Definiția cu ID-ul 957526:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTONIE lat. antonius. I. 1. Anton; -a f., olt. (Sur VI); -aș (Tec II); -e, -escu; -ică (Sd XXII); -iică f. (17 AV 378); -ița f. (Aș Br 204); -oe (Gorj 10); -oiu (Cand 106);-u (Sd XI 176); Antoana f.. olt. (Cand 106; D Buc). 1 bis. Cu sufixe grecești; Anton/iada f. (17 A III 82); -ida f. (Băl JI), -iu fam. Cu schimbarea părții finale; a) Antul, sec. XIV (DR IV), cf. srb-cr. Antul (Rad voi. 82 p. 127); Antha (P11); Anta, Ioța, din Șiria (BA ung 8); b) *Antule > Tule (17 A V 298); Tulești (Sd XVI); Antula Hagiica, f. (Aș Br 203); – prezvitera (AO XII 95); -f., olt. (Sd VII28); c) Antița (Var 21; Arh. 170; RI X 266); + -in: Antinescu, Z., prof., 1890; cf. ucr. Антин. Antina s*) v. și Antim; d)+ -ache: Antache, act.; e) Anteș (Ard); f) + -oc: Antoce, act.; Antoci, C., mold., ar.; g) Antochi, Șt., act.; formele e, f și g se pot referi și la Antioh II 3. Cf. și srb. -cr Ante. 3. Cu afer.: Ton, 1766 (Paș); ar.(Ant Ar); a) Ton/a b. (16 B VI154); f. (17 A IV 271); -ea b. (ib. 112); -e frecv. actual; -ea s.> Toneanu, act.; -i act.; -ie (Paș); -ița pictor; -u, act.;, -ul fam., mold. b) + -ca, -cu: Antonca f. (Bezv XVII p. 15); Tonca (Dm); Toncu, Ioan (Cat gr. I). c) din fem. *Toanca (cf. Antoana și Doanca) s-a format un plural feminin: Toancele, toponim pentru cheile Bistriței, nume luat probabil după stăpînele locului pe vremuri; cf. forme similare citate în Introducere, cap. VII E, F § 4 n. 7; greșită explicația < toană (Gh. Pascu, Sufixe, etc.) d) + -cea, -ciu: Ton/ce (Dm); -escu, act., -ești neam brașovean (BCI XII 88); Tonciu b. (Ard) 2 ss ard; -lescu, act.; Toncian, act. II. Din magh. Antal: 1. Antal (Sd; XXI); -ă fam., mold.; 2. Cu disimilare n > l: Altălești s. (17 A III 87). III. Cu fon. grec. nt > nd: Andonie (Syn 23 febr), formă ce apare și în doc. slavo-romîne din sec. XIV și în vechile sinaxare din ambele țări, paralel cu Antonie. 1. Andon (Has); olt. (Sd VI 504; 17 B IV 4); -i (Arh); -ie (13-15 B; Ștef; Băl II; etc.); -iu (Arh). 2. Sincopat: *Adone > Adonoaia (DR I 458) sau < ◊ al Donoaiei; Donoaia, M. (Băl VI). 3. Cu afer.: Ndona b., ar. (Fărș). 4. Ipocoristice: prin afer.: Don, care primește aceleași sufixe ca și Ton: a) Don Cotoară (Met 290); Don Duca Supil și Don Todor Stănescul (Div 80); Donul, V. (Sur XVII); Dona b., 1646 (An C 746; 17 B II 80; P8); – F. (16 A III 117); călăraș, 1655 (Sd V; b. ar. (An Ar); – f., 1646 (16 A I 232); Doană b., olt. (Cand 107), Donă, Marin 1804, olt. (AO XXI 172); c) Don/e (C Ștef; Arh; Ant. Ar; A Gen 106); -ea b. (C. Ștef); -ea ard. (Paș); -ea f) (16 A I 327); -escu fam.; -ești s. d) Doneci pah., 1790 mold. (BCI IV 127); e) Doni, Pan 1641 (D Buc); Donie (R Gr; Fil 42; Băl VI); vistier, 1755 (BAP II207); – I., munt. (Fil 42); f) Donic pren. (Isp VI2; -a, G., 1668 (Sur XVI); Donici, 1619 (BiA 56; Sd XVI 391); -comis (17 A I 57); Nicoară părcălab (17 A II 96); fabulistul Al. -; prenume, (17 A I 100); Doniga, Z. (IS 274); Donoiu și Donțu olt. (Cand 107); Doniță, Donițoiu (ib). g) Donca b. (16 A I 225; Moț); Doncă, olt. (RI VI 263). h) Donce t.; Donc/escu S., act; -ești s.(Ștef); -ea, P., ard (Var 35); Donciu (Dm); Doncioiu, Gr.(Puc). IV. 1. Formă veche rom. cu suf. -ie: Întonie (Ard II 154). 2. Contam, cu Atanase: Antînas, 1587(Sur XVI). 3. Antănăsiile, zile nefaste, 16 – 17 ian.(Has). 4. + -uț: Andănuț; -ă, olt. (Cand 106).[1]

  1. *) N Cartojan. Cărți poporane.... p. 229 derivă numele satului Antina din Atena al cărei nume apare în această formă în legenda „Alexandriei”, dar pe această cale nu se putea da nume unui sat Cf. gr Áνθῆνα nume de persoană în Epir și Tracia (But). — blaurb.