BEL < sl. ьѣaл „alb”. 1. Belu n. de persoană și de sate: – Iordan (Sur X);- Stan, munt., 1610 (BCI XI 53); -l (17 B III 167) olt. (Sd V 303). 2. Bela s.; – boier, 1437 (Costin I); – pren. (P Bor 5); în uz și la ardeleni ca împrumut din ung. Bela. 3. Belani s. 4. Belea fam. (Sd XXII; Cotr). 5. Beléi (Moț);- Badea (17 B IV 260); -u (17 B III 432 și 17 A II 111 și IV 120); luat ca pren. (17 A V 229) etc. 6. Beleț (16 B II 180); -escu (Grș; -i moșneni din Muscel (Î Div) și s. 7. Beleul t. (Glos), cf. și subst. beleu (cîine alb). 8. Belia b (?) (P Gov f° 17); + -ica: Belic/a, T. (Buc); -ă, Oancea (17 B I 303). 9. Belĭu ar. (Cara 23), sub infl. blg. Бeлйo, numele familiei balcanice de boieri din sec. al XIX-lea, care semnează și Bellio; Beliu olt. (Sur VI); Beliuță, M. (Isp V¹). 10. + -in etc.: Belin, Belinț și Beliș ss. 11. Belo/iu s.; -escu, Stroe. 12. Belotă, 1409 (13-15 B 65). 13. Beloțu s. 14. Beală (16 B III 257); cf. și forma blg. Бѣлa pt. feminin (Weig); Bealea b. (Ștef; Ac Bz). II. Cu suf. -co, -cea etc.: 1. Belco parc. (17 B IV 190); Belculescu olt. (RI VI 203). Belcio, m. vornic (16 BII 386) etc.; Belciu (17 B IV 566); -l (16 B III 12); -l zis și Beicea (16 B V 70). 3. Belcea (Sd XI 73; 17 B II 205); Belcescul, C. (Dm; 16 A III 121); – Cr. (Sur I). 4. Belcin (17 B II 24); -a (17 B III 392) -i s.; -escu (Hur 82). 5. Compuse: + Ivan: Belivani s. (16 B IV 451); cf. Bălvan; + subst. veghe (?): Belveghea, rumîn (17 B IV 209) zis și Berveghea (ib. 315).