CINCA. 1. Cinca, fam. act. și s.; Cincă, M. 2. Cincan, ard., 1726, explicat de Pașca „originar din Cinca”; – T. (Păc 164). 3. Cincu fam. (Șez. Arh): Cincui (Sd XI; Ard 89) și s. Cinculovici (Vlah PB). 4. Cinciș, Cincșor, Cincău ss. Prin sufixele onomastice obișnuite se explica normal Cinca și Cincu din numeralul cinci. 5. Cincora ard. act. (Jiul ard).