MATEI ebr. Matithyâh, gr. Mατθαῖος lat. Matthaeus. I. 1. Matei, frecv.; -u (Ștef etc.); -ul t. (Mus); 2. Scurtat: Teiu, act. (etim. Paș; Cand). 3. -aș: Mateiaș, fiul lui Matei Basarab Vvd; -așul t. 4. + -ca: *Mateica > Teica (16 B III 367); Teican, Florea, mold., act. II. A. 1. Cu eliminarea lui i final: Mate/escu, -ești, -eni, -uți ss.; + -eș, Mateeș, olt. (Cand); -escul (17 A V 134); -ița f. (Bz); 2. + Mateiță Portărescul (AO XXII 79). 3. + -oiu, Mateoiu (Sc); Matioiu (17 B I 199); Matioń (17 B III 443); Mateońiu, olt. (Cand). 4. -ucă, Mateúcă (Paș), 5. Mate Giurgiu, mold. (Sd VII 63); -a, ard., act. etc.; -ș moț., act.; -șiu, Avr (An Com), formă comună și la bulgari și sîrbi. Prob. Măcheș, M, (Met 12). B. Cu schimbarea finalei: 1. Matiul, olt. (Gorj 269 și Isp III²). 2. Mata t. și b. (Am; Sd XVII 29). 3. Matu 1830 (RA III 272); Malul, -ić (Vlah PB). 4. Matica și -n, olt, (Cand). 5. Matui, P, (Met 150). Pentru § II cf. și Matia. III. Derivate din tema Măt: 1. Măt/an (16 B II 225); -ea (Ard; 16 B I 108); -ei, frecv. (Ștef; Met 152); -eica și -eican (Am 157); -ești s. (Hur); -euțu (17 A IV 380). 2. Măti/i (Ștef); -iu (16 A III 9); -eni s. (Ștef); -ești (Hur). 3. Măt-ocul, I. (Gorj 344). 4. Mătuian, I., munt, (BCI XII 141); Mătulești s.; -escu, Maria (I S 281). 5. Mîtei (Ard). IV. Din forma slavă cu fT < Th folosită rar în Moldova: 1. Maftei, act.; Maftea, mold. 2. Maftheiu (P Bor 66); Maftena b. (Dm; C Bog). 3. Matfei (Ștef); Matvei, Cantacuzen (Brăz 58); Malfeu (Tec I; Arh). 4. Din srb.-cr. Matica, ipoc. din Matei (Rad 83 p. 107): Matița s. 5. Mahtei (P Bor 46). V. Din ruso-blg. Maчo sint. < Matei (Weig): 1. Mace, ar. (Cara 99); -a, țig. (16 B I 187) și s. 2. Macĭo, A. (B răz 58); Maciu, act.; Măc/ești t, (Cat); -escu, olt. (Am; AO V 228; Sd XVI); cf. Măceu s. 3. + slav -co: Macic/o și -u („Mateiaș”) Rusul din Măcicăuți (Dm; 17 A IV 220), deci forma est și ucraineană. VI. Din magh. MATYAS; 1. Matiaș Corvin. 2. Mătiaș (Dm; C Ștef). 3. Mătieș (16 A II 8); -escul (17 A III 15; Sd VII 104.)