CREȚ adj. 1. – (Moț); – Cazan (Glos); -escu, C-ța (IS 265); -escul (Dm); Crețul (Băl VI); – vlah din Serbia (DH IV¹); – mold. I (Ștef; Ard); – pren. (17 A IV 420); Crețu, (D Buc); -lescu fam. boieri (D Buc). 2. Creața f. (Pom; P¹; P Bor 5,25); Creța b. (16 B IV 266); Creța j-ța (17 B II 313). 3. Crețean (Dm); Crețan matronim < Creața (Sc). 4. Criț, Păru (17 B III 430). 5. Crețoiu, fam., act. 6. Crețotă (16 B III 99). 7. Cu suf. slav: Crețovici, Hodco (16 A I 465). 8. Crețune (Mar). 9. Creț/eni, -ești, -oaia, -ulești ss.