NICHITA gr. Nιϰήτης „biruitorul”. I. 1. Nichit/a; -eni, -oaia ss; 2. Nichit = Nechid (DR II). 3. Cu m < n, ca sl. Мнϰолна < Nikolaos: Michita, mold. 4. Nechit b. (Paș) și s.; -a b. (Ștef; Ard); f., mold., -u (Paș); -ul t.; -oaia s.; -uș (Ard; CL). 5. Cu afer.: Chita b., ar. (Ant Ar); Chită, olt. (Cand); Chitea (17 B III 347); Chitu Predescul (AO XX 126); Lupul (Sur IV); + sufixe: Chitan, Chituc, Chituță, olt. (Cand). 6. Chitila s < *Nechitilă. II. Scurtări din dim. ◊ Nechitiță: 1. Nechiță, mold. act. 2. Nechițăl, D., pîrc. mold (Sd VII 376); Nechițele, vornicul, mold., 1683 (Kog II 30) -a, Ursul (Isp II¹). 3. Nichița f., dobr. (RI XI 206). III. Nichit = Nechid (Dm); Nechidul t. munt. (Sd VII 284); cu afer: Chidu, Toma (RA V 386); 2. Nechidan, mold., variantă a Iui Nechit; în unele cazuri, Nechid nu se leagă de tc. nekid „mișel” (etim. lui Bogrea DR II). IV. Cu fonetism maramureșan ti < chi: Netita, Netetea, Netitesa, Netituca (Ard I 4, 247 etc). 2. Năcheată (ib, 124). 3. Netu (Moț); Netă f. (Fărș). 4. Prob.: Nichil, „voit” (Dm), sincopat din *Nichitilă.