CRĂCIUN subst., personificat în folclor: Moș Crăciun. 1. – frecv. (Dm); ar. (Ant Ar);-escu; -el, -eni, -ești, -eii ss.; -oiu (Puc). Crăciuna b. (17 B III 495); f. (AO XVIII 124; P¹² fila 33); – dobr. (RI XI 205); – cetatea Crăciunei. 2. Crăciunaș fam. mold. (CL; Buc.; 17 A II 256); ard. (Cat Braș 100); Crăciunu, Alba (Ard II 191). 3. + crap: Crăpciunești s. (Dm). 4. Probabil cu metateză: Răcăciuni s., din ung. Karacsony „Crăciun” 5. Născut, b. (Sb X 94) < Născutul, sinonim cu Crăciun.