PROCOPIE gr. ∏ροϰόπιος < προϰοπή „progres”. 1. Procop, -e, -ie (Dm; Ștef); cu apoc.: Proca (etim. S. Pușcariu DR II). 2. Precopie (13-15 B 189); Preacopie (Sd XXII 233). 3. Precupul, sărbătoarea; fără art. Precup b. ard. act. (inform. Al. Cristurean). 4. Cu afer.: Cupa (Mar); Cupul, Cupaș (Ard); Cupan (16 B III 176). 5. Precop, mold. (Sd XI 276; CL; 17 A III 1). 6. Cu afer.: Copul și Copșa ss. ard.; Copcea < Pricop (etim. Pașca). 7. Cu apoc.: Moș Precu (M. Sadoveanu); Precul, Marin (BCI XV 162). 8. ◊ Prăcu, -lești t. (Mus). 9. Pricop (Mar; Paș); -ul s. (16 B I 60). 10. + suf. augm, -an: Pricopan, muncel în Dobrogea; cu apoc.: Pricu, I. (Șchei IV). 11. Procopan, Eugen, mold. 12. Pricoch/i (Sd VII 304); -e, mold. și dobr. (RI XI; Bîr I). 13. Cu apoc.: Pricu, Ion (An Corn 92). 14. Actual: Procop/iu; -iescu, -ioaia, -ioaele ss.