Definiția cu ID-ul 963710:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TEODOR, Tiron gr. Θεόδωρος, tradus cu sl. Bogdan, lat. Deodatus. I. 1. Theodor, astfel semna și Tudor Vladimirescu; Theodoru, actual, format din genitivul grec. 2. Teodor (Dm), formă curentă, cultă; -a f.; -escu; -ești s.; -eanu; 3. Tiodor (17 B I 20). II. Sîntoader sau Sîn-Toadir (Grai I 265) < lat. sanctus Theodorus dar cu finala -er, neexplicată, n. vechiu popular, al sărb., luat și ca prenume: A. 1. Sîntoader b. (17 B II 168); Sintoader b. (17 B III 375); Sîmtoader din Bărăști (b. 17 B II 330). B. Fără, șîn-, 1. Toader, frecv. și Toadăr (Dm; Ștef; CL). 2. Toadir (16 A III 9). 3. Toadea, 1600 (Sd X 87; 16 AI 29; 17 A III 97, IV 160) etc. În exemplele ce urmează forma veche rom. se contaminează cu cea oficială bisericească din sinaxare și cu influențe străine. 4. Doder (17 A IV 369). 5. Toador pren., ard.; Toager (Băn). 6. Toadra f., dobr. (RI XI 206). 7. Cu schimbarea părții finale: Toadin, -a b. (16 A III 125). C. Cu reducerea dift. oa > a: 1. Toader zis Tader și Tador ceașnic (Ștef); Tader (Mar). 2. Tador (Dm; C Bog). 3. Taudor, I. act. D. Cu reducerea diftongului la o: Toder, -aș (Ștef; Mar; Tec); Toderașco (Dm; Tec); Toderan călăraș 1655 (Sd IV 38). 2. Toderică, L. (Ștef). 3. Toderin, D., mold. (Sd VII 313). 4. Toderiță, Balș mold; -ița s.; -iți (Tec I). 5. Toderel (Buc). G. 6. Toderoiu fam (Puc 386); -Ecaterina, eroina de la Jiu. 7. -canu: Todercanu (Dm; Buc). 8. Afer. Derioiu, S., act. 9. Derescu (Arh). E. Todir. 1. -(16 A IV 226; Sd XXII 274); -așcu act.; -ean (CL); -el, -eni, ești ss. (Ștef); -i (Tec). 2. Todiriț/ă, mold.; -eni s. 3. Todiriu, din Focșani, 1649 (BCI VII 6). 4. Todir/oae, act.; -uț Ioana, mold., 1914. F. 1. Todor, ard. (Mar; Ard; Paș); -a b. Ur XXII 71); -el 1722 (Paș); -an (Sd X; 17 B I 123). 2. Cu afer. Doran, Șt. (MO). 3. Cu afer. Orănescu, act. 4. Todor/ică (Ștef); -in (Sd XVI). 5. Cu afer. Dorin (Tec; Sur V); -a f. G. Todoriță, 1633 (Paș). 7. *Todoraș > Doraș, mold. 8. Todor/oiu (Mar); -uț, ard.; -uță (Ard). 9. + -ca: Todorca b. (Mar); f., mold.; Dorea, N., pr. ard., 1916.; Dorcoș P. (Băl III). 10. Todoara f. (Mar.) G. Cu apoc. 1. Toda b. (Ard; RI XI 207); ar. (Fărș), etc.; – f (Isp l1; 16 A III 422; 17 A II 216); Todan act.; Todaș/cu fam. și -an (Buc); Todĭ, ar. (Ant Ar). 2. Tod/e (17 A IV 323); -ea (Moț; Paș); cu afer. Odea, Gh. (Șchei IV) Todeciu (BG LIV 197); Todei 1743 (Paș). Todie (Cat. mold. II). 3. Todic (Isp IV1); (Sur VIII; Mar); Cu afer. Dică zis și Dicu al lui Stan (Am); Diculescu; Todica (17 A I 17, V 284); – pîrcălab mold. 1615 (RI X 60); Dicescul, Ioan (A Gen I 61-5). 4. Todilă, G. (MO 10 febr. 1949). 5. Todin (16 AII 13); cu afer. Odina, C-tin ard., 1794 (Cat. gr. I) Todesc (Jiul ard.) 6. Todișcă (Mar). 7. Todiță (Sur VIII). 8. Toduță, F., act. 9. Todoaia f. și Todoș (Sd XVl). III. TUDOR. 1. – (Dm) și act.; -ache, -achești; cu afer. Rache; Răchilă (Sd XXI); Tudoran (Dm; Vr; Giur 299; Moț) etc; -cea (Bz); Tudorașcu 1831 (Acte Sc). 2. Tudor/e, dobr. (HI XI 209); -el (G Dem 675); -escu (Olt). 3. Tudor/i (Vr; Tec I; etc); -ică căp. (Olt); -ia (16 BV 174) -in (17 A II 63); -ina f. (Isp II2); -iu, act. 4. Tudor/oiu (Puc); -uț, P., ard. (RA II 417). 5. Tudora f., act.; Tudorca f. (17 A V); Tudorița f. dim., Doara f. (D Buc) < *Tudoara. 6. Cu ft < th din fon. slavă: Ftudor Cucul 1686 (BCI VII 9). 7. Ipocoristice, diminutive familiare: cu afer. lui To-, Tu- sau Tod- Tud-, din Teodor, Todor și Tudor: a). Odor (17 B I 328) etc; b). Doru, act.; -l (Sd XVI); Dora f. (17 Bl 242);- dIstria; Doria f. (RI XI 217); Dorița (ib); Dorica mona. (Sur; Doroiu (Vr C); c). Dorcescu, act. < Todorcea; d). Prob. Orăscu și Orescu act. IV. TUDUR. 1. – (17 B II 212); -a, -i b. (Sd XVI); -a f. (17 A II 6); -u (Sd XXI 394; 17 B III 11; 16 A III 417) etc. 2. Tuduran sluger (17 B IV 52); -ul (Buc). 3. Tudurian, C. (Sur II); -I. 4. Tudurenciu (Paș). 5. Cu schimb, părții finale: Tuda f. (16 A I 563); – Ion (Sd XI 87); -n, Ioan (Băl II). 6. Tudure cu asim. regresivă: Dudure (16 B II 281) și cu afer.: Duru, Bădic Drag 138); – N. ar. (Cara 96); Dura (Moț); Gr. (Sur XXII); Dură munt. (BG LIV 158); Dure, C. pr. act., 1916.; -a, ard. sec. XVIII; Duran, Ion, 1829 (Baicoi, Acte Sc);(Băl 1); Durăscul, Șt. (Sur XXII); Durilă (Vr C 74; Sur III); Durea (Sd XVI); Duroiu, munt. (BG LIV 194); Durulea, ard. (Viciu 33) V. Alte forme: 1. Teder Robul (Sd XI 53). 2. Cu apoc. Tedescu, și cu afer. Descu, 3. Tedor, mold. (C Bog); -1532 (Sd V 212). 4 – 5. Probabile: 4. Dorosan, Sava (17 A I 90). 5. Dodorici (Băl III). VI. Forme de origine ucraineană. A. 1. Feodor (16 A IV 32). 2. Fedor (Dm; Ștef; 17 A IV 112); -a și -ca b. (ib); -ca f. (16 A I; -el (Ștef); 3. Fed/e (Dm); -ea (Ștef); -ești s. 4. Fedco și Fedca (Dm; Ștef; 16 A II 41). 5. Fădurco mold., 1606.; Federca, ard. B. Fădor (Dm; Ștef) etc.; -a f. (17 A IV 147); -așcul, Teodor (Sur IV); Fădorman = Fidărman, sas din Trotuș (C Neamț 14) = Fodorman (Sur V). C. 1. Fidor (C Ștef). 2. Fidea f., mold., (Sd VI 74). 3. Prob. Fodor și -in mold., ard. (Moț); cf. și ung. fodor „crețuri”, care poate explica n. ardelene. 4. Fodi, Al., act. D. 1. Fălca (17 B III 322) < Fedca. Fetca mold., 1606. Numele din această grupă (a VI-a) apar în actele din sec. XIV – XV în Maramureș și în Moldova, lăsînd puține urme după aceea. D. Din ung. livadar = Teodor; tot prin maramureșeni pătrund cîteva forme în Moldova; 1. Toader zis și Tivodar, mold. (Sur XX). 2. Tivodor (ib). 3. Tăvădar, răzeș, 1400 (Cost I); -ești s. (BA ung 15). VIII. Din blg. Toka < Todor (Weig): Toca, ard. (Paș); prob. și Toca b., 1202, din Bihor.