ALEXANDRU gr, ’Aλέξανδρος <adj „care protejază pe oameni” (Bailly). Nume domnesc în ambele țări, luat sub influența cărții poporane, Alexăndria, dar boierii și poporul preferau derivate și ipocoristice ale numelui. 1. Alexandr/u Vvd. Basarab; -escu, Gr., poetul; cu i neexplicat: Alexandri, boier muntean (Sd V 344); mold., 1630 (Sd XI 100); Alecsandri V., poetul; -ni act; cu afer.: Drini, D., olt. (Sd. V 489); Alexandriu act.; -oiul (Vr C 53). 2. Olexandru (Ștef.) cu o < a fonetism rus. 3. Scurtat; Alexan, N., act. -i s. (Cat); Alexa (Ștef; C Stef; Sd XI 276; 16 A III 26) și Alexă (Bîr I) sau din Alexie; Alecu frecvent; Aleca b., 1576, mold.(C Ștef); forme identice la greci, sîrbi, bulgari. a) Cu afer: Lec, Leco (Tec); -ulescu olt.: Leca, din Oradea, 1235 (Iorga III 135 și 11-13 C I 55; P Bor 7; Paș); – agă, 1619. Frecv. mold. (Sd. XVI; Arh) etc.; b) Lecă, Lexi, Lexu ar. (Fărș); c) Leceni s.; Lechița b., ard. (Paș). Cf. alb. Leka. II. 1. Alixandru (Syn 25 feb), cu afer.: Lixandru frecvent; Lixăndroiu (Drag; RI XII 113); acomodat cu term. calend. -ie: Alicsandrie D. Ghica Vvd. 1842 (Ac Bz 59) 2. Ipocoristice: a) Droiu, Droia v. și Adrian. b) Druca, Șt., act.; c) Drulă b, mold.; Drulu, N., act.; -l (17 A II 102); Druțe, I. (Sur IV); -a (16 A II 49; III 22 și 153). 3. Alisandru, cu afer: Lisandru, -escu, M. (AO XV 140); Scurtat: Sandru, act; f. Sandra (P⁴) sau < Casandra. a) Sandrin (Mar; G. Roș 46); – Vvd, fiul lui Ștefan cel Mare, numit „Sandrinus” în doc. latin 1488 (Ștef); cu afer.: Andrino, olt., 1640 (Sur VI), cf.it. Sandrino. b) scurtat: Drinu., Marin (Fil A); Drina b., 1662 (Sur III și IV); – f. actual. 4. Sandu, Săndulescu; -lești, -leni ss.; Săndoiu, I. act.; scurtat în Doiul, sau < Rădoiu, Vlădoiu; Sănducu și Ducu, act.; Sănduleț act.; Asande, V., act.; Săndache (Sd XXI), Săndulache. III. Din magh. Sándor, avem forme răspîndite în Ardeal și Moldova: 1. + Alecu: Alecsandor, L., preot (Mar 145) din sec. XIV-XV. Cu a în temă: Șandru (Dm; Ștef; C Ștef; Paș) etc.; Șandre, -a, Șandrica (Ștef); Șăndrescul (Ștef) și mai rareori cu ă: Șăndru = Șăndrea (Dm I 50); Șăndrela, ard. (Paș); Șăndrolea, -uc, -ucă, ard. (Paș); Șăndreșor = Șendrișor (Dm); Șândron (Hațeg; Cand 94). 2. Numele este redat cu e în surete: Șendre, -a, Șendrica, -că, -co, -șor, Șindrea (toate în Dm). 3. În secolul XVII formele cu e se folosesc și în acte originale în mod curent: Șendre, Șăndreia (Paș; Tec II); Șendroiu, Șendr/eni, -uleni, -iceni, ss; Șendranul (16 A IV 174). 4. Cu afer. Șendre zis Endria (A Gen II 71). IV. Alte influențe: 1. Ucraineană: *Oleșa, > Oleș/ești, -eni ss.; Olehno, Oleșco, Oliușca = Olușca (Ștef), forme ce apar numai în sec. XV, acoperind uneori și originea etnică străină. 2. Din turc. Iskender: Schindir, Maxin „sluga” (16 A III 10); Schindir, frate cu Sima, Andrei și Mihuța (16 A I 158). Cf. sîrb. Alač < „Alexander” (Rad voi. 82 p. 86): Alaci act; v. acesta Partea II-a.