Definiția cu ID-ul 960830:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARCU lat. Marcus, n. ce înseamnă « dedicat zeului Marte ». 1. Marc (Moț; Fărș). 2. Marca f., olt. (AO XI 219); f. ar. (Fărș); Marcă act. (v. Bistr.), + -an, -aș: Mărcănaș (ib). f., mold. (16 A III 229). V. și Arca. 3. Marcu, frecv.; Mărcul/escu; -ești s. Mărcăuți s. 4. Marco, formă cultă (Syn; Dm; Ștef; Tis); Marco Vvd.; – Bălaur (C Ștef). 5. Mărco (Sur VII). 6. Marce (17 B I 328; Ard I 51); -a b. (16 B I 162; 17 B I 479 și III 392; RS 67); -a post. (AO XII 444) etc.; Marcea f. (16 B III 217); Marceni, Mărcești ss., Mărcioiul-Schiaul, Pătru, 1629, munt. (DZF). 7. Mărcan, olt. (Cand); -ul t.; -i t. (Tec I). 8. Mărcáș (16 A I 511); Marcăș (Ard). 9. Mărcar, mold. (Sd XXI), ca Bărcar < bărc. 10. Marcău, hațeg. (Cand.; Viciu 34). 11. Mărci, Pătru (RA V); -u (17 B I 204); -ul, 1485, munt. (Rep D 181). 12. Marchiș (Mar). + -oci, Marcoci, țig. (Vit 30); -ul t., cu rotacism < Malcoci; Marcoceni s. (Dm). 14. + -oi: Marcoiu (Puc); Mărcoiu, 1633 (Paș); Marcon, hațeg. (Cand); Marcone s. (Dm). 15. + -oș, Marcoș, -ul t. 16. + -otă: Márcotă, mold. (Sur XXV; Isp V2); Mărcot, Gr. (Sur VII 209); pren. (ib 211); -ă; Marcotețul t.; Marcotoaia 1631 VI 19 (mss Singeorgiu). 16. Mărcuș, I.; -ul (RI I 22); -a s.; -in (16 B VI 326). Formele: 8, 15,16: Marcăș, Marcoș, Mărcuș par influențate de lat.-ung. Marcus (s = ș), cf. Bogrea (DR II 425 n. 4). cf. și Moarcăș (Cat Braș). 17. Mărcuț; -ă (Sd XVI); -a (mănăstirea lui Marcu Vvd.); -iu, act.