DAN, ebr. „jude” și DANIEL, ebr. Danihel „judecător-domnul”. I. 1. Daniil județ (AO XVI 114); Daneil, mold. (BCI II 220); contras: Danil (Dm; Ard II 181); – Herțeg = Dănila H. (C Bog); Danilescu, act.; Adăniloaei, act. 2. Dănil Cîrstii (Bîr III); -ă (Cat; Dm; Paș; Mar); -ești s.; cu afer.; Nilă (Paș); Dănealescu (Buc). 3. Dănăilă (Sur III) ca Mănăilă < Manuel; – scris și Danailu (P Bor 12, 51); – Prepeleac (folc). 4. Danale, D., act. Denilă (Tec I). II. Dan, sau scurtare din Daniel: 1. Dan I Vvd. și Dăneștii, dinastie munteană; frecv. în Maramureș și în Moldova în forma Dan (Dm, C Bog) și derivatele. 2. Dana f. (Cat; 17 B III 167; RI VIII 199); Danu (Ștef; Arh); sec. XI (Mori 6). 3. Daneș (Tec I). 4. Cu suf. latinist -iu: Danițiu, I., ard. act.Danie (17 A III 162); -a b. („fiul Danic/ei” 17 B II 49); -el, moț act. 6. Daniș (Teci); -or (13-15 B 54) boier. 7. Daniță (17 B II 168). 8. Daniul (G Bog; 16AI 98). 9. sinc.: Danțescu (Puc); Danțiș (Vr). 10. Danovici (Dm). 11. + -ie, -ia: Dan/ie pren. (Cat mold II); Dania f. (ib. I). III. Dan + suf. -co, -ce; 1. Danco (Ștef; Isp J²; Băl III); Danc/u, -l (Mz PI I 94); -uș (Ard). 2. Danca b., 1483 (TC I 35); Dancă, Șt., b. (17 A IV 344); – f. (16 B III 170); -ș, ard; Dancaneț, olt. (Cand 132). 3. Dancov; -ici (Isp I¹). 4. Dance, Danciu, -l (Dm; Ștef; Mar; P²; Vlah PB) frecv. munt. și ard. (Jiul ard.); Dancea b. (17 B II 395; RI X 266); – f. (17 B II 256) etc.; Danci (Met 39); Dăncel, olt. (Paș). IV. Dăn: 1. Dănescul (Ștef); Dăn/easa, -ești ss.; -ese (Mar). 2. Dănul Bole (16 A III 37); -eț (Arh; Bîr I), -escu fam.; -ești s. Pentru Dănac v. Partea III-a. 3. Dănae, T. (Vr C 72). 4. Dănăiaș, Lupul (Sd VI 478). 5. Dănăiaț, Lupul (Sur VI). 6. + -aș, -el: Dănășel, I. (Tg.-Jiu; Puc). 7. Dănățoiu (Gorj 9). 8. Dănău (Isp III¹; 16 A IV 28); olt. act. Dănăuță, mold. 9. Dăneiu (17 B IV 468). 10. Dăneciu, olt. 11. Dăneț, P. (Tg.-Jiu); -i s.; Dănăți s. (16 B IV 275). 12. Dăneuță, V. (Isp IV¹). 13. Dănică. 14. Dănicel, olt. (Cand; 132) -cei s. 15. Dănici, Cr. (Isp I¹). 16. Dăniș t. (Mus); -or (Puc). 17. Dăniță ard. act.;-ța s. 18. Dăniuș t, (Mus), cf. subst. ard. dăniuș ( = săniuș) (com. de Al. Cristurean). 19. Dănoiu, olt. 20. Dănuț (Mar etc.); -ă, mold.; -eni s. V. Tema Dăn + suf. -co, -ce: 1. Dăncău, olt. (Cand). 2. Dănceu, Sava (17 A IV 267) ț Dănc/ei, -ești, -eni ss. (C Bog); Dănceu = Dăncioiu, olt. (Cand 132). 3. Dănci/lă, -loiu, olt. (ib.). 4. Dănciu (17 A II 136); -lea (17 B III 422). 5. Dăncuș (Mar). 6. Prob. Dănăricu, G. (Tg.-Jiu); Dănărîcu, olt. (RI VI 263). 7. Prob. Dîncăuți s.; Dînceu (17 A III 217). 8. Dănțăș (Vra). « Daniil din Babilon », biblic, este deajuns de popular pentru a nu mai invoca etimologia Dan < Bogdan, cu excepția ținutului Maramureș unde circulă ambele nume.