LUCA lat. Lucas ipoc. din Lucanus, etnic < Lucania, sau < Lucius. (Tagl.). Sărb. populară: „Lucinul” 18 oct. I. 1. Luca b. (Dm) Luchești s. (Sur VII); – ceată, olt. (î Div). 2. Luculești s. 3. Lucan (RI XX 246; Mar; Vel; Buc; CL; Cand 162); -a, olt. (Cand); -ul (Buc); Lucănescu, act. 4. Luceni, Lucești ss. 5. + -șa: Lucșa și Lucșoiu (Cand 162); Lucșăneasa f. (14 – 15 B 187). 6. + -oci: Lucoci (Dm; C Neamț); – T., diac (16 A IV 197) etc. 7. Lucúci (cf. Tecuci) (17 A I 230). 8. Lucaș, fam., buc. II. Din magh. Lukacs și srb.-cr. Lukač: Lucaci, Crăciun, din Bereg, 1360 (Iorga III 23); Lucaci (Dm; Ștef; 16 B II 362; Paș); – ban 1424 (Rel); Lucăcești, Lucăceni ss. 2. Lucăcilă t. 3. Prob. + -ut: Lucuta, Ioan, act. cf. ar. Ucuta. 4. + -leț Lucăleț, R. (Șchei II). 5. Cu rotacism, probabil: Rucărea, R. (Șchei I) și RUCĂR s.