IACOV ebr. Ya’aqobh, „țiitor de călcîi”, „geamăn”, patriarh biblic, lat. Iakob. I. Forma ortodoxă: 1. Iacov, sătean (17 B III 54 etc.); -ești s. vechi; -escu; pl. feminin: Iacov/ile s ca Toancele > Anton; s.; -iță, olt. (Cand 146); -ache (Arh). 2. Cu afer.: Covu act.; Cova (Tel 58); Covan (Cand 146). 3. Cu afer.: și suf. -lea: Covlea (Gorj 94). 4. Vuță, act. Cu apoc. sau schimbarea fin. -ov, tratată ca suf.: a) Iacul (17 B I 282); b) Iacă, Mărie (Ard II 104); c) + -in: Iacin șoltuz (16 A IV 238). d) Iacoș vist. (Isp I¹ – Iacuș (Dm); – vist. (C Ștef; 16 A I 85); Ecușani s. (16 A I 85); azi Icușeni; Icușești s. (Dm). e) Iacșa, olt. (Tis 379); – căp. zis și Iasco, Iașca (AO III 10, 332); Iacșa din Suceava f. (Sur XXI); f) Iaxa, M (Met 172); formele e și î sînt sîrbești. 6. + Codin: Iacodin (G Roș 69; Sur XXI; Arh). II. Forma lat.-cat. 1. Iacob (Ștef); -escul, Luca (Ștef) zis și Ecobescul (C Ștef); -eni, -ești, -oaia ss.; -an (Buc); -ică, -uț (Cand 146); Iacobăscul, Fetea (16 A I 75). 2. Cu afer.: Acob (17 B I 491). 3. + -an: Iecobăn (CL); Icoban(CL). 4. Cu afer.: Coban (Sd XXII 334; Isp III¹). 5. + -oniu; Iecoboń, hațeg (Cand 146). 6. + -ici: Ecobici (Tg. Jiu). 7. Cu afer. și alte sufixe: Cobeș, Neagul (Sur XXIV); Cobeț, E. (An Pit 24); Coblea, olt. (Cand 146). 8. Iacobică, cu derivate prin afer. citate de Candrea (p. 146); Bică, Bicu, Bican, Bicău, Bicăș, folosite în Oltenia. Bica f. (P¹³; s. Cătina Bz; Î Div); Bicu, N. și Bicești, ceată (Î Div). 9. Iacobuț, -ă (Cand 146), din care se pot explica: Buța f. (P³); Buță b. (Sc); v. și Buță Partea II-a; Bufu (Viciu 15) explicat de acesta < Iacob. 10. *Iacub, din care s-ar explica: Cuba, I., act. și Cubăe f. (Bogrea An C III 766); -porecla Anei, soția lui C-tin Cantemir Vvd, ca serdar (RA I 67); Cuboaie f. ard. (DR III 799). 11. Prob. Căbulea, V., act. < magh. Iakab.