IEREMIA, ebr. Yirmĕyah „Înălțarea d-lui”, lat. Ieremias (EI). I. 1. Eremie (Ștef); – Movilă Vvd. (în cronici); -escu act. 2. Eremeiu (Mar); – E., ard. act.; Eremic (Mar 171); Ieremica, Jora (B răz 46); Eremin sec. XVII (P Gov fol 13 vo) Ieremiță, ard. scc. 18. 3. Iremie, ard. (Paș); Irema b. (17 A IV 368). 4. Ierimie (Met 132); Erimescu act; Erimica (Ard II 180); Erimițul (Buc); 5. Irimia, frecv.; Irimie și Irińie (Paș); Irimescu; Irimic/a (Sd XVI); -e vornic (Sur IV); -ea, -el; Irimiță act. 6. Irimașul t. II. Sub influența fon. slav, de la Arimindenĭ: 1. Arminden numele sărbătorii de 1 mai; 2. Ormindea s; Erimin (17 B III 421); -u, 1787, munt. (RI I 22). 3. Irmin (16 B IV 198). 4. Din ucr. ярема (Grinc): Iaremia (Hur 129); Aremia b. (16 A I 266, IV 34); Arimia b. (Sur II; 17 A 1170; Sd XVII; Tg-Jiu); Arimie mold. (Sd VII 61). 5. Din ucr. Bepeмiŭ (Grinc): Virimia, dobr. (RI XI 207). III. Probabile 1. Scurtări: Irea, Ir/escu; -ești, -easca ss.; cf. și ebr. ’Irá „vigilent”. 2. Contaminări: Arimera ard. (Paș).