BERIVOI nume slav format din tema веp „a lua”. 1. Beriv/oe b. (17 B IV 509); -oi (Paș); -oiu, -oești ss. 2. Cu afer. excepțională: Ivoești s. (Dm) sau < Ivu (< Ivan) + suf. -oiu. 3. Cu e < i; Berevo/iu, -ești ss. Cu fon. grec.: Verevoe sătean (17 B I 64). 4. Cu v > h: Bereho/e mold. (Isp II¹); -i (Sur XVIII; C Ștef; Bîr IV); -i s., r. Făgăraș; -ești s. pe Jijia (Kog; Mustea II 6 și LM). 5. Bereheiu, (Vr I 59). G. Pascu explică pe Berivoi < rus. 6epeговой „aflător pe țărm, taxă de trecere” (R Crit XIII 149), etim. inadmisibilă ca semantică, el fiind de origine antroponimică și fără sens la oronime.