CIOACĂ pl. cioci subst. cu origini și sensuri multiple: 1° deal, 2° cioară, etc (DLR); v. și cioca. 1. Cioacă, fam, (Buftea). 2. Cioache, loan (17 A IV 140); -a ard. (DR II 697). 3. Cioca (Mar; Gorj 298); Ciocă, D. (Sd XV 305); Ion (Vr C); Danul Ciocăi (17 B III 505) sau din subst. cioc + suf. onomastic -a. 4. Cioce, fam. act.; -a (17 A II 267); Cioc/eni, -ești, -ile ss. 5. + augm. -an: Ciocean (Dm); -u fam. (Sc). 6. Ceuca (Bih 6); grămătic (Div 103), < subst. ceuca = cioca = cioară. 7. Derivate: Ceucuț sau Cioucuț (Cat; Div 103; 13-15 B 217, 219). Din plur. cioci: Ciocea poreclă (Viciu 33); Ciocioi, Ciociol, V. (Băl VI), în care prob. prin erori de transcriere grupul io cirilic redat prin io în loc de iu: „Ciuciui”, „Ciuciul”.