Definiția cu ID-ul 957989:


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

*CALE temă comună din: Calist, Calistrat, Calinic și Caliopi, Calisa, Calista, Calistena; cf. și Calia (Syn Cf. și frecv. neogr. Kαλλιὼ ipoc. acestora. I. Pentru bărbați: 1. Calie (Sd XYI); Caliia, țig. (16 B I 139; P12); Caliu (ib. 12; 17 B IV 434). 2. Cale, A. (Cîmp 183); -dobr. (RI XI 210); -a, Radul (17 B IV 160); – b. act. Călescul, N. (Cras); – Mihu (Gorj); – Necula, olt. (Sur VI). 3. Călea, 1625, munt. (Sd VII 272). 4. Cîlea (Sur V). II. Pentru femei: 1. Calea, frecvent pretutindeni – chiar în Maramureș – și în baladă. Calia f., sec. XVII (P Gov f° 12). 2. Califa (Băl VI; 10 43; 17 B III 388 etc.); dobr. (RI XI 205). Podul Caliții în București, azi Calea Rahovei, numit, prin etimologie populară și „Podul Calicilor”; Călița f. (P3); Calițoiu, (AO XVI) n. marital sau matronim. Cf. neogr. Kαλίτσα. III. Derivate probabile: 1. + man: Căliman, nume balcanic purtat în dinastia Asăneștilor de Ioan Căliman Asan (sec. XIII); Căliman, munte; -ești ss; Calim(an) (16 B IV 259); Căliman (C Bog; 16 A I 555). Cf. Găliman alunecare fonetică, olt. (Donat AO XX 281). 2. + -otă: Calotă, pren. (P2; PBor 45, 93, 97); n. frec., sau din subst. cal (DLR), ca: Bootă, Iapotă; numele se găsește și la sud-slavi; alte etimologii: V. Bogrea din gr. Kαλή) „Frumoasa”, „Mușata” (DR II), Miklosich din sl. KАΛZ „negru”, iar Măreții de la Calinič. V. și Calce (Partea II-a).