MOISE ebr. Mōsheh < rad. egipt. ms(w) „fiu” nu „scos din apă”, explicația lui Fl. Josephus (EI și Brock), gr. Mωυσῆς și Mωσῆς I. 1. Moisi, frecv. (Sd XXII; RS 45; P⁵) etc. Accentul original pe ultima a produs formele: 2. Moisiu pronunțat Moisăi, Moisăĭu (Mar; Bîr II). 3. Moiséi și Moiséu (Syn 23 feb); Moiseiu (Mar; Sd XVI, XXII) și s., ard. 4. Moisia b. (16 A I 266 și II 197); Moisica f. (D Buc). 5. Moiseiu, zis și Măsiĭu (17 B IV 576). II. Móise. 1. Moisa (Buc); – țig. 2. Moise, frecv.; cu afer.: Oise (Ard). 3. Derivate: Mois/ești, -ica ss.; -in, moț. (Moț; Paș); Moisîn (RA V); -ea (Sur III); Moisici, M. (Dm); Moisil fam. ard. < *Moisilă; Moisiuc buc., act.; Moisoiu, Moison și Moisuc, hațeg. (Cand). 4. Cu sinc. Mosă (Ard II 174). III. Scurtat: Moi 1. – b. (Giur 109); Moii s. (ib); 2. Moia, act.; Moiasa t. 3. Derivate: Moi/an pren. (P¹⁴ fila 16; Ard); olt. (17 B I 24); – munt., și Moenescul, 1440 (13-15 B 109); Moian, ard., 1726 (Paș); – din Mocnești (16 A I 336); cf. și srb.-cr. Mojan < Moyses (Rad voi 81 p. 91) 4. Cu met. sau < subst. moină: Moina, I. act. < Moian; Moinea, I. (VM); Moinești s.; Moinescu (Am); – l (Dm; C Ștef). La fel blg. Moьo < Moisi (Weig). IV 1. + -co: Moico = Moica (Dm; Ștef; P¹⁴; AO VI 425); Moica (16 B II 33); vornic (16 A I 458). 2. + -an: Moican, fratele Tocsabei (17 B I 393). 3. + -cea: Moiceani și Moiceni, Moicești ss.; Moicescul (Dm; Ștef). 4. + -éciu: Moeciu s. Pt. tema Moico cf. calend. Moico, sf. din Dacia și Moicus, nume iliric sau celt (BiA 25). V. 1. Moiș (Mar; Ard); -a s. (Ștef); -escul (Sd XVI); -ea (17 A II196); -ă filosoful, cu fiii Danciul și Marușca, „probabil un profesor al uricarilor noștri” (N. Iorga, BCI X 85); -an, Costin (17 A IV 387); 2. Moeș (Mar); -ești s. (Cat; 16 B III 335). 3. Moscu, ar. din blg. Moскo < Moisi (etim. Capidan – Weig).