BERCIU subst. vechi, cu sens de „crainic” -(DLR). I. 1. Berciu mar. (M mar) etc.; – pren. mold. (P¹⁴); – Ilea (17 A V 116). 2. Berce (Ard I); – mold. (Sd XXI); -a frecv. (Moț; Sd X; Cat; Bîr I); -i (Bîr I); Berc/eni, -ești ss.; -ioiul t.; Bercineasca (Dealu 16) < *Bercin. II. Cu i în temă < subst. birci „vestitor de porunci”, cf. srb.-cr. birik: 1. Birciul (Glos; 16 B IV 112). 2. Bircie b. (Mus); Bircești s. (Mus; Cat; 17 B I 403).