BECU, scurtare familiară a subst. berbec; cf. beciu berbec bătrîn (DLR). 1. Becu Sterie, pictor ar.; -lescu, olt.; -lești s. 2. Beca b., ar. (Cara 82); – b., munt. (16 B V 55); 17 B IV 557); olt. (AO XXI 76); Becan olt., sec. al XVII-lea (Sd VI 470). Numele fiind în uz la aromîni nu se poate explica prin magh. beka „broască”, nici prin celt. bekos propus de Bil. Albescu; cf. însă și blg. Бeкo < Бeнo (Weig), sau srb.-cr. Beko < Bogoslov (Rad vol. 82 p. 135). II. Din subst. beciu: 1. Beciul b. (16 B VI 284; BCI VII 66). 2. Becea b. (Sd XXII); Becescu, C., prof.; Bec/eni și -ești ss. (Ur XXII 87). 3. Cu suf. -a: Becsa b. (Moț). Omonim subst. beciu (pivniță); cf. și blg. Бeчo sint. < Bonifatie (Weig).