IGNATIE lat. Ignatius, în latina veche Egnatius, refăcut în raport cu ignis „foc”, prin etim. pop (Tagl). I. 1. „Ignatie zis Iuga, mare vist”. (Ștef). 2. Egnatie episcop (Mano 20). 3. Ignat, forma populară, „Ignatul porcilor”; escu; -eni, -ești ss. 4. Ihnat (Ard); mold., 1609 (Sd VI 58, XI 87). 5. Icnat (Ard); -e (Cand 147). 6. Igna (Moț); Ignea ban (P⁵; An Corn); Ignul (16 A IV 81). 7. Ignățel (Sur I); Igănăței s. II. Segmentat în: Ig-Natu. A. 1. Iga (Moț; Ard II 185; Paș). 2. Igul (Sd X; 16 B I 164); s. (Sd XXII). 3. Igoiu s. (Hur); Igoianul (Sd XXI); cf. și magh. iga „jug” și blg. Игa din еcлика „aglica” (după Weig). 4. *Igea > Igești (Gr. Buc); Igescu, I., mold. act.; Igiescu (Bîr I). B. 1. Nat, Valea lui, t. Nath, Teodor, ard., 1566 (Hurm XI 586) Nate, munt. (BG LIV 195); -a, ard. (Viciu) Natu (Drăg); – Florea, ard. -l (16 A III 7; 17 A II 416; Isp IV¹). 2. + -in: Natin, I. (Isp III¹); cf. și subst. (ard) nat „om”, „ins”. III. 1. Cont. cu magh. Ignacz: Ignați mar.; cu afer.: Nații, mar. (Ard I 200); Ignațu (17 B I 222); Națul, E. -mold. act.; Ignățel (Sur I); Ignăței s. 2. Prob. din ucr. Γнат (Grinc): Natco (17 A III 42) și Inațco, frate cu Grozav, mold., 1644 (BCI X 41). 3. Ognat dobr. (RI XI 210). Dovada segmentării sta în forma Nat și Nații din Ignat, pe cînd în ucr. Γнат s-a produs numai afereza lui I.