ADAM ebr. „humă” (?) nume frecv. în folclor. 1. -escu, -achi (Arh), -iu, -oiu, -uț. 2. Adămul, Neagoe (BCI IV 114). 3. -an: Adăman, Mircea olt. (Sd. VII 49); – Oprea (16 B VI 381) zis și Oprea Dama (ib 377) din Pitești; cu afer.: Dăman, Ion (17 A V 56) 4. Adama f. (C Ștef). Derivate cu afer.: Dama, pren. (P^I1 verso fila 14); Damu. ar. (Cara 268; Cat. gr, I) cf. ngr. Δάμος (But); Damciu, Costa (Cat gr I) și Damcea fam. act. (Jiul ard). 5. Damșa, I., băn. (LB); Dămiș s.; Dămici t. (Dm). 6. Adămilă: Dămil/a, -ești ss. (Vr.; Ur XXII 178); -eni s.; cu o < ă: Domilescu (An Corn). 7. + -oc: Dămocu s. 8. + -uț: Adămuț, -e ss. 9. Adămóiu (Paș); Adămon băn. (Cand 80). 10. Dămțeni s. < Adămut cu sinc. lui u. 11. Din forma magh. Adamus: Adămuș s. ard. și Dămușița s. (C Bog). 12. Adamia eg. (TC V 164), nume acomodat cu term. -ie, după Avramie < Avram.