COSMA „doctorul fără arginți” < gr. Kοσμᾶς, cf. ϰόσμος, „ordine, podoabă”; sărbătoare populară, (1 nov.). I. 1. – frecv. 2. Cosmache; cu afer.: Osmache, mold. (Sd X 160; Ard); iar afer. Mache, sau de la Toma. 3. + Cosman, act. 4. + -at, Cosmatu, D. act. 5. -ac, -oniu: Cosmacon buc. sec. 18. 6. Cu alte sufixe: Cosm/ești s.; -ie (Mar); -in, Codrul t.; -oiu, act.; -uță și -ulescu act. II. Contaminări: l. +Damian: Cosmandin, în folc. 2. + Mirea: Cosmirești t. (16 B I; Cosmirin (Dm). 4. Deformat: Cosuma (11 – 13 G I 44). III. Cu z: Cozma, frecv. (Dm); Cozman, Stan. ard. (RI VII 210); – Popei (17 A V; Cozmea (C Ștef); -escul (Dm); -eni, -ești ss.; -in b. (16 A I 404); -iș, -iță (Dm);-iță (DM 38; Ștef; Tut); Cozmufan (Mar). 2. Cf. Cozna f., dobr. (RI XI 209). 3. Sub influența ucr. Kуэьма > Kуэьа (Grinc): Cuzma, ard. (11-13 G I 171); olt. (AO XIX 85); Cuzmulescu, Iovan (AO IV 181); Cuzmescu, Gh. (AO III 427). 4. Cf. etim. Drăganu: Cuza < Cozma, la bulgari.