DOBRU < sl. дoьpъ „bun”, echivalent cu rom. Bunea, lat. Bonifatius, gr. ’Aγαθόςή, cf. și ardelenismul a dobri „a desmierda” (DLR mss). Raspîndirea acestui nume la noi s-a datorit și expresiei juridice „oameni buni”, redată în slava cancelariei prin довpн людн. Nume create din această temă slavă sînt frecvente la bulgari și sîrbo-croați cf. blg. Дoбpo/миp, -cлaв, Дoбpьo, Дoбpинo etc. (Weig), și srb.-cr. Dobre, -eč, -ej, -en, -eš, -ič, -in, -oje, -uj, (Rad vol. 82 pp. 98 – 99, 101-108, 120, 126). în afară de cîteva forme omofone cu cele bulgaro-sîrbe, limba romînă a creat, din tema slavă довpъ, numeroase nume cu sufixe proprii, dintre care unele au fost retransmise onomasticei slave, prin vechile enclave etnice romînești din peninsulă. I. 1. Dobru, munt. (Cat; 16 B III 104,128); ard., 1726 (Paș); mold. -I (Dm; 16 A II 133). 2. Dobrul/eț (Dm; 16 A I 216); -ești (Ștef; Sd XXII). 3. Forma de nominativ a fost cu timpul părăsită pentru cea de vocativ, ca în Petru – Petre, sau tratată cu sufixul -e: Dobr/e, cu derivatele: -escu fam., -eni, -ești ss.; pt. alte forme de toponime, v. DR II 812, Ind. Statistic etc. Dobr/ea, fam.(Șez); -ei, 1521-29 (PGov 16 vo); Dobreasa b. (16 B 1144) și Dobraia b. (11B III 382) provenite din n. maritale; – f. Dobra f. [„Buna”]; Dobră, loan (Ard II 37). 6. Cu suf. -ean: Dobrean, pren., ard. (Paș), ca în Drăghicean, Bărbucean, indicînd o persoană simpatică. 7. + augm. -an: Dobran (17 B II 170; Ard II 205); Dobrana f. (P Bor 10) și s.; Dobran/iș, N. (Sur X); -ici (Bîr 1); cu o < u, Dubrănești s. (Sd XXII). 8. + -encu, Dobrencul, loan (17 A IV 9). 9. + -eș: Dobreș, șoltuz (Băl III); Dobreașa b, (16 B I 145). 10. + -eț, Dobrețu s.; Dobreți t. (BCI III 81). 11. + -ian, Dobrian (16 B I 80); Dobrienești s. (Ștef). 12. + -iaș, Dobriașul t. (Mus). 13. + -ic, ș.a.; Dobric s.; Dobricjea (Rel); -el și -eni ss.; -ina b. (Tis 109) și s. 14. + -ii, Dobrilă (Cat; Șez; Dealu 138; 16 B V 456); – ard., 1666 (Paș); Dobrilești s. 15. + suf. -in și compusele lui: Dobrin ard., 1663 (Paș); -ea b. (ib); Dobrina f. (P⁴; 16 A II 84; 17 B III 550); Dobrineață (17 B IV 185); Dobrinești s: -ică b. (Ac Bz 20); Dobrinchi, Văscan (17 A 1 5); Dobrenchi (Băl II). 16. Dobriin (16 B I 32, II 245). 17. Dobrisa (?) (17 B II 86). 18. + -iș, -an: Dobrișan post. cu soția Dobra din Hulubești (Sd V 290; 16 B V 457); – (Cat; Ac Bz 11); – erou de baladă (G. Dem 473) înlocuit în unele variante cu „Oprișan”. 19. + -iț și compusele lui: Dobriț (Dm); a b. (Tis 190); -a, Voico, 1457 (13-15 B 129); Dobriț/an, munt. (BG LIV 194); -aș (C Ștef); -oiu act. 20. + suf. -oc, Dobroceni s (Sd; cu afer. Obrocea ard. sau < subst. obroc., cf. și Obrogea, Ilie (AO XX 146). 21. + -oiu, Dobroiu, Șt., 1831 (Acte Sc); Ioan (Puc); Dobroin (Ștef). 22. + sufixele -mir și slav, împrumutate în această formă: Dobromir (17 B I 346); Dobroslav (16 B III 211); marital: Dobromireasa s. 23. + -oș, Dobroșești (16B I 96). 24. + -ot, Dobrot (13-15 B 143): – călăraș, 1655 (Sd IV 40); – ard. (Ard II 128); – N., mold. (Băl VI); -eseu; Dobrotâ; -easa, -ești, -ineț, ss.; Dobrotă, Petcu 1841 (Acte Sc); Dobruteni s. (Sd XVI); Dobroda (Mar). 25. + sufixele: -otă, -ici, Dobrotici, despotul de Caliacra, nume unic sau prenume „care circulă la romîni, nu bulgar cum afirma Mutafciev” (Iorga BCI X 84); Dobrotici Vlahota (adică „al Vlahului”) morlac (Mori 8). 26. + -otă, -in, Dobrotin (16 B II 193). 27. Dobroțel (17 B IV 566), cf. și planta cu acest nume; Dobroței s. (17 B 15). 28. + -un, Dobrun (AO XVIII 142; R Gr; Tis 219); cu as. progr.: Dobron (Olt). 29. + -uș, Dobruș post. (16 B III 101); – D. (AO XVI); Dobrușa f. (16 A III 31; P^u) etc.; – schit (BCI VII 102) și s.; – boier munt. (Cat; 16 B II 245). 30. + -ul, Dobruțul t. II. Forme stranii și compuse: 1. Din srb.-cr. Dobrača; Dobrăcin, mold., 1427 (Dm; RA I nr. 1-2 p. 221); -i s. (17 A I 146); cf. Dobîrcea t. (Mus). 2. Din blg. дoбъp „bun”: Dobarea (Moț). 3. + Maftei: Dobrofteiul (Tec I) 4. + Voia, Dobrovoe (16 B III 219; AO XIX 89). 5. + Neaga: Dobroneag/a (16 A III 211; AO IX 181); -ul m-te (Cat). 6. Întrucît nu există în limbile slave, în romînă sau maghiară un radical Obr, în afară de etnicul slav Obrin „Avar”, care nu poate fi pus în cauză, se poate presupune că, în mod excepțional grație frecvenței, Dobre intră în categoria celor zece nume laice care pot suferi afereza la următoarele nume a) Obrescul, Vlad, 1490 (RI XV 162); Obresco, Velicu, ard. (Braș); Obrăscu 1599 (Grd 4), toate din Dobrescu. Cf. Bre și Brescu, porecle ard. (Viciu b) Obru, Ionu munt. (RI XVIII 40) < Dobru. c) Obriște, E., (act.) < *Dobriște. Coincidență: Deus Dobrates, erou trac (G. Mateescu, Granița de Apus a Tracilor p. 378) nume înrudit cu dac. Drobeta și cu radicalul slav „dobru”.