BECHE 1. Beche, căp. (Tec II; Sur VIII); -a b. (16 A III 38); IV 352; V 42 și 133; Isp III¹); Bech/ești, -eni ss.; -escu, R. (Giur 335); Bechia b., ar. (Fărș); Beachea (C Ștef). 2. Bechi T. (Bîr IV); Bechii b., la genitiv, (16 A II 151); Bechiul, Albul (17 B III 212). Numele fiind în uz și la aromîni, iar în Ardeal absent, legătura cu magh. béke „pace” nu este justificată.