BĂRBAT subst. folosit ca prenume din vechime. 1. Bărbat Vvd, fratele lui Litovoi, 1279; Barbat, vlah, sec. al XI-lea (Mori 6); Barbatus Paul, în doc. latin din 1290 (Drăg); alte ex. (ib. p. 177 nr. 1); Bărbat, ard., 1680 (Paș). 2. Bărbatea (Ard; Paș); Bărbătea, munt., 1636 (BCI V 189); Bărbăt/escu (R Gr; Hur; Ard); -ești, -eni ss. 3. Bărbăteiu (16 B I 72, V 20; 17 B I 428; Glos; Paș; AO X 130); Bărbăteaiu pren. (Pom; P¹¹ f^o 26^vo); Bărbatiĭu (17 B II 210).