baioneta din Bayonne

Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Substantivele proprii, nume de persoană (antroponime), de locuri (toponime), de ape (hidronime), de munți (oronime) etc. pot deveni, în anumite condiții, nume comune. Wilhelm C. Röntgen (1845-1923) a descoperit în anul 1895 razele X; această descoperire, pentru care a fost răsplătit cu premiul Nobel, a revoluționat medicina; în onoarea și amintirea savantului, lumea științifică a hotărât, după moartea acestuia - și, culmea, împotriva voinței sale testamentare -, să le spună raze röntgen. Verbul a pasteuriza, cu participiul pasteurizat (cf. lapte pasteurizat), a fost derivat pornindu-se de la numele savantului francez Louis Pasteur (1822-1895), unul dintre descoperitorii vaccinului. Adjectivul bordo provine de la numele orașului francez Bordeaux[1], unde se produce celebrul vin roșu (închis). Viticultorii din acest oraș au descoperit vestita bouillie bordelaise[2], care a salvat de la extincție vița-de-vie. Fungicidul salutar e cunoscut la noi sub numele de zeamă bordeleză; și, ca să rămânem în perimetrul oenologic, adaug numele faimosului rachiu francez (în fr. eau de vie = apa vieții, adică... țuica), coniacul, un produs al podgoriilor din jurul orașului Cognac. Cine se mai gândește astăzi că însăși nuanța cromatică vânăt(ă) = albastru închis cu reflexe violete este tot un derivat adjectival format de la numele orașului italian Veneția? (Saltimbancii circurilor itinerante din Evul Mediu erau venețieni costumați în albastru.)

Aș putea adăuga alte asemenea exemple, dar cred că e mai interesant să dau cuvântul poetului Șerban Foarță, pentru care limba română este un „văzduh al fulgurațiilor astrale” (cum zicea într-o ars dedicatoria, mitropolitul Bartolomeu al Clujului). Reproduc mai jos integral, și fără explicații profesorale care i-ar distruge inefabilul, poemul său Balada baionetei din Bayonne:


Venea olanda din Olanda,

venea cașmirul din Cașmir;

că ni s-a ofilit ghirlanda

cuvinte nù am, să mă mir;

am mai dansat o arleziană,

a mai căzut un batalion;

sclipea,-n Artois, o arteziană

și-o baionetă, la Bayonne.


De la Berlin venea berlina

și indigoul, de la Ind;

iubea Marcel pe Albertina

și era tare suferind;

și ne-a cuprins indiferența,

și-a mai pocnit câte-un balon;

sclipeau faianțele,-n Faenza

și baionetele,-n Bayonne.


Sardinele, din marea Sardă,

din Persia, piersica venea;

Mansart murise-ntr-o mansardă,

ofițerimea lenevea;

se prelingea o vară laxă

ca înghețata, din baton;

sclipeau sacsii în țara saxă

și baionete, la Bayonne.


Havana-ți oferea havane

din care-albastru fum adii

dinspre divane spre tavane

ca la Bagdad, sub bagdadii;

Colonia ne dădea colonie

iar Bostonul, un vals-boston;

s-a statuat Finis Poloniae

și am dat fuga la Bayonne.


Din Caesar, Kaiserul și țarul,

din vespasiană, Vespasian;

hazardul bate veșnic zarul

pe care-l tot arunci în van;

se răsfrângea-n oglinzi de damă

blazarea noastră cu blazon,

iar nu în sclipitoarea lamă

de baionetă de Bayonne.


Voltaire dormea într-o volteră

și, între timp, filosofa;

a mai trecut de-atunci o eră,

a mai căzut câte-o sofa;

de ce se clatină iatacul

și cad ghiulele pe balcon?

Opriți, opriți, opriți atacul

la baionetă, la Bayonne!


Închinare

A mai trecut o belepòcă;

Adio, domnule baron!

Sclipește-n soare, echivocă,

o baionetă, la Bayonne.


P.S. La scurtă vreme după apariția întâiei ediții a Biografii(lor) lexicale, Șerban Foarță îmi trimite câteva „variațiuni pe aceeași temă” din a sa Ultima Baionadă:


Sursa cravatei e croată

(poți să te spânzuri de vreun pom

cu ea, - pe-o pajiște plouată),

a lavalierei e La Baume

Le Blanc de La Valière, a șasea

metresă-a unui campion

al sexului, - pe când mătasea

o schimbă fluturii-n papion.


Își are-obârșia malacovul

în fortăreața Malakov,

din malvă („nalbă”) vine mauve-ul,

vine brașoava din Brașov,

cireșul din Cerasus vine,

din Harpagon vine-arpagon,

ne scrie Aldo cu aldine,

se schimbă fluturii-n papion.


De la Reine Claude este renglota,

iar de la unul ce bria

în arta ce ne-ncântă glota,

e savarina lui Brillat... [Savarin]

din Parma vine parmezanul,

iar maioneza din Mahón,

din pan di Spagnia, pandișpanul

ce schimbă fluturii-n papion.


Maiandrosul e un meandru

ce curge-n marea ce le fu

mormânt lui Hero și Leandru;

bistroul vine, însă, NU

din bîstro, - cum nici Godefroi IV

Buillon nu vine din bulion,

bulion ce-i un papionolatru

ce schimbă fluturii-n papion.


Ne vine polca din Polonia,

mazurca din Mazuria,

o avem, la fel cum, din Colonia,

odicolonul; din Bordeaux

vine bordoul copt în via

franceză, - dacă ai ghinion,

din Franția, vine și sfrenția

ce schimbă fluturii-n papion.


Ne dă Majorca majolică,

iar Isabella, izabel

(culoarea alb-jegos, adică),

pubela vine din Poubelle,

din Limousin e limuzina,

Sânzienele-s din Sânt Iion, -

textilă-i, mai ales, uzina

ce schimbă fluturii-n papion.


Închinare

asta-i Balada cea mai nouă

a baionetei din Bayonne, -

ce n-are-alt sens decât că, nouă,

ne schimbă fluturii-n papion.


  1. Fiind un neologism importat din franceză, bordo se pronunță ca în limba de origine, cu accentul pe al doilea o: bordò. Nu știu dacă azi acest cuvânt mai este cunoscut la țară. Îmi amintesc însă că, în copilăria mea, era un termen curent. La prima vedere pare de neînțeles cum un asemenea neologism a pătruns din franceză, pe cale cultă așadar, în vorbirea țăranilor. Un amănunt lămurește problema. La țară se pronunța bòrdo, cu accentul pe prima silabă, ceea ce e sigur că acest cuvânt a ajuns în zona Aradului din limba maghiară, căci acolo toate cuvintele poartă accentul pe prima silabă.
  2. Adjectiv ce ne amintește de numele castrului roman Burdigala (azi Bordeaux).

Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dan Alexe

Dezbateri

Diverse

DOOM2

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Încercări de îndreptare

Mioara Avram

Punctuație

Rodica Zafiu

Sextil Pușcariu : Limba română (1940) - vol. 1