Simtionă f. (ib); Sămtion pren (P² fila 8); Sîmcion = Sîncion sărbătoarea, băn. (AO III 382). Sîntion b. (Sd XVI) etc.; Sîntioana f. moț. act.; Sîntion și Sîntion bb. (P²; Met 152); Sîntiona s. (Sd IV 17) și f. (Arh); – popa, ard. (An C III 61). 3. Sînion, Anita (Acte Sc. Grefa IV); Sîniuon, „cu frate-său Ion” (Met 39); – pren. frecv. în urbariile ardelene (Met passim). 4. Sîmniŭon ard. (Nepos). B. Din Sanctus dies Ioanni (etim. Cand): 1. Sănziene (DR I); Sîmziene, Sîmzuiene, Sînziene, Sînzenii, toate folosite ca nume al unei sărbători (Candrea, Enc). 2. Sîmzian b. (Moț); -a b. (Vr); -ă: Sînzioana f. (Mar).3. Sîmzeană, țig. (16 A II 73); Sîmzinești s. (DG). 4. Simzian (17 B III 403); -a (Ard; Glos; 17 A II 233); Simdziana, mold., 1609 (Sd XI 87); Simzean b. (17 B IV409); -a f., munt., 1805 (D Buc). Simziana f. (17 A IV 96); BCI IV 206) și prob. cu afer.: Zana, fam.; Simzea (17 A II 231). 5. Sînzian/u, M., act.; -a f., moț, act,; Iana Sinziana (Păsc 182) în epos. 6. Cosînzeana, Ileana (în epos); cu afer,: Osinziani s., mold., 1701 (RI VIII 144). 7. Prob cu apoc.: Sănză din Orhei (17 A I. 8. Ziianu moșn, (16 B I 60); Zeanu din Lipănești, 1843 (RI XIV 205). 9. Zan temă veche în onomastica romînă: a) Zana t. (16 B I 165); – f.; Zană, Gr., olt. (Tg-Jiu; Gorj 360). b) + -ce, -ciu: Zance (Ștef); -a (ib; 16 A I 15); Zanciu, I. (17 A II 171, 182, zis și Zinciu); -l (Dm; C Ștef). c) prob. Zănco, dobr. (RI XI 206). 10. Zan coincide și cu forme mai noi ce pot proveni din influențe sud-dunărene prea noi spre a explica pe cele de mai sus. Vezi cap. V C. Sub infl. slavă: A. Din cвета Ioанz „Sfete Ion” 1. Fetion boier (Ștef; Tec I; 16 A I 253); Fetion = Fition, 1660 (BCI VII 8); Fition (ib 334; Bîr III); -ești s. 2. Hitioana (17 A I 48). B. IVAN. Ivan, frecv. (Dm; Ștef; Ard; etc.). 1. Ivăn/escu; -ești, -ețu, -easca, -uș, -usca ss. 2. Ivan/co, și -cu (Dm; Ștef); -co Dobrotici despotul (1360 – 85); -cu, vlah, guvernator bizantin în Filipopole, la 1200 și fratele Mitos (N. Akominatos VIII 2). Ivan/cul, 1711 (C Bog; Paș); -ca (Dm); v. Iancu. 3. Alivan, Manciul, 1546, nepotul lui Manciul Maica (16 A I 458); – vataf (17 A II 225); -T., mold., 1605 (RI XX 256). 4. Cu afer.: Van (Giur 268); Van, b. 1432 (Sucev. 121); Julici (CL); -a „portar” de Suceva (Cat mold II); -ă (17 AI 11); -a, -ea (Dm; Ștef); Vaniul (C Bog); Vanco (16 B IV 104); Vanca, P. (Met 70); Vancu, -leț (Dm; Vel). 5. Ivanc/e, -ea (Dm; Hurm XI); – ești, -eni ss.; Ivancia, 1622 (RI VI 244); Vancea (Dm);popa (AO XIX 118). 6. + Ioneață: Ivăneațe, stolnic, 1563, mold. (Sd V); 7. + Oniș: Ivaniș (Dm; Div 100, etc.); boier (P Gov f° 12): – Ivăniș (16 B II 361); Ivănoiu, (Ocina); Ivănuș (P Bor 107). 8. Ivașca (Ștef; Ard; C Bog; Mar); Ivașcu (Dm; Ștef, etc.); Vașcu pren. ard; Ivăscescul, I. (AO XVI 369); Ivășcan (Mehedinți). Cf. blg. Ивашкo (Weig). 9. Cu apoc.: Iva b (17 B III 510; Gorj 12); – f. (16 B IV 118; 17 B III 510); v. și Parascheva III 5, cf. blg. Ива < Ivan (Weig). Ivul și Ivoești s. v. Parascheva (ibidem). 10. + aciu și -ac: Ivaciu (Ard); Ivăchești s. 11. Compus cu tc. kara „negru”: Caraivan, Pancu (RA IV). Din srb.-blg. Итo sintoma < Ioannes (Weig).: Itu pren. ard., 1726 (Paș); -l (Dm; Ștef; 17 B III 41; Ard II 178); Itul din Itești (16 A III 300); Itești s. (Isp IV¹); Iteu s.; Iteanu fam.; Itivoiul din Drajna, 1673 (BCI XIII 184); Iota, ipoc. < srb.-cr. Iovan (AO XVI 3 cf. și Loc); v. și Panaghiot. 13. Din srb.-cr. Ioca, Ioco < Ioannes și Iovan (Rad vol 82 pp. 83, 136): ar. act. Ioțu. c. În Oltenia Ivan se confundă cu srb. Iovan: ivan zis și Iovan (Sur VI). 1. Iova boier sec. XVI (PGov f° 70 vo). Iove și Iovan (Tis; Moț; Sd XI 261; 16 B I 67); forme sîrbești din Ioan, s-au extins în Banat, munții Apuseni și Oltenia, prin contaminare atît cu bibl. Iov, cît și cu formele ardelene cu v (Iuon, Iuvon, Ivon, Vonu); „Iovan sîrbul” (17 B I 364); – Latinul din Bosna (Giur 341); Iovan Iorgovan al baladei; Iovana, fiica lui Neagoe Vvd (P Gov f° 8 r); – f. (17 B I 181, 276). 2. Iovan/ciu (IT); -cea (Sd XV 70); Iovăn/escu act.; -iță (Ard), 3. Iovin/u (Sur XXI); -escu, act. 4. Prob. Iuva (16 B V 313; 17 B I 213, 283); Iiuova (17 B II 166); Iuovan (16 B, V 113). 5. Cont. cu Evepalin, numele originar al Iovei Chiproviceanul (Sd XV 213), așezat în Craiova, a dat variantele: Iovipalin (ib. 315), Iovepale și Iovipale (Ard I XIV), nume de fam. actual. VI. IAN. Sub infl. greacă mod., Iĭαννης < Iωάννης, avem două forme, cu i și cu e inițial: Iane și Ene, dar forma veche din Ardeal și Maramureș, Ian, indică de bună seamă altă origine; cf. magh. Jani și pol. Ian < Ioan. Pentru Iana Cosînzeana v. Tagliavini (DR VI 453). A. 1. Ian călăraș, 1655 (Sd IV 38); -ă (Ard II 191; 17 B I 15, 436); -u (Cand 155); -ul (16 B I 156); -ulescu; Iana f. (Șoimari; P Bor 27: Î Div etc.); Ianuța f., dobr. (RI XI 205); Iană b., mar. (Ard I 264); Iane (P¹¹; P²; Cand 155; 17 B I 14, 120, 254), 2. Iani = Ianu = Iano, mare ban (Cat); Iano din Pitești (17 B II 43); Iani și Ianota, ar. (Cara 96); Ianotă băn. (Petr 15); Iani (Ard); Ianea (Ard; Hur; 17 B II 314; AO VI 426); Iania stegar (17 B III 539). 3. Ianiu (Giur 282; Tis; 16 B IV 104; 17 B I 111, 247; IV 11; Sd V 305);- „coțovlah din Tîrgoviște”, 1644 (Viața Feudală, 1057; p. 167); Iani = -u = Ienișor paharnic (16 B VI 68 – 9). 4. Ianescu; cu afer.: Anescul, Giurca, 1696 (AO VII 292). 5. Feminine: Iana (P¹¹; P¹; P²; AO XIX 89); -țig. (BCI XI 76; 17 B I 398; Olt etc). 6. Ianotă moșn. (17 B IV 583);- ar. (Cara 96); cont. cu Iapotă: Ianpotă, Ivan (16 A IV 69). 7. Ianoli (Sd XI 51); -u (Arh); Ianulă f., ar. (Fărș). 8. + -ache: Iane zis Ianache, 1408 (Ț-Rom 103, 134; R Gr); Ianache mare spătar (17 B I 400; Sd XV 29); Ianachi, 1601 (17 B I 1; Tec I); -e (P¹¹); cu afer.: Anachi (16 B I 195; M Put 207); Eanache zugrav (IO 145; cu dublu sufix: Ianacachi (Olt); Ienăchiță, Văcărescu, poetul. 9. Cu sufixe slave: Ianev, țig (16 B II 16); Ianova s., Ianovici, mold. (Sd XXII). 10. Cu suf. slav -co, -cu; Ianco (16 A IV 174), care poate proveni și din scurtarea lui Ivanco: Ianc (Met 39); -u, -a (Cand; Iancu (Ștef; Sur V, etc.) – ar. (Weig); Iancu-Vodă de Huniad și Iancu-Vodă Sasul; Iancul/eu, Al. (Isp V²); -escu; cu afer.: Ancul (16 B VI 242; 17 B III 277); -escu, M. (Tel 58); Ancăș și Ancău fam. (Moț); Ancaș, I., act.; Ancovici, Dimciu, bulgar din Brașov (Cat gr I); Ancușa, R. (LB). 11. Ianciul (16 A II 70); olt. (Sur VI; 17 B IV 511). 12. Iancea (Ard); Iencea Sibiencea, supranume de baladă a lui Iancu Vodă de Huniad. Pentru 11 – 12 se poate lua în seamă forma srb-blg. mai de grabă de cît magh. Iancsy. B. ENE scris și Iene, frecv. 1. Ene (P Bor 22); -ea, Ioan, act.; -escu. 2. Iene, Gl. (Băl III); Ieni, Gav. (Băl V); – Țica, post. (Bez I 28); Ienia, Călina, băn. (LB); Ienescu (IT); Iene, -a, 1766, ard. (Paș); -a, olt. (Cand); + -iște Ieniștea, C. (Hris I); Ienoiu, C. (Cîmp 138). 3. Eni postelnic (Băl VI); Enica, O., act.; Eniu banul, zis și Enachie și Ianachi (16 B III 52, 87). 4. Feminine: Eana (Ins 342); Iana și Enuța, dobr. (RI XI 209). 5. Enacu (Sur V) și scurtat: Nacu, cf. gr. Nάϰος (But), v. m. sus III 1; Enacovici. 6. + -ache: Enachie (Sur IV); Nachie, olt. (Cras 60; Sd XXII); Enache, frecv., olt., munt., mold. etc.; cu afer.: Nache; Năchescu (Deal 138); cu suf. dublu: Enacache Cantacuzino (CL). 7. + -eș: Enăș/el, C. (Tg- Jiu); -escu act.; Eneșoiu (Sd X); prob. Inașul (Sd XI) și Inășescul (Drag 121) < *lenaș., cf. și subst (ard) inaș „ucenic” de orig. magh. (com. de Al. Cristurean). 8. *Enul; -escu, act. 9. Enoiu (Braș); Aenoaei, mold. act., matronim. 10. Enuș = Ianuș Hagi, neg. din Sibiu, sec. XIX (Cat tc). 11. +uț: Enuț, -ă (Sd XXII 305; Hur); Ienuță Crăciunescu. 12. + -cu: Encu, Marin (Mz PI. acte); Enculescu, act. 13. + -cea: Encea; Encica; > Cica, ard. (Paș); Enciu, cf. blg. Eнчо. Cele două forme: Ian, -e și Ene cu derivatele lor au rezultat din influențe complexe: cf. blg. Eнe < gr. Iανι (Weig), gr. Iαν,ι apoi și rom. Iene din Sînziene. C. Din neogr. Zάνες, Zοάνος; < venețian Zanni it. Gianni,: 1. Zoan sărdar, mold.; (Isp; VI²; Sur VII). 2. Zane; a) Zanne, Iuliu, autorul colecției „Proverbele Romînilor”; Zania, Lucia (Sur XV); Zanei, V. (Bîr II); -e (Tec); Zanica, I. (Bîr II). Cf. Zanet Zaraful, care semnează grecește, pitar, 1815 (Bîr I); Weigand explică blg. Занe < Zacharia (?). b) + Ioan: Ionzan (16 A II 115). 3. Prob. Geani, Lațcar (AO VI 51); – T. (Bîr I); Geane (Olt); Geanoglu (Am); Geanet, Iordachi AO (VI 51); Genet, -e (Bîr I), nu din tc. djani „criminal” (etim. DR I 287), cf. Zanetto dimin. venețian < Giovanni: Zanet, V. pitar (Bîr I – II); -e (Tec I). 4. + tc. Kara „negru”: Caragiani și Caraiani ar.; Caroian, Ion, mold. VII. Din magh. nos și sub infl. lui. 1. Iánoș = Ianăș (Băl VI); Ianașu (Șchei I); Ianuș, olt., 1655 (AO III 13, 243; Gorj 368); – vornic de Suceava, redat și sub numele: Ion, Oană, Ona, Vană, Ivan, Ioaniș (Dm I 85. 118; II 625); Ianuș Negrescul, mold. 1495 (Ștef); Ianăș, munt. (16 B IV 104; BA ung 10). 2. Ianeș, 1478 (Fior 225); Ianiș, olt. (Sur VI). B. Contaminări: cu Ioannes al doc. latine, prin fonet. magh.: 1. Ioanoș boier (P Gov f° 10 vo); (Mar); Ioanaș (Sur I);Ioaneș și Iaoniș (Dm); Oaniș, olt. (Sur VI); Ioanăș (Dm; Rel); Ioaniș (Ștef). 2. + Ion: Ionaș (Rel); -ești, -eni ss. 3. + Ene: Enăș și Enuș, v. mai sus. VIII. Din germ. Iohann, -es, Hannes, Hans: 1. Han (16 B I; Moț); – David, 1418 (Fior (65); – țig. (16 B I 13) – Vas. (C raz 13); Hana Hopăndei (Rel); Hană (Ștef); Hanu, ard (Paș); -l, țig. (17 A IV 166); -l Gavril, fiul Dolcăi (17 A IV 124); Hanea (Dm; G Ștef; Ard) etc.; Hăn/escu (Mus 11); ești s. Nu este probabilă etim. < subst. han, avînd în vedere derivatele următoare. 2. cu ș, prin fon. magii: Haneș, sas (Rel); – ard. (Paș); -ul t. (Petr 15); Hanăș, nume de romîni brașoveni (Rel. Dm); Haniș (Dm); Hănășeni s. (Dm); forme explicate din GANE de E. Petrovici (Romanosl. IV 45); Hanoș. 3. + -eț, -uț: Haneț, Mirauț, mold., 1722 (RI VII 53); Hănuț, act. 4. + -co, -cu, -cea, -ciu: Hanco (Ștef); Hancu (Dm); Hanciu, I. și Hănciulescu, act.; Hancea, 1527 (Paș), I. (Sd XV 107 și XXI) etc.; Hăncești s.; Hancioc, P., mold. act. cf. Hanca f. (la armeni). 5. Prob. Hîncu fam. (Șez); Hîncul, mold. (A Gen I 61);- I. (Isp V²); – Armeanul (Sd XIX 35) 6. Din germ. Hans: Hănsăni (17 A V 155); Hanț (Dm; Met 15); -a, fam. (Mar; Isp II¹; Șez); -ac și -ic (Mar); Hanțul (Sur XVI) și s. Cf. Ioanță și Oanță, I 9. IX. Alte forme: 1. Din ital. Giovanni prob.: Gioan, boier (Sd XVI); – Ianachie (Isp VI²); și contras: Giona = Zona f. jupîneasă, 1668 (BCI VII 52). 2. Cf. tc. Iogan (Ioan) Bogdan, cadiu (Cat tc). Femininul Ioana se formează < Ioan,; Oana f.; Aioanei, C. (Tel 58) matronim; Iona f. (16 A III 24) < Ion; Ioneasă f. (Ard), marital.

IORDAN rîul sfînt, ebr. Iordanes <ebr. jarden „cu două repejuni” (OS) 1. – (P³; Hur); -a (Sd XXII); -ca f. (Cand 157); Iordăn/escu; -ești, -eni ss.; -ete, I., act. 2. Cu schimbarea p. fin. Iordian (Tec I); Iordăicel (Am 157). 3. Cu apoc.: Iorda, M., act.; prob. prin diftongare și afer.: Oardă (Băjescu). 4. Cu afer. și o > u: Urdan (Buc); cf. și subst. urdă. 5.. Prin fon. o > a: Ardănești (Băl IV) azi s. Iordănești 6. + Teodosia: Iordosia f. (16 A 2V 258, 17 A I 214).

IPATIE gr. ’Iπάτιος < ὔπατος „consul”. I. 1. – Murguleț (BCI X 30); Ipate; -le. s 2. Cu afer.: Pate (Brăila 71); -a (16 B III 2). Ipătescu, Ana; Pătescu, Ion (Î Div); Ipătești și Pătești ss.; Patița (Cand 157). II. 1. Epatie (16 A IV 270); Epotești azi Ipotești s. (Sd V 180, 191; IO 39; 16 B II 302). Epotescul, doc. 1617, mart. 2. 2. Opătești s. (17 B I 266) < Epotești. 3. Prob. prin etim. populară, cont. cu verbul a păți: Pățești s. 4. Ip, -u ss., ard. (la Drăganu < Ipolit), etim. neprobabilă, nume rar la monahi. Cf. expresia pop. „Stan pățitul” zis și «Ipate» la Ioan Creangă.

IRE formă derivată din teme ca: Irimia, Irina, Iraclie, Spirea și ucr. Иp, -я < Юpiй < Gheorghie (Grinc). 1. Irea, Irescu, fam.; Irești și Ireasca ss.; Iriștea s. (cont. cu iniște). 2. Ircă, olt. (G Dem 609), cf. blg. Cлиpкa. Cf. și Iricioe b. (17 A III 162).

ISAC patriarh biblic ebr. Isaah (Yshâq). 1. Isaac (16 A I 317); – Balica (17 A II 252). Saac b., 1743 (RI IX 133). Un doc. prezintă Urlații sub numele „Saac” -este explicabilă acum forma Saac, variantă sau obișnuita prescurtare pentru jud. Săcueni, desființat în 1844, după un ipotetic jude Saac. 2. Isca vist. (Ștef); frecv. mold. (Băl II); Isac = Isaica (Ștef); Isac/i, -ova ss.; -u (P Bor 62); Isăcescul, mold. Isac zis și Sacul din Otești, 1625 (17 A V 327). 3. Cu afer.: Sac s. de șes în Banat, (din subst. sac, după Cand. 45) de fapt un ipoc. din Isac; tot așa, + art. -a: Saca, An. (Isp II²); Săcescul, Andr. 1633 (Cat mold II); Săceni s. (Sur XXIV); Sacul, țig. (16 B II 250). 4. Săcuțul, mold (Sd VII 285); Sacului, Fundul s. (BCI V 186) 5. + -iu: Saciu pren. (P Bor 121). 6. + -otă: Sacotă (16 A III 101; Gorj 356; 17 A IV 11), – llisău (16 A I 114); Sacoți s., 1711 (AO XX 138); Săceni s.; Săceanu act. Cf și ucr. Caк, -a < Isak (Grinc).

LAZĂR cf. „Sîmbăta lui Lazăr”; aramaic Lăzâr, presc. < ebr. Elcázar n. teoforic < el, azár « doamne ajută » (Tagl). I. 1. Lazar (Moț); -ul, C (RI XII 287). 2. Lazăr frecv.; 3. Lăzarea s. 4. Lăzăr/el, -ică, -iciu, -uc (Paș); -oiu, olt. (Sd XXII); -oniu hațeg.; -uț (Ard II). 5. Zăroni, hațeg. 6. Lăzăreanci (Ard. II 191); Lăzărina f. (Grd 11). II. A Lazăr = Lazor, frecv. (Dm); Lazor (Ștef; C. Ștef. CL; Mar; Ard; 16 A I 48; Vit 28). B. Lazor din cauza frecvenței se scurtează în Zor> cf. și subst. pl. zorĭ. 1. Zor -ă și Zorică f. ar. (Fărș), derivat de Capidan din Lazor. 2. Zori b., mold. 3. Zorea (Dm; 16 B I 178; 17 B I 439). 4. Zorel (17 Bl 66); Zorescu, act.: Zoreni, Zorești ss. 5. + -ca: Zorea (16 Bl 178); Zorcești s. (ib). 6. Lazoreci (17 A III 182). 7. Cu disimilare: Lazol Pitărel (Sd XI 274). C. 1. Lazur (Ard); Lăzurești s.; -escu (Î Div). 2. Lăzurea, mold. (Sd XXII). 3. Lă- zurcă (Sd XX 282). 4. Lazer, Gh. (Răc 29). III. Cu apoc.: Laz: 1. Lazu (Arh; Sd XXI și XXII); -ul, N. și C. (Kog III 64; P⁶ fila 20); Laz/a G., act.; -e (17 B I 311 și II 124; Met 224); -ea (Sd XVI; G Roș 79; Paș; Dm; Moț; Ștef); -ia, pan (16 A III 63); -ie (Sd XVI). 2. Lăzascu; Lazoae, I. (Buc). 3. Lăzan, mold. (Sd XXI); Lazanța t.; -u pren. (Tut). 4. Lăziian (17 AI 99); Lăzian 1613 (Sur II). 5. Lăzău (Moț). IV. Din srb.-blg. Lacko = Лацко (folosit și de unguri) < Lazar (Weig): 1. Lațcu, olt. (Sur VI; Sd VI 467). 2. Lațco = Lascu fam. ard., 1789 (Paș); Lațcu Lazea, munt., 1785 (RI I 22). La ardeleni și moldoveni însă Lațcu magh. Lack, ipoc. < László = Vladislav (BL II 38) cf. și Iorga (1 Bot 14). 3. Lațcu zis și Lașcu (Ștef II 11); Lașcu Danilă, răzăș de Scorțăni, 1782 (Sur XI 142); Lațe, frecv. mar. (Mar); Lațco Vvd., fiul lui Bogdan I, domnul Moldovei; Lațco, munt. (Giur 90; 16 B I 24; 17 B I 364); – diac (Cat); – ard. (Ard); Lațcu jupan (Olt); – mold. (Ștef; Dm); Lațcani s. (Ștef) azi Lațcana. 4. Lăscău, Lăscoiu, și Lăscuț, ard. (Paș), acestea pot fi în legătură și cu Lascăr. 5. Lazu s. (Constanța), fost Laz-mahalè ante 1878, etn. Lăzii, popor caucazian 6. Din blg. Лачо sint. < Lazar (Weig): Laciu, Nicu. ar. (Cat. gr I); Lăcescu (Tg-Jiu); Lacea M. (Cras 46); m-tele Lacei t.; Drăganu îl derivă < slovac Vlača < Vladića etim. posibilă pentru toponimele din Ardealul de Nord.

LOLIAN lat. Lollianus: cf. și Lolion < lat. lolium „neghină”. Dacă se admite apocopa terminației -ian, avem următoarele derivate. 1. Lola b. (Dm); f. (16 A I 515 și 16 B III 36). 2. Lole, țig. (17 B II 69); -a (17 B I 408; Sd XI 77); la genitiv „a lui Lolii” (ib). 3. Loial, Stan (Cat Braș 111); Lolescu, Tegan (17 V I 377); Lolești s. (Cras). 4. Lol/in t. (Dm); -iș (Moț); -ică, T., ard.; Lol/oiu b. ard. (Viciu 34); t. (Dm); -oiul, Șt. (Sd XI 119); -oaia, -oiasca, -oești ss.; -așa s. (16 A I 515); Podu-Loloaii, azi prin etim. pop.: Podu-Iloaei. G. Pascu (Revista Critică XIII 164) susține că la origine a fost Eloai, bazat pe o greșeală de copist, – cu e pentru i, obișnuită la moldoveni – deci forma cu e se reduce la Iloai; forma Eloaia nu există. 5. + -ca: Lolc/a (Dm); -ă, Marena (16 A II 96). Pentru 2 – 5 cf. subst. (ard), lolă „soră, țață” (DLR).

LUCA lat. Lucas ipoc. din Lucanus, etnic < Lucania, sau < Lucius. (Tagl.). Sărb. populară: „Lucinul” 18 oct. I. 1. Luca b. (Dm) Luchești s. (Sur VII); – ceată, olt. (î Div). 2. Luculești s. 3. Lucan (RI XX 246; Mar; Vel; Buc; CL; Cand 162); -a, olt. (Cand); -ul (Buc); Lucănescu, act. 4. Luceni, Lucești ss. 5. + -șa: Lucșa și Lucșoiu (Cand 162); Lucșăneasa f. (14 – 15 B 187). 6. + -oci: Lucoci (Dm; C Neamț); – T., diac (16 A IV 197) etc. 7. Lucúci (cf. Tecuci) (17 A I 230). 8. Lucaș, fam., buc. II. Din magh. Lukacs și srb.-cr. Lukač: Lucaci, Crăciun, din Bereg, 1360 (Iorga III 23); Lucaci (Dm; Ștef; 16 B II 362; Paș); – ban 1424 (Rel); Lucăcești, Lucăceni ss. 2. Lucăcilă t. 3. Prob. + -ut: Lucuta, Ioan, act. cf. ar. Ucuta. 4. + -leț Lucăleț, R. (Șchei II). 5. Cu rotacism, probabil: Rucărea, R. (Șchei I) și RUCĂR s.

MACOVEI bibl. ebr. Macchabaei, frații. 1. Macavei (Syn; Ard); -u (Paș). 2. Cu afer.: Mac, M. (Î Div): – buc.; Macă (Sd XVI), cf. gr. Mαϰᾶς;, și maca: 1° ziua Macoveilor, și 2° joc de cărți (DLR); la genitiv: „al Machiei” (17 Bl 497). 3. Măcă (Sur IX); Măcăești „moșul” (RI XII 233); Măclescu. și -ești ss. (Î Div) 4. Măcăeț (Ard). 5. Măcău (Dm; C Ștef; Sur III; DZF), cf. subst. reg. măcău = toiag. 6. + -lea: Maclea(Moț); Maclescu, M. (AO XXI 171). II. 1. Macovei, frecv.; -eș (Ard); Macoviște s., băn.; Macoveanca t. 2. Macuvei (Ard I; RI XIV 207). 3. Măcui (Ț-Rom 344); Măcuescu, Barbu, 1593 (Gorj 365).

MANASE bibl. Manasseh, eponim al unuia din cele 12 triburi din Israel. 1. Manas/e; -escu, I. (AO XVI 361). 2. Manasi popa (D Buc); -e armaș, olt. (Sur VI); -escu (I Div); Manasila egumen (16 B IV 343); – vecin, 1715 (Hris I 204); olt. (Sd VI 483); mona. (P⁵); Manas/ia, -iești ss. 3. + Mina: Minasia mona. (Sd. XIX 61). 4. Prob. Manafiea, 1859 (P²)

MANUEL ebr. Emmanoil. I. Căderea lui e inițial s-a produs în greaca medie, ca în numele împ. Manuel Comnen. 1. Manoil (Dm; Ștef; Cat; C Bog; Cand etc.); -ă (Dm; C Ștef); -escu; -ești s.; -easa (Cat). 2. Cu afer.: Oilești s. 3. Manuil (Syn); -o (Dm; C Bog); -ă (Mar); -ă zis și Manoil și Mănăilă, cu asim. progresivă pîrcălab de Neamț (Ștef); Mănăilă (Dm; Mar; Ard; 16 B II 22 etc.). 4. Mînăil/ă (Mar; Ard); – pan (AO VI 43); -ești s. (G ur 237); Măniilă, Ghighă, 1763 (Tut 37). 5. Cu apoc.: Mănui (17 B IV 3). II. Manole, frecv., cf. ngr. Mανώλης. 1. Manol, -ea (P¹¹; Ard; Cand 135); -a f. (P Bor 73); -easa (Puc); -ică; -iu. 2. Cu afer.: Nole pîrcălab de Roman, 1617 mart. 12; -a și Nolică (Cand 135); Candrea îl dă ca ipoc. < Manole. 3. Manoliță (17 Bl 437; Cand 135); -ețu. (Cat mold II) 4. + -ache: Manolache; ipoc. Lache; Mănălachi Costachi vornic (B răz 29). III. Man, cf. ipoc. gr. Mανός și sl. Mano; coincidențe: trac. Manius (An C III Onom. tracă). 1. Man (Mar); – jude (16 AII 67); -a tig- (17 A III 152); Man/e, mold. (Dm); -ea, frecv.; -escul (Ștef). 2. Maneț (17 B II 349). 3. Manevici (Dm). 4. Maneaică (Cand). 5. Manela, țig. (16 B II 16). 6. Măn/escu; -ești s.; -easa (17 B II 114); -easă, I. (RI XI 317). 7. Manac, act.; Manache eterist (IT); Maneța b. (16 B VI 329). 8. Mani, olt. (Cand; Met 58); Mănioaia s. 9. Maniță (17 B IV 406); Manițiu, ard (Paș); cf. subst. maniță „ștofă groasă” (Tiktin) și ngr. μάνιτζα „manșon”; prob. cu sincopă: Manțul, mold. (Sur VII). 10. Mániu (Tis; Moț; Ard; Paș), Maníu este o lectură greșită sub influența suf. grec -iu; -l (Giur 256; 16 B I 86); Măniul = Manul 1525 (Gorj 269). 11. Manu, munt. (P Bor 73); ard., 1534 (Paș); Manu = Emanoil (C Ștef); Manul (Mar); -e (Tec I); -a f. (P Bor 11); Manuț (Șez). 12. Mănul/ești s. (Tec); -eț (Isp I²); -escu. 13. + -ușca: Manușca (17 B II 357; Sd XXI). IV. Mănu: 1. Mănăești s. (Ștef) < *Mănae. 2. Mănea, munt. (Cat; Sd XI 263). 3. + -eciu: Măneci, fiul lui Mițan (17 B IV 382), omofon cu numele satului act. Mănéciu din r. Teleajen, scris în documente: 1425 Mănieaciul (Ț-Rom 147) și Maniaciul (13 – 15 B 83) < Man + -eciu (etim. S. Pușcariu DR VII 114), care s-ar putea explica din vb.,a mînea, sau mîneca, satul fiind situat la ultimul popas al vechiului drum de negoț cu Brașovul, prin Bratocea sau Tabla Buțiilor; Măniiacul, Alexe (Sur XVI). 4. Măneș, 1722 (Paș). 5. Prob. Mănetu t. (Mus). 6. Mănic (Paș); -a, I. (Puc 253); Mănic/ea -ești ss.; -el (Paș); Măniciul (17 B II 380). 7. Mănie, R. (17 B IV 18). 8. Mănilă (Paș; 17 B II 304). 9. Mănioc 1437 (13-15 B 97). 10. Măniș (17 A IV 352); -or (Olt; Ard I 189; Paș); -ora t. (16 B III 296). 11. Mâniț (Ard I și II 146); -escu, act. 12. Mănoe (17 B II 380); Mănoiu (Cand 138); -l (Drag 121). 13. + -otă: Mănotești s. (16 B IV 188). 14. + -uc: Mănucu, Ion, act.; -l s. 15. + -uș; Mănușoaia t.; Mănușca b. (Giur 281); – f. (16 B IV 247; Mănușcă (17 B IV 462). 16-18 Contaminări: 16. + iuga: Măniugu (16 B II 181); -l (17 B III 116); prob. Maniga, mold. (Sd V; ard. (Paș); Măniga, Gr. (Bîr III); Manega fam. (I Div); Mămigă, olt. (16 B V 37). 17. + Negoi: Măneguia b. (17 B III 356). 18. + Neguț: Mâniguț (Ard II 146-7). 19. Contaminări neclare sau apropieri: Măneaza, munt., 1581 (Sd VII 269); Mănicir (17 B IV 448); Manioniul Cristian (Mag Br). 20. Manliu, I., autorul gramaticilor, n. latinizat după lat. Manlius < Manilius, n. gentiliciu format din Manius < mane „dimineață” sau < zeii Mani (Tagl); sau scurtare din Caramanliu. V. Man + sufixele: -cu, -ca, -cea, -ciu: 1. Manco (16 B I 109; 17 B II 27); Mancu, V., ard. sec.18; cf. și tatar Manku: Mănculescu (Nif). 2. Manca (16 B II70); Mancăș (Sd XXII) și Mancaș, act. 3. Mancea (Ur XXII 70) sau < Dimancea; Măncea, Măncete și Mănicioiu, olt. (Cand). 4. Manciu, olt. (Cand); -l (16BII 31); – pren.(Dm; C Ștef); ar. (Cara 99; Moț); -lescu. VI. Mîn = 1. Manea se confundă și cu Mînea provenit din subst. mînă sau mîine: Manea zis Mînea pren. (Dm 333; RS 28). Mînea, mold. (Dm; C Stef), scris și Mîinea, munt., olt. (Ț-Rom 263; Giur 273; 16 B II 249, 281, 385); popa (Tis 265); țig. (16 B I 59) etc.

MARCU lat. Marcus, n. ce înseamnă « dedicat zeului Marte ». 1. Marc (Moț; Fărș). 2. Marca f., olt. (AO XI 219); f. ar. (Fărș); Marcă act. (v. Bistr.), + -an, -aș: Mărcănaș (ib). f., mold. (16 A III 229). V. și Arca. 3. Marcu, frecv.; Mărcul/escu; -ești s. Mărcăuți s. 4. Marco, formă cultă (Syn; Dm; Ștef; Tis); Marco Vvd.; – Bălaur (C Ștef). 5. Mărco (Sur VII). 6. Marce (17 B I 328; Ard I 51); -a b. (16 B I 162; 17 B I 479 și III 392; RS 67); -a post. (AO XII 444) etc.; Marcea f. (16 B III 217); Marceni, Mărcești ss., Mărcioiul-Schiaul, Pătru, 1629, munt. (DZF). 7. Mărcan, olt. (Cand); -ul t.; -i t. (Tec I). 8. Mărcáș (16 A I 511); Marcăș (Ard). 9. Mărcar, mold. (Sd XXI), ca Bărcar < bărc. 10. Marcău, hațeg. (Cand.; Viciu 34). 11. Mărci, Pătru (RA V); -u (17 B I 204); -ul, 1485, munt. (Rep D 181). 12. Marchiș (Mar). + -oci, Marcoci, țig. (Vit 30); -ul t., cu rotacism < Malcoci; Marcoceni s. (Dm). 14. + -oi: Marcoiu (Puc); Mărcoiu, 1633 (Paș); Marcon, hațeg. (Cand); Marcone s. (Dm). 15. + -oș, Marcoș, -ul t. 16. + -otă: Márcotă, mold. (Sur XXV; Isp V²); Mărcot, Gr. (Sur VII 209); pren. (ib 211); -ă; Marcotețul t.; Marcotoaia 1631 VI 19 (mss Singeorgiu). 16. Mărcuș, I.; -ul (RI I 22); -a s.; -in (16 B VI 326). Formele: 8, 15,16: Marcăș, Marcoș, Mărcuș par influențate de lat.-ung. Marcus (s = ș), cf. Bogrea (DR II 425 n. 4). cf. și Moarcăș (Cat Braș). 17. Mărcuț; -ă (Sd XVI); -a (mănăstirea lui Marcu Vvd.); -iu, act.

MARIAN, lat. Marius, luat azi ca un derivat din Maria. 1. Marian, 1676 (BCI VII 8); -i s. (Tis); Măriĭan, I. (AO XIX 110); – D. (Ard II 123, 146), frecv. în urbariile ardelene; călăraș, 1655 (Sd VI 38). 2. Mariana mona (P⁷ fila 20); Marianca și Marienești ss. Marienescu, Ath. 3. Marien diacul, discipolul lui Coresi (Iorga, Ist. Lit. rom. I 203).

MARIN, lat. Marinus. Numărul patronilor calendaristici exclude o influență dalmatină, propusă de N. Iorga (RI XIII 194), în ce privește răspîndirea numelui la noi; nu poate fi vorba nici de o relație cu Maria. 1. Marin, frecv., actual, nu lipsește în doc.; derivate: -ești, -eanca și -ici ss.; -escu. 2. Diminutive: Marin/ete, I., olt., act.; -ică; -cu; -cea; -cel act.; -ciu, act. 3. Mărin (Șchei I); -aș (Hur; -el (Șchei III); -oiu; -icul, olt., 1620 (Sd VI 465). 4. Marincaș (Mar); Mărincu, Gr. (16 B II 260). 5. Măriniciu, Gr. (16 A I 578). 6. Mărînca, T., ard. (Ra II 418); Marinoglu, Hr. (Fil A). 7. Din lat. sanctus Marinus: Sumarin (13 – 15 B 93; Rel); – Bratu lui (Isp IV p. 97); -ești s. (Cat; 16 B I 43), ca Sumedru < Sanctus Demetrius. 8. Prob. Samarina s. în Pind, cu asimilare regresivă < Sumarina. Cf. Samarinești s. în Mehedinți (Sur VI).

MARTIN, lat. Martinus, nume derivat din Alarte, zeul răsboiului. Martinii de iarnă, sărb. populară; I. 1. – (Dm; Ștef; Vr C) etc.; – 1408 (Ț-Rom 103); -ul s.; -a f. (16 A III 9). 2. Cu afer.: Artin, C., mold., act.; -escu prof. 3. Martin călăraș, 1655 (Sd IV 38; 13-15 B 183); – fiul lui Mărtiniță din Bîrsa (Sd X); Mărtin/ul t. (Mus); -escu; -ești, -eni, -iș ss. 4. Diminutive; Mărtin/aș, ard., -ilă. 5. Sămărtin s. (Ard II 107), romînizat din magh. Szent-Márton. 5. Mărtina, fiica lui Alex. Lăpușneanu. II. Cu schimb, de sufix, terminația -in tratată ca sufix: Mart/ea, V., act.; -ian (Lex); -iș (Tec I); -ul (17 B IV 306). 2. Mărt + -ac: Mărtăcești, cf. și subst. mărtac. 3. + -an: Mărtan (Vra; BCI XII 181); Martăn (Ard II 141); Mîrtana t. (Mus); + -anuș: Mărtănuș, sau din lat.-magh. Martinus s. 4. Mărtoiu (Vr; Sd X ard).

MATEI ebr. Matithyâh, gr. Mατθαῖος lat. Matthaeus. I. 1. Matei, frecv.; -u (Ștef etc.); -ul t. (Mus); 2. Scurtat: Teiu, act. (etim. Paș; Cand). 3. -aș: Mateiaș, fiul lui Matei Basarab Vvd; -așul t. 4. + -ca: *Mateica > Teica (16 B III 367); Teican, Florea, mold., act. II. A. 1. Cu eliminarea lui i final: Mate/escu, -ești, -eni, -uți ss.; + -eș, Mateeș, olt. (Cand); -escul (17 A V 134); -ița f. (Bz); 2. + Mateiță Portărescul (AO XXII 79). 3. + -oiu, Mateoiu (Sc); Matioiu (17 B I 199); Matioń (17 B III 443); Mateońiu, olt. (Cand). 4. -ucă, Mateúcă (Paș), 5. Mate Giurgiu, mold. (Sd VII 63); -a, ard., act. etc.; -ș moț., act.; -șiu, Avr (An Com), formă comună și la bulgari și sîrbi. Prob. Măcheș, M, (Met 12). B. Cu schimbarea finalei: 1. Matiul, olt. (Gorj 269 și Isp III²). 2. Mata t. și b. (Am; Sd XVII 29). 3. Matu 1830 (RA III 272); Malul, -ić (Vlah PB). 4. Matica și -n, olt, (Cand). 5. Matui, P, (Met 150). Pentru § II cf. și Matia. III. Derivate din tema Măt: 1. Măt/an (16 B II 225); -ea (Ard; 16 B I 108); -ei, frecv. (Ștef; Met 152); -eica și -eican (Am 157); -ești s. (Hur); -euțu (17 A IV 380). 2. Măti/i (Ștef); -iu (16 A III 9); -eni s. (Ștef); -ești (Hur). 3. Măt-ocul, I. (Gorj 344). 4. Mătuian, I., munt, (BCI XII 141); Mătulești s.; -escu, Maria (I S 281). 5. Mîtei (Ard). IV. Din forma slavă cu fT < Th folosită rar în Moldova: 1. Maftei, act.; Maftea, mold. 2. Maftheiu (P Bor 66); Maftena b. (Dm; C Bog). 3. Matfei (Ștef); Matvei, Cantacuzen (Brăz 58); Malfeu (Tec I; Arh). 4. Din srb.-cr. Matica, ipoc. din Matei (Rad 83 p. 107): Matița s. 5. Mahtei (P Bor 46). V. Din ruso-blg. Maчo sint. < Matei (Weig): 1. Mace, ar. (Cara 99); -a, țig. (16 B I 187) și s. 2. Macĭo, A. (B răz 58); Maciu, act.; Măc/ești t, (Cat); -escu, olt. (Am; AO V 228; Sd XVI); cf. Măceu s. 3. + slav -co: Macic/o și -u („Mateiaș”) Rusul din Măcicăuți (Dm; 17 A IV 220), deci forma est și ucraineană. VI. Din magh. MATYAS; 1. Matiaș Corvin. 2. Mătiaș (Dm; C Ștef). 3. Mătieș (16 A II 8); -escul (17 A III 15; Sd VII 104.)

MAXIM, lat. Maximus superlativul lui magnus, vechiu supranume roman, luat apoiș Și ca prenume. 1. Maxim vătav (Sur IV); s. (16 B II 238); -u popa (17 B III 257). Cu afer.: Axim ard., 1726 (Paș), Maxăm, mold., 1733; Maxăn (P Bor 48). 2. Cu apoc.: Maxa f. sau b., mold., 1611 mart 20. 3. Măximești s. 4. Maxin (Syn; C Ștef; 16 A II 67); Măxin/eni și -ești ss. (Ștef); -oiu, A. (Î Div),. Cu afer. Axin, 1726, ard. (Paș). 5. Maxen (Sc); -a f. (16 A II 108); -ila f. (17 A V 277). 6. Mexana f, (Sur XI). 7. Maxîn (Bîr I). 8. Massimu, Ioan, prof., în ortogr. latinistă.

MIHAIL gr. Mιϰαήλ < ebr. Mikhāel, nume teoforic < mi khael (Tagl), sau Mikhăyăh (EI). I. 1. Mihail, -â (Dm; Ștef) frecv., act.; -escul (Tec I); -aș, frecv. (C Ștef); -ești s,; -așcu (Nif); ipoc. Lașcu sau și < Vasile; -eș (CL). 2. Mihăil (Rel; Tis 36); -ă (Ștef; Tec I); -aș (Ștef); -aș Vvd, Movilă; -ețu t.; -eanca, -eni, -ești ss.; -oń, hațeg. (Cand); -uț (17 A II 102). II. MIHAI: 1. -frecv.; -ca b. (16 BVI 274). 2. Mihăeș (Mar); Mihăjeni, -ești ss.; -escu; -eț (Ard II 78). 3. Diminutiv: Mihăiță; sinc.: Măiță, act.; Mihăiasă f. marital (BCI VII 81); Miai (Ard I 89). III. MIHU, cf. ngr. Mίϰος 1. Mih, olt. (Cand); -u (Cat; C Ștef.; Paș; Cand); -o Cotrăceanul (17 B I 5); Mihul, frecv. (Ștef); -a f. (17 A III 164); -eni s.; -escu; -eț. 2. Miha (Mar; Cara 96, 268; 17 B I 432; Ur XXII 288; Sd XI 258); Mihă (Răc 24; RI XII 242). 3. Mihașco (Sd XXII; 17 A II 33); Mihașca b. dobr. (RI XI 210). 4. Mihău (Ștef). 5. Mihov/a, -eni ss.: Mioveni s. (Mus). 6. Mihea. 7. Miheci, C., mold. (RI XI 314) 8. Miheț (Moț; Paș). 9. Mihel = Mihil (Sd VI 485); Mihil (Dm; Ard; Giur 325; Sd X; Sur VI și VII); – călăraș, 1655 (Sd IV 42); – olt. (Sd V 451); Mihelție (Sur XXII); -ea (Paș). 10. Mihi, act.; -ul (17 B II 357). 11. Mihicescu boier, 1829 (Fil). 12. + -oi: Mihoi; -ul, olt. (Sd XXII). 13. + -on: Mihon (Moț). 14. + -oc: Mihoc (Ard; Mar; Met 120); Mihociu (C Ștef; Tec I); Mihocel, V. (Sur IV); fără h: Mioc (An Com); -u, R., băn., act. 15. Mihuc, ard. (Braș); -eni s. 16. Mihuț (Cand; Ard); -iu; -ești s.; -ă (Dm 57; Ștef); -a, b., băn., act.; prob. cu afer.: Huțu, Pachița, act. 17. Mihancea, de V. (Pușc.; Paș); Mihanciu (Paș). 18. Cf. Mihart (Tis; Giur 104, 145; Sd XI 261; AO XXI 193) etc. 19. + -lea: Mihlea, I. (Met 30). IV. Alte forme: A. MIHNEA 1. Mihne (Mar); -a (Dm; Cat); Mihnea Vvd. 2. Micnea, Gh. (AO XVII 318; P Bor 55). 3. Mihna f. (Cat; 16 B VI 33); – j-să, 1688 (BCI XI 65). B. Contaminări: 1. Mihorea, olt., 1623 (SdVI 465). 2. Mihoarcă (Gorj 101). 3. Mihord/a: -ea (Isp V²). 4. Cu met.: Mihodr/a și -ea ss. (Dm); Mihodriciu (Ștef). V. MIU, scurtat < Mihu, cf. Mihucenis., zis și Miuceni. 1. Miu, Ciocîrlan (Acte Sc); Miul Cobiul, din baladă; -escu; -ești, -eți ss.; Miești s. 2. Miuț, 1687 (AO III 149); -ă (AO VI 361); -ă, Cotoraga (Sd XI 269); Miuțoiu (Cand). 3. Miia (16 B II 156); – țig. (16 B I 156). 4. Miiul (G Dem). 5. Mieilă (IO 136). 6. Sîn-Mihai (Col 115) și Simihai s., ard. (Bis R), < magh. Szent Mihály. VI. Din magh. Mihály (cit. Mihai) și ca filiație + -i: Mihali „al lui Mihali” (expl. Al. Cristurean), sau < ucr.; Mihali forme ardelene și moldovene: Mihali (Mar); Mihală (17 B II 102); Mihal/e, -escu, act.; -ea s. 2. Mihăleni s. 3. Mihai (Dm); -aș (ib; RI VI 78); -așa s.; Mihălaș, -a s. (Sd XXI); -eni s. 4. Mihole, Gh., act. 5. + -uc: Mihălucă, Ciogolea (Arh). VII. Din gr. Mιϰάλης și Xάλης: forme aromîne: 1. Mihali și ipocor. Hali: Mihalina f. 2. + -ache, Mihalache și Lache. VIII. Cu sufixe slave -co, -cea, din ucr. sau sîrbo-blg.: 1. Mihal/co (C Ștef; 17 B I 320); -ca (Ștef); -ca (M mar). 2. Mihal/ce (C Ștef); -cea Banul, căpitan sub Mihai Viteazul; -cea Păușasca, f. (AO XIX 130). 3. Mihăl/ceni, -cești ss.; -cescu (R Gr). 4. Mihăl/cioiu, Gh. (Ocina); -ciue băneasa (17 B IV 123). IX. Din srb.-blg. Mишa ipoc. < Michael. 1. Mișa b., ar.; – f., ard. (RI VIII 145). 2. Mișu, Gh. ar. (RI V 78). 3. Mișea b. (Dm); Mișescu (Hur 128). 4. + -ca: Mișca b. (Sd XI 57); Mișcul, olt (Sd XXII). 5. + suf. turc -oglu: Mișolu(Arh). 6. Ipoc. act. Mișu reprezintă pe fr. Michel.

MIL, temă comună în care se îmbină cîteva nume de calendar: Mil, Emilian din Durostor, Ermil, Romil etc. precum și tema slavă mil „misericors” (din care avem milă și alte cuvinte) sau terminația slavă -mil a unor nume slave ca Bogomil. I. Mil 1. Milu (Dm; Ștef; Ard I 174; Vr) etc.; -N. (Sur XXV); – l (Ur XXII 341); -l vecin (17 B III 532). 2. Mile (Dm; Ștef; 17 B II 190); ar. (Cara 83). 3. Mile = Milea (16 B V 175); Milea mold. (Dm; Ștef); ard. (Sd X; Ard); olt. (Hur; Sd XXII); munt. (P³); călăraș, 1655 (Sd IV 38). 4. Milo fam. (Sd XXII); Milo = Milu stolnic (Sd XVI); Milo, I. (Isp VI²); Iord. (BCI VII 82); „Milo” artistul dram. din Iași. 5. Mila b. (P¹; Ard 174); vecin (17 B I 432 și III 68); Milă al Iovaei, olt. (Tis 316); Milăi, Vîrful, olt. (Sd XXI 310). 6. + -aș: Milaș (16 A IV 221). 7. + -eș: Mileș boier, 1424 (Ț-Rom 185); -euți s. 8. Mileț vist. (13 -15 B 78; Fior; Tis). 9. Alte derivate: Mil/eni, -ești, -eanca ss.; Milescu, N. cronicarul; Barbu, m. ban, 1684 (AO VII 124); Milia fam. (Am 157); Milie, mold.; Ion, zis și Milo, mold. (Sd XI 258). 10. Milici, I. (Băl II; Am 157). 11. Mitică b., Milicescu, C. (Î Div.) 12. Miliș (Dm); Milișoara sec. XIV (DR IV¹). 13. Compuse: Milodan, mold., 1800; Milostan (Grș 14); Miletin t.; Milingă ar. (Cara 268); Miluha și Meluha, mold., 1617 mart 12. 14. + -oiu, -oniu: Miloiu (Vr); – Sămen, olt. (Sd XV 327); Miloică, Lupul (AO XVIII 474). 15.+ -ota, Milfota b. (Dm); -otina jupîneasa (AO XIX 95); – otinești s. (Dm). 16 + -on: Milona, C-din, cu fiul său Teodor Dinculeț (AO XXI 143). 17.+ -un: Miluna, Dima (17 B I 237). 18. + -uș: Milușu (Ard II 141). II. Forme slave: 1. sîrb.: Miloș, mold. (DM 57); munt. și olt: (Fior; 17 B II 364; 16 B V 39; Gorj); + -ca: Miloșca (16 B III. 2. Mil + -co, -cu: Milco (Cat; 16 B II 238; III 126; Hur; 17 B II 139); stolnic, 1489 (13-15 B 196); diac (ibid); Milcul (Olt); – G. (Sd XXII 150). 3. + -ca: Milea b. (Ștef; 16 B I 79); Milcoiu s.; Milcoșan boier (AO III 516). 4. + -cea: Milce (17 B I 368); Milcica (Hur 129); Milciu (Bîr I); Milcin, Șt. (Dm; Ștef); Milc/ești s. (Dm; Ștef). 5. Milcov popa (17 B IV 173); rîul; sate (Olt); t. (17 B II 318); -a s. (16 B I 79); -eni s.; -ici, act. 6. Contam. Milcudiță, R.(Sd XXII 69). 7. Feminine, de orig. sîrbă: Milița f. (16 B III 220); – doamna lui Neagoe Vvd.; Miliță b. olt. (AO XVIII 124); Milostina j-sa (AO XVIII 474).

MIRON gr. Mύρων, cf. μύρον „parfum lichid”. I. 1. Miron (Dm; C Ștef); -aș, mold.; -easa s.; -escu; -eș, I., ard. 2. + Ion: Mirion, Goia (Met 70). 3. + -cu: Mironcu (Sur III). Derivate ce se pot explica din Miron scurtat, sau din sl. мира „pace”, din subst. mir (de ungere) sau din subst. mire „însurățel”. Capidan explică pe Mire b., 1348 prin ar. Miru și alb. mire „bun, frumos” (DR II). 1. Mire b. sec. XIV (DR IV¹). 2. Mirea (C Ștef; Paș); Mirea = Merca(Dm); Mirea pictor. 3.Mira b.(Hur; Sd XVI); -ar (DR II); – f., munt.(16BVI 285; P³; P Bor 9, 35, 50); f., dobr. (RI XI 208) etc. Mira = Mera, m-re pe Milcov sau n. luat după „Mira Lichiei” titlu arhieresc, „in partibus” după 1280, cf. „Matei al Mirelor” < gr. Mύρα ρέων, pl. 4. Miran, T. (RI X 274); -cea, Ioan, act. 5. Mireasa, Mireasca ss., nume maritale; Mir/eni, -ești ss.; -escu; Mireș s. Bz cf. și magh. nyres „nucet” (com. de Al. Cristurean); Miráu t. (Revista Critică XIII 160); Mirin, act.; Miroiu, act.; Miroaia s. 6. Miru b., ar. și băn.; mold. (Sd. XVI; Isp V¹ 85-6); -i, munt. (17 B II 77), Mir(on) sau din sl. мира „pace” + sufixe: 7. + -ca: Mirca b. (17 A 226); – Gav. (Sd VI 13). 8. + -ca + -an: Mircan (17 B II 75). 9. + -șa: Mirșu zis și Merșu, Stan (17 B I 113). 10. + Don< Andonie: Mirodon (Isp IV¹). 11. Tema slavă мира „pace”, intră indiscutabil în compunerea numelor slave împrumutate ca Miroslav, Dragomir, Stanimir. Vladimir: Miroslav (Ștef; Sd XVI); – vistier (Fior 88; BCI IX 87); -a, s.; Miroslov/eni, -ești ss.; Merislău b, (Ard) și Mirislău s., ard. III. Derivate din Miron, prin schimbarea părții finale -on cu diverse sufixe: 1. Mirăul; Mirăești s. (Tec I); Miri din Bughea (Sd XV 243); Miria pren. (Hur 128); Mirioara t. (Mus). 3. Mirica pren. (P Bor 54; BCI X 113); -f. (P³); Mirică (Hur; pomelnic București); – paharnic (Aș Br 3). 4. Mirican (17 B II 75; AO XVII 297); Miricuță, (Ul 20). 5. Miril, -a t.; -a, -ești, -ița ss. (Ț-Rom 298); -ea vecin (17 B II 313). 6. Miriță (Drag 162; P³ fila 13). 7. + -lea: Mirlea (17 B I 178); Mirlan (16 B IV 104); Mirlici (17 B IV 139). IV. Miron cu apoc. + suf. -ăuț, ca în Rădăuți: 1. Mirăuț, mold., 1656 (RI VI 86; Băl I); -ă, T., scris și Merăuț, T., 1746, mold. (RI II 148-9); -ă b., munt. (17 B II 204; Sd XVI); -i diac (17 A IV 35); -ĭ m-rea, mold.; Mirăuțul popa (Sd V 222). 2. Derivate: Mirâuț/eni s.; -oi (Buc; CL). 3. Variante: a) Mireuț (Tec I; Sd XXI); – din Eși (Vr); b) Mărăuț (Sd XI 91); c) Mereuță, ard. (Sd XVI); d) Mierăuță, Coșescul, mold. (Sd VI 126). 4. Frecvența numelui Mirăuț în cîteva variante și originea lui calendaristică, justifică scurtarea, obișnuită la această categorie de nume, în ipocoristicul: Râuț din Bîrsa (Sd X); -u (17 B IV 290); Răuță (P³ fila 23 verso; Sd XXI; 16 B IV 252; BCI VIII 35; Drag 80, 128); Răuț/el, -eni ss.; -escu, P. (Mus 11). – (Drag 80, 128); Răuți, C., olt. (BCI XII 110); t. (Bz); Răuțoiu, act.; Reuțu (Puc), forme ce n-au relație cu adj. râu.

MOISE ebr. Mōsheh < rad. egipt. ms(w) „fiu” nu „scos din apă”, explicația lui Fl. Josephus (EI și Brock), gr. Mωυσῆς și Mωσῆς I. 1. Moisi, frecv. (Sd XXII; RS 45; P⁵) etc. Accentul original pe ultima a produs formele: 2. Moisiu pronunțat Moisăi, Moisăĭu (Mar; Bîr II). 3. Moiséi și Moiséu (Syn 23 feb); Moiseiu (Mar; Sd XVI, XXII) și s., ard. 4. Moisia b. (16 A I 266 și II 197); Moisica f. (D Buc). 5. Moiseiu, zis și Măsiĭu (17 B IV 576). II. Móise. 1. Moisa (Buc); – țig. 2. Moise, frecv.; cu afer.: Oise (Ard). 3. Derivate: Mois/ești, -ica ss.; -in, moț. (Moț; Paș); Moisîn (RA V); -ea (Sur III); Moisici, M. (Dm); Moisil fam. ard. < *Moisilă; Moisiuc buc., act.; Moisoiu, Moison și Moisuc, hațeg. (Cand). 4. Cu sinc. Mosă (Ard II 174). III. Scurtat: Moi 1. – b. (Giur 109); Moii s. (ib); 2. Moia, act.; Moiasa t. 3. Derivate: Moi/an pren. (P¹⁴ fila 16; Ard); olt. (17 B I 24); – munt., și Moenescul, 1440 (13-15 B 109); Moian, ard., 1726 (Paș); – din Mocnești (16 A I 336); cf. și srb.-cr. Mojan < Moyses (Rad voi 81 p. 91) 4. Cu met. sau < subst. moină: Moina, I. act. < Moian; Moinea, I. (VM); Moinești s.; Moinescu (Am); – l (Dm; C Ștef). La fel blg. Moьo < Moisi (Weig). IV 1. + -co: Moico = Moica (Dm; Ștef; P¹⁴; AO VI 425); Moica (16 B II 33); vornic (16 A I 458). 2. + -an: Moican, fratele Tocsabei (17 B I 393). 3. + -cea: Moiceani și Moiceni, Moicești ss.; Moicescul (Dm; Ștef). 4. + -éciu: Moeciu s. Pt. tema Moico cf. calend. Moico, sf. din Dacia și Moicus, nume iliric sau celt (BiA 25). V. 1. Moiș (Mar; Ard); -a s. (Ștef); -escul (Sd XVI); -ea (17 A II196); -ă filosoful, cu fiii Danciul și Marușca, „probabil un profesor al uricarilor noștri” (N. Iorga, BCI X 85); -an, Costin (17 A IV 387); 2. Moeș (Mar); -ești s. (Cat; 16 B III 335). 3. Moscu, ar. din blg. Moскo < Moisi (etim. Capidan – Weig).

NEDELEA numele slav Nедѣліа al duminicei, gr. Kυριαϰή. I. Feminine: 1. Nedele f. (BCI VII 10); -a, doamna lui C-tin Șerban Vvd. (RI VI 183); -a f. (17 A IV); -a b., ard. (Paș); Nedealea (P²; Ard II 176). 2. Nedela f., dobr. (RI XI 205). Cf. blg. Nedelĭa (Weig). 3. Nedelu, Oprea (RA V 390). Delu, Barbu (Meșt Cr). 4. Derivate: Nedel/escu, -oiu, olt. 5. Cu afer.: Delea, olt. (Cand); – Danciu, mold. (Ștef; 16 A I 17); Delea și Delea/ni ss. (Dm); -nu prof.; -ncea (Ard I); Dela și Delanu (Hur 129) etc.; Nasta Deloae (17 A IV 398); Deliță, mold. Aceste scurtări se pot explica și din Pandele. 6. Nedelian, H. (Sd VII 61); cf. Nedelean, ca și Duman, „bou născut dumineca” (RI VI 184). II. Masculine: 1. Nedel b. (Ard II 147). 2. + -cu, -ca: Nedelcu, 1726 (Paș); -frecv.; cu afer.: Delcu fiul lui Vasile (RA IV); Nedelea (P¹¹); Nidelca (Drj 32); cu afer: Delea f. (RS); Delcă b. (Cand). 3. + -cea: Nedelcea, olt. (Cand); cu afer: Delcea (ib); Nedelcescu. III. Cu apoc. NED, forme sud-slave: 1. Nedu. 2. Neda b. (Hur 129); Neda = Nedea f. (16 B III 265); Neda Săraca, f. (Hur 100); Neada b. (Aș Br 83). 3. Nede (Ard I 264); -a (Ard; G Dem 550). 4. Nedeu b. (17 B III 556). 5. + -co, -cu: Nedeico (16 B III 149); Nedeicu (17 B I 453). 6. Cu alte sufixe: Nedici, Gh., prof.; Nedin, P., act; Nedilă, Gl. (RI XII 245; Răc. 27); Nedioglu, Gh., prof.; Nedoiu și Nedon, olt. (Cand).

NICHITA gr. Nιϰήτης „biruitorul”. I. 1. Nichit/a; -eni, -oaia ss; 2. Nichit = Nechid (DR II). 3. Cu m < n, ca sl. Мнϰолна < Nikolaos: Michita, mold. 4. Nechit b. (Paș) și s.; -a b. (Ștef; Ard); f., mold., -u (Paș); -ul t.; -oaia s.; -uș (Ard; CL). 5. Cu afer.: Chita b., ar. (Ant Ar); Chită, olt. (Cand); Chitea (17 B III 347); Chitu Predescul (AO XX 126); Lupul (Sur IV); + sufixe: Chitan, Chituc, Chituță, olt. (Cand). 6. Chitila s < *Nechitilă. II. Scurtări din dim. ◊ Nechitiță: 1. Nechiță, mold. act. 2. Nechițăl, D., pîrc. mold (Sd VII 376); Nechițele, vornicul, mold., 1683 (Kog II 30) -a, Ursul (Isp II¹). 3. Nichița f., dobr. (RI XI 206). III. Nichit = Nechid (Dm); Nechidul t. munt. (Sd VII 284); cu afer: Chidu, Toma (RA V 386); 2. Nechidan, mold., variantă a Iui Nechit; în unele cazuri, Nechid nu se leagă de tc. nekid „mișel” (etim. lui Bogrea DR II). IV. Cu fonetism maramureșan ti < chi: Netita, Netetea, Netitesa, Netituca (Ard I 4, 247 etc). 2. Năcheată (ib, 124). 3. Netu (Moț); Netă f. (Fărș). 4. Prob.: Nichil, „voit” (Dm), sincopat din *Nichitilă.

NICOLAE, arhiep. de Mira Lichiei, gr. Nιϰόλαος I. Din lat. Nicolas: A. 1. Necora (16 A II 60) în text slav; această formă circulă în Moldova în sec. XVII; Necorescu Jurja sau Giurgea (Ștef; C Ștef; Sur XI); -l (P Bor 23, 37); Necoriț, -a f. (Tec I); -ă hatman, 1628, mold. (RI VI 84); Necoriciu (17 A I 11); cu afer.: Coru, Vlad, 1808 (Acte Sc). 2. Necoar, frecv. (Sur IV); -a t.; -ă (P Bor 64; Sur IX). 3. + -ca, Necurca, Costin mold., 1606 (RI VI 76) sau eroare pt. Necurea. B. 1. Nicoară frecv. mold., din sec. XIV (DM 57; Dm; Ștef); ard., 1726 (Paș). 2. Nicoară, curent în toate reg.; Nicora = Nicorie (Mar). 3. Nîcor, mold. (Sd V 223); -a b. ard., 1616 (Moț; Paș); -a, olt. (AO XV 290); -ă (Ard I 264); -e (P Bor 107); Nicoreța = Nicoară m. vornic; Nicor/escu, Nicula (Giur 105); -ești s.; -ina f. (17 A I 52); -ete,(Bir II); + -ici: Nicorici, Brahă diac (Cat mold II) și cu afer.: Corici, N. (Sd XXII 150); Coricescu, I. (Tg-Jiu); Nicoriciu (M mar); Nicoriță armaș (Costin); – (LM); cu afer.: Coriță, T. (Sur VIII). 4. Nicoarea b. mold.; Nicoara f. (D Buc). 5. Cu m pentru n: Micora, 1726 (Paș); Micurici, Ioan, olt. (RI XI 51). 6. Nicăruș și Nicuruș, ar. (Fărș). C. Din lat. Sanctus Nicolas. 1. Simnicoră ctitor (Ins 346); Simnicoară, olt., nepot lui Nădăiaște (Sur VI); – olt. (Sd VI 474); – din Buzău (Sd V 526); – 1615 (Sd XVI); moșnean în jud. Saac (17 B II 77). 2. Sîmnicoară b. (Mar); – din București (16 B V 440). 3. Simnicoară și Sînicoară (Enc). 4. Sîmnicon, băn. (AO III 382). 5. Semnicoară b. (17 B I 460). II. 1. Necola (Sd X 261; Cat; Ur XXII; – pîrc. olt., 1639 (Sd 262); Jup., 1638 (AO XVII 79; XIX 91). 2. Necolae (Cat). 3. Neca, Al. (D Buc). III. 1. Nicola (Cat; Moț; Olt); „stolnicul Romînul” mold., sec. XVI (Iorga V 158); -e forma oficial calendaristică; Nicol/aĭu, mold.; -aescu; -aeni, -aești ss. -ăiasa f. (Sur VII); Nicolau Ioan, 1688 (D Buc). 2. Nicol/eanu poet, cu sufix de apartenență locală, din s. Nicoleni; -escu; -ești, -eni, -ina, -inți ss.; -easa f. mold. (Sd XI 279); -easca și Coleasca, I. (Băl VI), nume maritale. 3. Nicola Vvd., fiul lui Mihai-Viteazul, scris și: „Nicula, Necula sau Nicolae-Pătrașcu Vvd” (17 B II 82, passim). 4. Coleș, munt. (BCI VII 34) < *Nicoleș; Coleșiu, P. (17 B I 395); Coleșa (17 B II 172). 5. Nicoleț, N., 1635 (Sur XVI). 6. Nicolin (Puc); -a f. și s.; Colin b. (Sur XI). 7. Nicoliș olt. (RI VI 263). 8. Nicoliță, act.; Coliț/a (P⁴ fila 26); -ă, olt. (Cand); Nicolițel D-trescu, act. t. dobr. 9. Nicolici, act.; Nicoli/cioiu, (C. Lit 1941, p. 1386); -cescu (IT); cu afer.: Colici (Dm; Sur XV). 10. Nicolce (17 B II 242); -a (Tis; Paș; Sd XV 85); -a, băn (LB); cu afer.: Colcea (Sd XXII 373); Colcești (Sd XI 85); Nicolcioiu, olt. (Cand). 11. Nicoloiu, olt. (Cand). 12. Nicalan, Ioan, act.; din acesta prob.: Calan s. 13. Nicălău (Paș); cu afer.: Călae și Călăeasa, M. (Puc). 14. Alte ipocoristice: Colă și Cole bb. olt. (Cand); mold., 16S3 (BCI IV 206); Cole, -a, Colițe și Colescu (Bir I, II); Colești s. 15. + -ca, Colea, olt. (17 B II 389). 16. Cola, Colea, Coleti și Coleți, ar. (Cara 27); + Baba: Colibaba, Șt. (Sur XI). 17. Prin analogie cu Bolinitin, probabil: Colintină t. (16 B II 372) azi Colentina pîrîu și cartier (București); pentru terminația -tin(a) cf. Miculetin la VIII 7 și Nicolantin, Ant. 1770 olt. (Iorga, Scris, de neg.) IV. 1. Necula b. (Cat; Sur IX; Sd XI 271; Paș); – log. munt., 1655 (RI I 60); f. (C. Lit. 1922, p. 410). 2. Necul (Tec I); pitar (D Buc); -ae (C Ștef); -ai și -aiu actuale cu afer.: Culaiu, 1730 (Vr C 14); Neculau (Bîr I, II); Neculi (Puc 203) și t. (Mus); Necul/eni, -ele ss.; -escu, Al. (Fil; Arh). 3. Neculache, 1622, pîrc. de Neamț (17 A V 163); Neculea, Savta (RI XII 20); -ța (17 A III 34); Neculiță, act.; Necul/oiu, Gh. (Braș); -oae, Micul, 1658 (BCI XII 104); -uță, poet. 4. + -cea: Neculce, Ioan, cronicarul; -a (17 B II 138); -a pren. (P¹); -a t. (Mus); Neculcioiul, D. (AO XIX IU), Neculce = Necolce = Nicolce (17 B II 242). 5. Cu apoc.: Necu Iord. (D Buc); – Andrei și Necuiu, D., munt. (BCI XV 143, 155); Necuia s. (Hur); Necă, Ion, act.; Necuța b. (Tec I). 6. Năcula, R. (Puc 192). VI.1. Nicula (Rel; Cat; Dm; Moț; Cand; Olt) etc.; – „județul”, 1571 (RI I 60); -e și Culae, munt. act.; Culai, Ioniță. 2. Nicul/ea (Dm); -eni, -ești ss.; -escu; -ina f.; -iță (CL; Paș); -iței (Sd XVI); -ițele t. 3. Niculcea, olt. (Cand). 4. Niculici, olt. (Cand). Niculeț, Miron (Sucev 147). VI. Alte ipocoristice din Necula și Nicula: Cula f. (AO XV 291); – t. (Dm); – b. (Paș); Culea, Ap., act. 2. Culă și Cule, olt. (Cand); Culescu, P., act. 3. Culețu, P., act., dobr. 4. Culici, olt. (Cand). 5. Culin și -ă, olt. (ib); -a, A., act. 6. Culița (Paș). 7. Culuși, ar. (Ant Ar). 8. + -cea: Culcea (RA IV); Culciul s. băn (14 C I 199); Culcescul, Iane, munt. (Sd VII 351); cu afer.: Ulcescu: „Drumul Ulceștilor” (BCI XI 27), cf. și ulcea. VII. Segmentat: Nicu – Lae: A. 1. Nicu, mold., 1610 (BIR 244) „Floarea sîn Nicului”; – pren. (P¹³ fila 43) și ipoc. act.: – fam., 1511 (Paș); -l din Glogova, olt., 1658 (Sur. 2. Cu sufixe: Nicoman (Dm; Sur I); Nicui = Nicula (Isp III¹) și Nicuia t. (Cat); Nicucel, olt. (Cand); Nicușor pren. act.; Nicuțu și Cuțu, 1726 (Paș); + -ar; Nicuțari t. 3. Cu sincopă < Nicolae; Nae pren. și fam. act.; Naie (P Bor 8); Năeni și Năița (Tec) ss.; Năescu, V., act.; Naiu, Ioan., act; Năilă (Sur VII). 4. + -cu, -co: Naicu act; -lescu, act. B. 1. Lae, Chiorul, ard. (Goga). 2. Lăiță, ard. (Paș). VIII. Forme străine. A. Din magh. Miklós și srb cr. Miklauš < lat. Nicolaus: 1. Miclauș Faur (C Ștef); -oana f. (16 Bl 102), marital. 2. Miclăuș (Ștef; Ac Bz 6; AO XVIII 474; BCI IX 87); – Săcuianul (17 A IV 73); -ani, -eni, -oaia ss. 3. Micleuș (16 B II 211) etc.; cu apoc.: Miclau, Miclău, fam. act. B. Din sr-bcr. Mikluš: 1. Micluș (Dm); cu afer.: Cluj, orașul < sl Kluš < Mikluš (etim. Drăg 440 – 441) sau < germ. Niklaus; pentru Cluj, Iorga (III 48) propune etim. < lat. Clausae „chei”; Cluj, Ella, act.; Clușoi, 1722 (Paș). 2. Din srb-cr. Mikloš; Micloș/u, -ani ss.; cu afer.: Cloșan fam.; -i s. olt.; Cloșenești s., zis și Clăjenești (AO IV 323 – 5). 3. Din sl. Mиколаи: Micola (16 B II 375); Mecola (AO XV 367; P⁴); cf. ar. Mecu fam. 4. + adj. mic: Micula, Miculiț/a, -ea (Dm); + -ca, -cea: Miculca (16 A III 436); Miculcea (P¹⁴). 5. Prob. sincopat: Micle (M mar; Ștef; Met 30); -a (Dm; Ștef; Moț; P Bor 5) etc.; Miclea, Costin Costan, ard. (RA II 418); Micl/escu (Ștef); -ești s., 6. Miclu b. (Vra); Micluța (Moț); Miclin (Băl I). 7. Prob. Miculetin, Gr. (L Pl 354).