BOGDAN traducera în slavă a gr. Theodoros, ebr. Nathanael, lat. Deodatus, numele însă nu e calendaristic. Din Maramureș, unde apare întîi, și Ardeal, el trece în Moldova, prin întemeietorul statului moldovean. Conform unui obicei propriu turcii au numit, după dînsul, țara, Bogdania (Kara-bogdan) și pe locuitori Bogdani. 1. Bogdan 1200 – 1235, în Bihor (Iorga III 135); frec. în Țara Oltului (Paș); -u, -a ss.; Bogdăn/easa, -el, -ești sate vechi ardelene și moldovene. 2. Tratată ca sufix, terminația -an se suprimă: Bogd/ul, vlah din Serbia, 1318 (DR IV); -a b. olt., 1598 (AO X 127); Bogde (16 BV 447); -a (16 B I 129; VI 337) etc.; -a, Ursulovici, vlah din Serbia (DR IV). 3. Bogdănețul t. (AO XVI).