GHERASIM gr. Γεράσιμος, cf. γέρας „dar de onoare” și γεράσμιος „onorat”. I. 1. – (Ștef); Gherasăm (Tec I; Bis R.). 2. Gherăsin (Ard II 161). 3. Cu apoc.: Gherase frecv.; -a (17 A 1 21); Gherasi act.; acomodat cu term. -ie: Gherasie (Olt); Gherăseni s.; Gherăsoiu (Nif). 4. Bǵirosin, fon. ard. (Petrovici, DR V). 5. Gherazie, ard. sec. 18 6. Ghersa (etim. Drăg). II. Scurtat: GHER: 1. Gherla, mold.; olt., 1679 (Sd V 305); -achi, C. (Sur XII); -an act.; Gherea, înv., 1890; Ghereanu (Puc); Gher/eni, -ești ss. (Dm). 2. Gheroiul (Sd XXI). 3. Gherăești s., mold. 4. *Gherăș, -anca t. (Mus). 5. Gherușa f. (Isp I¹; 16 A III 111). 6. + -cu: Ghercu Șt. act. 7. Ghercea munt (17 B I 186: Sd XI 263). Aceste scurtări se pot raporta și la: Ghervasie, Gherontie și Gherman. Gherciu, P., act.; Ghercești s. Cf. srb.-cr. Dera < Gherasim sau Gherman (Rad vol. 82 p. 83) și blg. Γеpчo (Weig). 8. Gherachina b. 1523 (P Gov fol 14) < *Gherache sau cont. cu Achim. III. Din ucr. Γаpаcим (Grinc): 1. Garasim, mold. (Sd XXII 356). 2. Cu g – h: Harasima f., dobr. (RI XT 210). 3. Harasam b. dobr. (ib).