SOFRONIE gr. σώφρων „cu spirit sănătos, Înțelept”. I. 1. – (Sd XXII 355) etc.; – log. (BCI V 236); Sofronea (P Bor 53). 2. Sefron f(Ard). 3. Cu afer. Frone, (Î Div); – Șărban Acte Pietroasa de sus, r. Mizil; Fron/ea, -escu, act.; -iu Dinu (Î Div). 4. Cu f > h: Hronescu, Gh. 1827 (RI XIV 150). 5. Feminine: Sofroniea (Ard; Tec I; Ur XXII 70); Sofronica, ard; Sofronie f. (16 A III 9). II. Cu s > ș sub infl. lat-magh.: 1. Șofran 1780 (Paș); -ie (CO 59); -a, -ia f. (Ard). 2. + subst. șofran: Șofrana, Șofrănea b. (Paș). 3. Cu schimbarea părții finale: *Șofroc: Șofrac/eni, -ești ss. (Dm), azi: Șofrăcești s.