Definiții

Are ca denumiri alternative: spațiu, spațiu alb, pauză, pauză albă și pauză grafică. DOOM2 afirmă că blancul este și semn de punctuație, însă nu tratează subiectul. Dicționarul de științe ale limbii îl consideră semn auxiliar de punctuație, realizând un anume mod de așezare în pagină (în special a textelor poetice) în funcție de dispunere și dimensiune.

[DOOM2] Constă în absența oricărui semn. Cuvintele se delimitează grafic prin blancuri potrivit statutului lexico-gramatical și sensului lor, funcția principală a blancului fiind aceea de semn de delimitare și separare a cuvintelor sau a elementelor componente ale unor cuvinte compuse (Anul Nou, câte unu, douăzeci și unu, Evul Mediu, Unirea Principatelor), ale locuțiunilor (altă dată „în altă împrejurare”) și ale altor grupuri relativ stabile de cuvinte (câte o dată).

[DSL] Semn ortografic „negativ”, reprezentat prin absența oricărui semn. În ortografia românească actuală, separă cuvintele și are rol distinctiv, de diferențiere a secvențelor identice sub aspectul sunetelor constitutive (deîmpărțit – substantiv, de împărțit – îmbinare de două cuvinte, prepoziție + verb). Semn (auxiliar) de punctuație.

Scurt istoric

Deși este unul dintre cele mai vechi semne (e folosit încă din antichitate cu rolul de acum), nu a fost recunoscut ca semn ortografic decât în DOOM2 (prima ediție a DOOM nu discuta despre el) și a fost inclus ca atare în Dicționarul general de științe ale limbii. O ediție „neoficială” a Îndreptarului ortografic și morfologic îl consideră „marcă ortografică”.

Forma și utilizarea blancului

Blancul poate preceda sau urma ori nu celelalte semne ortografice. În uzanțele scrierii limbii române (de tipar, la calculator, la mașină), blancul nu precedă, în general, semnele de punctuație, dar le urmează.

Blancul are lățimea medie a unei litere, însă dimensiunea acestuia poate varia (în special în epoca modernă, când textele sunt, în general, culese pe calculator).

Reguli de folosire

Blancul marchează în scris o realitate fonetică, și anume pauza care separă în vorbire aceste elemente.

1. Blancul are rol special, distinctiv, și anumite diferențierea secvențelor identice ca sunete constitutive, dar care, despărțite prin blanc, reprezintă un grup de cuvinte (nici o dată – conjuncție + numeral + substantiv), în timp ce, scrise „legat”, alcătuiesc un singur cuvânt (niciodată – adverb).

Este de remarcat aici că inexistența unei norme oficiale de scriere „sudată” a cuvintelor: se scrie de la și pentru că, deși este evident că elementele constitutive nu mai există ca atare, în schimb se scrie neînțelegând, deși particula ne- își păstrează sensul distinct de negație (și, mai mult, se poate intercala adverbul mai, obținând un nou cuvânt – nemaiînțelegând).

2. El poate compensa absența punctului între inițialele majuscule ale unei abrevieri: I D E B pentru Întreprinderea de Distribuție a Electricității București; în momentul de față se preferă, însă, economia de spațiu, adică suprimarea punctelor și a blancurilor (adică IDEB).

Absența bancului

1. Absența blancului (deci scrierea „legată”) marchează unitatea cuvintelor. Ea caracterizează cuvintele simple, majoritatea derivatelor și cuvintele compuse sudate, nedisociabile.

Bibliografie

Vezi bibliografia generală