IOACHIM bibl., ebr. Jehŏjakim. I. 1. Oachim act.; Iochim, dobr. (RI XI 210). 2. Iachim (Dm; Ștef; Ur XXII 382; 17 B II 28, 357); -escu (Ștef). 3. Cu afer., Achim (RS 20); + -ie; Alimie, (Mar). 4. Achimian (Puc). II. 1. *Iechim; -ăuți (Ștef). 2. Ichim, act.; -eni, -ești ss. 3. Echim (Bir IV; Isp I²; Tec I; Sd IV 38, XI 54 și XVI 182; Mar). 4. Echemeț (Mar). 5. Cu afer. Chima (17 B I 169 și III 586; Met 303; P¹¹; Chimu, -l și Chimoae (Paș); Chimel (Tel 58). III. 1. *Oahim. 2. Ohim (Mar). 3. Prob. Văchim, Dijmărescu, 1765 (AO XIX 100) ca Iuvon < Ion. 4. Cf. și tema Chin < Chim < Ioachim, ca Aftene < Eftemie și Antin < Antim: Chinu diacon (17 B II 225); China, Al., 1871 (L PI. 354); Chin/ea fam. și munte (Ard); -escu (IS 282). 5. cf. Chiuie, V. (IS 281).