Definiția cu ID-ul 963418:
Enciclopedice
SPIRIDON gr. Σπυρίδων < σπυρίς-ίδος „paneraș de pîine”. I. 1. Spiridon, act.; -i, -ești ss.; -escu. 2. Schiridon (Paș); – vătășel (BCI VII 67). 3. + Sterie: Stiridon (Paș). 4. Cu afer. lui s și cu f pentru p (cf. Filip-Pilip): Firidon (Paș; Nepos). 5. Spridon, de unde Scridon, prov. mold. 1648 (TC II 102); Pridon, G., act. II. Prin segmentare: Spiri-Don; A. Spiri, cf. gr. mod. Σπύρος. 1. Spir/u și -a ar. (Fărș); -ea, act.; -oiu; -escu; -ești s.; Dealul Spiri t. (București). 2. Spirea < blg. Cпиpкa. 3. Cu i protetic, sub infl. turcă: Ispir, pren. (P1 fo 5 vo); -escu folcloristul (nu din tc. ispir „groom” propus de Bogrea, DR I); Ispiri, N. căpitan (Sd XV 193). 4. Cu l pentru r: Spilea popa (17 B I 59 și II 44; D Buc); – Vlaicul din Pitești (16 B V 468). 5. Cu afer. Pilea, cf. alb. Pilĭo < Spilĭo și gr. mod. ∏ύλιος (But). Vezi și Pile. 6. Schida fam. (Sur VIII) < „schidon (< Spiridon)” ipocoristic dat de Ghibanescu (ib). B. Don: terminația numelui a contribuit la formarea derivatelor din Andone: Don, Donică (Paș), Donciu, Dona, Donici, Donescu etc.; v. Anton.