PANTELIMON gr. ∏αντελείμον I. Panteleimon: A. Scurtat în Pantelei, Pentelei sau Pîntelei: 1. Pantelei zis și Pîntelei (Ștef); Panteleiu (16 A III 186). 2. Păntelei, olt. (Cand); mold. (Sd XI 87; Sd XVI); -u (17 A V 143); -iu, mold. (Sd V 533). 3. Panteleești (16 A I 117); Pînteleești s. (Ștef). 4. Păntilei, mold. (17 A III 239). B. Scurtat în Pentelei: 1. Pentelei, 1600, mold. (Sd XXII 205; 16 A III 219, IV 70); -u (Ștef); -iu (17 A II 143). 2. Pentele (M mar); -u, Lupu (Bîr II 45) scris și Pinleleiu, L. (ib. 31); Penteleu, muntele. 3. Penleli/i (17 A IV 119); -e (Sd XVI; Sur IV). C. Scurtat în Pîntelei: – (Bîr I); călăraș, 1655 (Sd IV 38) etc.; -iu (P⁷); -u Puiul, mold. 2. Pinteleu (Mar); Pintelescu, P. (CL). 3. Pîntelei (Ștef). II. Panteli (mon), Pantili- sau Pentili (mon). 1. Panteleț pîrc. (16 A IV 79). 2. Panteli, -e act. 3. Cu met.: Telipan, Ioan, act. 4. Cu afer.: Anteli frați neg. (AO XVI 301); Antelești s., 1670 (BCI I); Antilești s. (Dm). 5. Pantilimon olt. (Cand). 6. Panlilie (Ard II 232; Cîmp); – hațeg. (Cand); cu afer.: Antilie, Oprea (17 B III 197). 7. Păntilie (Ur XXII 76); olt. (Cand); Păntelie (16 A III 37). 8. Pentilicul t. III. + Ilie: 1. Pintilie, frecv. mold. și mar. (Mar); -scu. 2. „Pintilei călătoru” (Grai I 269). 3. Pintiloaia t.; Pintiliu (Tec I); Pintilică. Identitatea între forme o dau și „Documentele lui Ștefan cel Mare” (ed. Ioan Bogdan), aceeași persoană fiind denumită cu mai multe variante ale numelui: Pantelei se scrie și: Pentelei, Pintelei și Pînte, iar Pante se mai scrie: Pantea, Pîntea. Teme secundare scurtate: Pantele, Tele, Telimon, Mon. IV. Scurtarea: Pante, Pănte, Pînte, Pinte. 1. Panta (16 B VI 319; Hur 123) din Pantaleon, n. inițial din care Ital. Pantaloni. 2. Pante, -a (Ștef; Dm; Moț; Ard; Sd XVI). 3. Panteș, olt. (Cand). 4. Pantie (Hur); Pantia (Ard I 210); Pantiul (Sd XVI; Isp III¹). 5. Pantoc, olt. (Cand). B. 1. Păntea (Sd XI 271 și XXII). 2. Pănti (Vit 32) 3. Păntel, munt. (Sd XXI). 4. Păntoșești s. (Bih). C. Pînt/e (Dm; 16 A I 351); olt. (Cand); -ea (Ștef; Șez); -escu, act. D. 1. Pente (Mar); -a, zis Pantea, I. (Isp II²). 2. Pentin (16 B VI 87); Pentenoaica t. E. 1. Pinte, frecv. mar. (Mar; Met 114); -a, frecv. (Ard). 2. Pinta, Ioan, act.; Pintescul (Băl II). 3. Pinteiu (Mar); Pintei, Nicoara, în genitiv (Mar) și cu met.: Anpite, Nicoară (ib. și Mar 117). 4. Pintie postelnic (17 AII 314). 5. Pintoi, ard. V. Divizat în: Pan-Telimon. Vezi tema Pan: A. Derivate cu sufixele -co, -cu, -ca, -cea, -ciu, împrumutate (?) de la slavii din Pen. Balcanică: 1. Panc (M mar) și s.; Panco (Sd XVI); Pancu (P Bor 123; Sd XI 73); -l, -lescu, act. și Pînculescu (An Pl 123). 2. + -oi: Pancoi (16 A I 548). 3. + -otă: Pancota (M mar); Pîncota s.; Păncăuți s. (Dm). 4. Panca f., 1638 (AO VII 29) și s. 5. Pancea, Ștefoae, f. (17 A IV 127); Păncești s. 6. Panciu oraș; – M., act.; Pănciu, 1638 (AO VII 29); -lescu, act.; Panciova, Radu, din Brașov (Sd XI) și oraș băn. 5. + tc. Cara „negru”: Carapan și Carapancea, act. B. *Telimon, deformat în: Teliman (Isp V²; Arh); Teleman = Teliman 1851 (Gorovei, Fălticeni p. 125); Tiliman (Isp II²; Bîr I); Tileman, P., act.; aceste variante, determinate de formele Panteli, Pantili, Pantile, iar sufixul -man fiind activ în l. romînă, fac dovadă că Teliman nu e de origine tc.cumană. C. Din Telemon, segmentat în: Tel, (Teli, Tili, Tele) și Mon: 1. Tell, general Cristian, nu din tc. tel „colină”, etim. V. Bogrea (DR I); Tel (UI 134); -ul (Tec I); Teloe (16 B IV 345); Teloae, Neaga (16 B V 199). 2. Tel/e, P. (16 A I 237; 17 A IV 35; Sur XI); -ea (17 B I 228); -ean (Paș); -eanu Ion (An Pl 118) cf. Teliianu, nepot Ieremiei Rugină (17 A V 45); Telescul, olt. (Sd XV 323; 17 B I 144); Teleasca, Telești ss.; Tălăești (17 A II 63); + -eș *Teleș: Teleșca (Buc); Teleș/eu, -euca, -mani ss.; + -eț: Telețul t. 3. Din Teli: Teli b., mold. (Sd XXI); Telița s.; Telițoiu, G., olt. act.; Teliu s.; Teliuc s.; Teliuță, G., act. 4. Tili (< Pantilimon): Tile, (Sur VII); – Mihu, 1677 (D Buc); Tilea, Nistor, 1781, olt. (AO III nr 13); – ard., 1726 (Paș); Tilia fam. (Mus 11); Tilică, A., act.; -ești s. (13 – 15 B 179); Tiloiu, olt. (Cand 172); Tilichi, E., act. D. Pentru derivatele lui Mon, din segmentarea Panteli-Mon sau: Pan-Teli-Mon, v. Mon, -ea. VI. Pandel/eimon cu nd < nt (PGov f° 46); 1. – imon sărb. (Cob 62);- Negoescu (R Gr). 2. Cu apoc.: Pandel/e, frecv. în mediul urban; -escu (Sd XVI); cu afer.: Delea, v. și Nedelea; cf. și adj. gr. παντέλης „perfect”. 3. Pandalia neg. (16 B V 181) sub influența subst. pandalii. 4. Scurtat: Pandia, C. (Olt). Pandu b., ar. (Fărș); -l (17 B III 601) etc. 6. Păndic (17 B IV 310); Pandichiu, zis și Pandico olt. (17 B II 109), cf. și gr. πάνδιϰος „prea just”. 7. Pandușca f. (17 A I 82); Pande f., ar. (Fărș).