BOJE vocativ < sl. Богъ I. 1. Boje b. (16 B III 157); -a (Cat). 2. Boja b. (16 B III 241; Sd XV 31) și s. 3. Derivate: Bojan pren. (AO XIV 275; 16 B VI 155; VT); -a f., de origine balcanică (ib. 287; P2). Boji căp. de lefegii (Costin); Bojian (Bal VI); Bojică (16 B II 33; 17 B II 43); Bojilă (Tec I) și s.; Bojin (16 B III 221); – popa (17 B IV 132); Boj/eni s.; -ești s, (Dm). Bojinca, Damaschin, băn. – D, (Sd XVIII); – S., ard.; Bojdariu, Tudor, 1634 (AO XIX 118) < blg.-srb Божидар (Weig); Bojdărești pe Răut (Cat. mold II); Bojoiu, D-tru (AO XVI); Boju s. 4. Cf. Bujoiu fam. și s.; Bujan ar. 5. Matcăbojă (BA sl 38), formă big. nouă « maica domnului ». II. 1. Bogescu, Gh. (Bîr V). 2. Bogea, Bogeiu, Bogești ss.