Definiția cu ID-ul 957369:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANASTASIE gr., Áναστόσιος < ἀνάστασις „înviere”. I. 1. Anîstasie vist., 1692 (Sd VII 297); Anastasă, mold. (Sur VII). 2. Anastase; Anăstase (P Bor 8) cu afer.: Nâstase, frecv.; Năstasa (Aș Br 178); Năstăs/escu; -eni, -ești ss; Nastasioiul, N. (Buc; Cand); – ar. (Ant Ar). 3. Cu afer. de două silabe: Stasii, Vasile, act.; Stase, Gorcă, munt., 1840 (BCI X 113); Stași, mold.; -e, V., mold., act.; cu i protetic: Istasie, b., 1662 (Sur X); + -ac: Stasacu fam. ar. (RI IX 114). 4. Cu afer. de patru sunete: Tasie și Tasia (Ard I 248); Tasi, ar. (Fărș.); Tase, ar. (ib.) și munt. act.; Tasu fam. act. 5. -cu: Anastașcu (Has), cu derivatele prin afer.: Stașco, (16 A IV 239; 17 A IV 368); Tașcu pren. ar. act.; Tașcă fam. mold. (Bîr I), probabil de orig. ar.; Tășculești, fam. (Tec; cf. blg. și srb-cr. Taško (Rad voi. 82). Cf. și Tascău și Tăscău, olt. (Cand 99), <* Anastas + -co, redat greșit în loc de Tășcău (T-Jiu), 7. Prob. Tașa, St. (Drag 126) și Tașula, ar. (AO VII 219). II. Segmentat în Anasta/sie: A. 1. Nastă (C Ștef; Sd XVI 157; Fărș); Naste (Dm; C Ștef; 16 A I 237); -a (Ștef; C Ștef; Sd XVI 157; 17 B II 44) etc.; Nasta b, olt. și hațeg. 2. Nastu, ar. (Fărș); munt. (P10); ard. (Ard). 3. Nastoiu, olt. (Cand); – ar. (Ant Ar). 4. -f- -ac: Nastac, -ul, -ești (Tec II); Năstacu, Toader, mold. (RI XXIII 177). 5. Prob. cu afer.: Tacu, ar. (Fărș; Sur XIII); Taco, Șt., munt., 1388 (Rep D 25); Tăcui (17 B II 28); Tăcea, act. și Taciu, Vas., act.; cf. și blg. Tачо sint. < Anastase (Weig). 6. + -otă: Tacotă, olt. (Sd VI 507); Buturas derivă gr. Tákos < Dimitrie, etim. care poate fi eronată. 7. Nesteac (Dm; Băl I; Sur V) etc. B. 1. Sie; -ști s. (RI XI 264); Siĭa, fiul lui Moran (16 B IV 301). 2. Siicul pren. ard. (Met B Tr.). 3. Sica b. (17 B II 21). III. Alte forme actuale și compuse: 1. Anastasian fam. act. 2. Cu afer.: Tassian, Al. (act.). 3. Anastasiu, cu suf. gr. -iu. 4. Anastasachi boier 1760 (Sd XIX 43); de unde prob. Asachi (Arh). 4. + Atanasie: Năstanasie, Vlad, log. (Drj nr. 7) și cu afer.: Stanasie, 1623 (Sd V 15). 5. Din alb. Tsatse: ar. Țațu act.