HÎRS nume derivat din Hrisant sau din Hrisostom, („Gură de aur”) epitetul sf. Ioan patriarhul Constantinopolului, cu mutarea grupului Hri in Hîr, ca la Cîrstina < Cristina, Cf. și gr. Xρύση-χρύσος „aur”, χρñσις „folosire” sau χρῖσις „ungere” și antrop. gr. Xρύσιος. 1. Hîrs, vlah Serbia; – țig., 1508 (16 B I 43); -u (16 B Y 102; Paș); -ul (Cat); -ulescu, P., 1775 (AO XYI 328); Hîrs/a, -eni, -ești ss.; Hîrsova f. (Tis 376 – 8; – preoteasa (Gorj 390). 2. Hărsu, Gh. (Șchei I); Hărsescul (16 B VI 296). 3. + -ova: Hărsova f. (P⁴; Sd XV 9; AO XX 104; BCI VIII 23); – jupînița, 1650 (Ins 209). 4. Această formă se înlocuiește uneori cu cea în ș: Hîrșa, I., ard.; Hărșești (Tec I); Hîrșova f. (Gorj 217); – sat în r. Vaslui și orașul dobrogean. 5. Prob. cu afer.: Șova, fam. act.