DÎRMAN < cuman Dorman (Drăg 392). 1. Dorman (Șincai). 2. Dărman (Dm), transcris de I. Bogdan: Dîrman < Drămana (Ștef II 167); Dărmănești ss. (r. Ploiești și r. Suceava); Dîrmănești s.(Bacău). 3. Dîrmon olt. (Hur) și -ești s. (Muscel) sub infl. subst. dtrmon, de altă origine. 5. Durmănești s. (Sur XXII), cf. și rus. дypман (plantă din genul solaneelor). 6. Prob. prin apocopă Durma, (Hur 100; Scan).