SIMEON ebr. v. Simon. I. 1. Simeon (Ștef; Cand); – Movilă Vvd.; -a f. (Cand). 2. Cu met.: Semion (17 B I 313). 3. Cu asim. progresivă: Simion (Dm; M mar); -escu; -ești ss.; -aș (Moț); -el (16 A III 396; Hurm XV¹ 787); -ilă (Vra). 4. Simioana, mold. f. (Sd XI 273). 5. + Oancea: Simioancea (17 A II 196). 6. Simion zis Amion Buză (17 A II 295); Simion zis Sion călugărul, munt., 1642 (BCI V 193). 7. Sîmion (C Bog); Sămi/on (Vr); -oana (P²). II. Cu eliminarea lui o: 1. Simin, fiul lui Voicu (17 B IV 262); -a f (Tec I; P¹³; Aș Br 186); Sămina f., dobr. (RI XI 206); Sîmina b. (C Bog), sau din Sînmina < sf. Mina; Asiminei, C. (IS 271); Simincea, Iovu (Șchei II); Simionce (Cat mold I și II). 2. Siminel, act.; Simin/escu mehed.; -ești s. (Dm). 3. + -ic; Siminic, (Ard); – I.(Buc); -a Coca (CL și Buc); -eni s.; -escul (Buc); cf. și plantele siminic și siminoc. 4. + -ariu: Siminicariu (Șez). 5. Cu schimbarea părții finale: Simi P. (Sd XXII 345); -e (Ard); -an, fam. olt; Simianu (Mar; M mar; Hur 206). 6. Cu sincopa lui -io-: Simnicescul, Oprea (17 B I 170). 7. Cu sincopa lui o din Simeon: Simen, 1758, ard. (Paș; Ard); + -ec: Simenec (17 B III 249). 7. + Ilie: Similie, ard. (CO 59) 8. Cimon -ea, moț (Viciu 14). V. și tema Semăn.