PAVEL-PAUL lat. Paulus și Paullus < adj. paulus „mic”, gr. ∏αῦλος. I. Din forma calend. 1. Pavel, -escu; -ești s. 2. Pavăl (C Ștef; Isp II²). 3. Păvăl/aș (Sd XV 54); -eț, țig. (B răz 47); -oiu (Ul 20); -oae, marital (Cand); -on hațeg. (Cand 173). 4. Păvelescul, Stan (16 B I 144). Scurtări din Păvelică: Velicâ, Brânză (Bîr I); + -an; Velean (16 B VI 306), v. și Vel (Partea II-a). 5. Cu apoc.; Pava (Sd VI 243); Pavea, țig. (16 B II 16); Pavu etc. 6. Paveu (Moț), explicat de O. Dens. (Curs 180), ca iranic. II. Forma veche romînească Paul < lat. Paullus; 1. – frecvent în sec. XVI -XVII (16 B I 30, 125 și IV 176); – mold. (16 A I 524); – olt. (Sur VI); reluat ca n. modern Paul, Păulică. Paul cel bătrîn din Păulești (17 B II 361). 2. Păulel, I., mold., 1605 (Sur XXII; 17 A I 36, V 313); – Lupul (Isp II²). 3. Paulovich (Vlah PB); Păul/escu, Mogoș (Sur VI); – eani s., 1597 (Hasdeu, Cuv. I. 79) -easa, -ești, -eni ss.; -eș act.; -eț, P., mold, (Sd VII 63); -ică (Șez); -ina f. (Mîneci); -iș s. ard. (An C V). 4. Fără socotit ca articol: Pau (17 A I 36); pren.: – Băsărăbescu (AO XXI 192); Piscul Paului (RA V 71); v. și Donat (AO XX 281). 5. Păuța f. mold., (Sd XXII 355). 6. + -uc: Pauc, Păucescu, dar cf. și rus. пaук „păianjen”. 7. + ușa: Păușa, Pâușești ss., cf. subst. paus și blg. пaук „ciocan mare”. 8. Actual: Paulian. III. Din gr. ∏αῦλος: 1. Pavlu, C., act. 2. Pavle, țig. (16 B II16). 3. Păvligu (Am 157). IV. Alte origini: Din magh. Pal 1. Pal, Vîrfu lui Pal t. (Bz). 2. + -ache, Palache din Cotenești (16 B IV 308). 3. + -cu: Palcu (Ard); Palcău, Ion (Bîr I). 4. Din arm. Bogos „Paul”: Boghos, Seb., armean (RI IX 132); Bogos, mold., 1750, 5. Din rus ∏aшa, Pașa act.; din ucr. ∏aшкo < Pavel: Pașcu, v. Paște II.