ROMAN lat. Romanus, etnic. 1. Nume răspîndit din sec. XIV în Moldova, Ardeal, rar în Oltenia. Roman I, Vvd. (Dm; Ștef; Moț) etc.; – vecin (17 B); -i, -ești ss.; -ul oraș; -escul, Pr. (Gorj 198); -a, f. mold. (P¹⁴). 2. Romănel (C Ștef); Romănescul, Nicoară (Ștef; Sd XVI; 16 A I 508). 3. + suf. maritale: Romăneasa f. (ib); Romanesei, Oprea (BCI VII 44); asimilat cu romîn: Romîneasa f. (16 B II 176); Romăneasca, Marica, în doc. slav 1617 (17 A IV 109). 4. + -ete: Romănete (Paș). 6. + -co, -cu, -ca: Romanco, -cu, -ca (Băl II); -covăț s. (Ștef). 7. + -așco: Romașco (17 A IV 160) ipocoristic mold. din Roman. 8. Romașcani b. (17 A V 216) < romașcan, originar din orașul și ținutul Roman. 9. Romășcel, V. (17 A V 262; Isp II¹; Sur XXIV).