ȘTEFAN arhidiaconul, gr. Στέφανος „cerc, coroană”. I. 1. Forma greco-slavă cu S: Ștefan, frecv. (Dm; Ștef); Ștefan Vvd; – (Pom); 2. Ipocoristice: Fan (Var 20); -e act.; -ea, Ion (Isp I²); Fani ar. (Cara 87); Fana (Moț); moș 1667 mold. (Bîr III); Fanului, T. (Tut); Fană b., țig. (Sur IV); Fanaca, mold., act. 3 – 10. cu ș: 3. Ștefan; Ștefănel (Dm; Ard);Ioan (CL); Ștefăneii, neam (CL); italienizat: Ștefanelli, T. V. scriitor; Fănel; Ștefăn/escu; -ești s.; Fănescu, act. 4. Ștefănică; Fănicâ. 5. Ștefăniță (P°); Ștefăniță Vvd = Ștefan cel Tînăr; Făniță Triță, act. Cu suf. grec -iu: Ștefăniu (Bîr; Arh). Ștefănoiu (Sc). 7. Ștefănache; Fănachi (Sd XXI 393). 8. Ștefănucă ard. (Paș). 9. Ștefănuț (Mar); cu afer: Nuț/u, -escu, V., act.; Nuță, răzeș mold., 1797; Nuțăscul (CL). 10. + -cu: Ștefancu act. 11. + -ciu și cu afer.: Fanciu, Făncel an 1400 (Drăg). Cf. blg. Фанчo (Weig). II. Fără finala -an, confundată cu suf. -an: 1. Ștef Foale (C Bog); -u 1726 (Paș); Șteful, frecv., mold. (Dm; Ștef. C Ștef); -escu, Al. erudit oltean; -eni, -ești ss. 2. Ștefa, olt. (Sd XXII); – mold. (16 A III 455; 37 A I 165); Ștefea (Sd XXII; Paș). 3. Ștefca (Sd XVI și XXII). 4. Ștefei (Ard). 5. Ștefin (13- 15 B 230; 16 B I 2, 4; Rel); -a b. (RS 37); -a pîrgar în R-Vîlcii olt. (16 B I 39) zis și Ștefonia. 6. -lea, Șteflea fam., ard.; Șteflești s. Ștefură fam. (Șez); + -ac: Ștefureac, Șt. prof. 8. Ștefirță, Mac., mold. (BCI VII 119). III. Din blg-rus. Cтепан. 1. Stepan (Dm; Ț-Rom 387; Cat; Giur 281); – popa (17 B II 381); -escu, olt. 2. Cu i protetic, Istepăneasa (16 B VI 8). 3. Stepean (Dm). 4. Stăpan, L., munt (Sd XI 262); – pren. (AO XXI 189). 5. *Stepa > Tepa, D. (Sur V; Met 15). 6. Stepca (17 B II 225, 435). 7. Stepcea (17 B I 491); – popa (17 B III 24). 8. + Ștefan: Ștepan, escu (Sd XXII). IV. Din ucr. Cтецкo: 1. Steț/co, -cu (Dm; Ștef; Ard); Steț și -co (M mar). 2. Stețu și Stețco (Mar); Tețul (17 A III 152) 3. Stesc (ib); -u, act. 4. Cu afer. Tețcu (Ard); Stețcani s. (Ștef) azi Tețcani s.; Stețcani, 1679 = = Tețcani = Tescani, sat. Pentru a explica pierderea lui S inițial, caz obișnuit de afereză în onomastica calendaristică, I. Bogdan trimete numai la cazul Calafindești < Scolofendie (Ștef II 579); Steșcani s. (Sd XVI); Tescanul (Tec I); Teascu b. din Tescani (16 A III 81), poate și din subst: teasc. V. Din ung. István. 1. Estivan (Cost I); Istăvoiu, Oană (C Bog). 2. Istfan (17 B I 463); Iștfan (Ștef I); Iștifan (16 B IV 303); 3. Fără T: Ișefan (17 B II 336); Ișfan (Pom); Esfan Pătru (17 B I 256); Ișvan (17 B II 172). 4. + Ioan: Eștioan (Sur IV); Iștion (Sur V); Istioana Blaj (Sur II). 5. Iștoc, ard., 1758 (Ard; Paș) < ung Istok; – (BA ung. 12), cf. și srb. Ištok (Rječ apud Paș); -u, Luca mold. 1507 mart 1 (mss Sîngeorgiu) 6. Din ung. Pista; Piștești s (Gorj). Formele § V provin de la maghiarizarea oficială a onomasticei romîne din Ardeal, înainte de 1916. VI. Feminine: Ștefana (16 A IV 148; AO XV 291); Fana; Fănica; Ștefaniĭa (Isp III¹); Ștefania act.; Ștefanca, mold. 1764 (Sur XVII).