IORDAN rîul sfînt, ebr. Iordanes <ebr. jarden „cu două repejuni” (OS) 1. – (P³; Hur); -a (Sd XXII); -ca f. (Cand 157); Iordăn/escu; -ești, -eni ss.; -ete, I., act. 2. Cu schimbarea p. fin. Iordian (Tec I); Iordăicel (Am 157). 3. Cu apoc.: Iorda, M., act.; prob. prin diftongare și afer.: Oardă (Băjescu). 4. Cu afer. și o > u: Urdan (Buc); cf. și subst. urdă. 5.. Prin fon. o > a: Ardănești (Băl IV) azi s. Iordănești 6. + Teodosia: Iordosia f. (16 A 2V 258, 17 A I 214).