5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând
Despărțirea în silabe a unor cuvinte are scopul de a pune în evidență structura lor silabică și, în cazul poeziei, metrica bazată pe ea. Ea se face cu ajutorul cratimei și se folosește în unele opere literare pentru a reproduce rostirea sacadată, cu o anumită valoare stilistică: Im-be-ci-lu-le!
Ortografia este interesată însă mai ales de despărțirea la capăt de rând, care nu coincide totdeauna cu despărțirea în silabe a cuvintelor. Când la sfârșitul unui rând dintr-un text nu mai încape în întregime un cuvânt, un grup de cuvinte care formează o unitate sau o abreviere, elementele în această situație pot fi trecute integral pe rândul următor sau, în unele situații, pot fi despărțite de la un rând la altul. În cazul grupurilor de cuvinte, despărțirea se face cu ajutorul blancului, iar în cazul cuvintelor – cu ajutorul cratimei[1].
Scopul principal al despărțirii la capăt de rând este de a face economie de spațiu față de trecerea integrală pe rândul următor (și, totodată, de a păstra o dispunere unitară a textului pe spațiul rândurilor), de aceea despărțirea nu are rost dacă este neeconomică. Pe de altă parte, ea nu trebuie să ducă la dificultăți de înțelegere și să fie neelegantă.
Sistemul de reguli pentru despărțirea la capăt de rând are un caracter mai mult sau mai puțin convențional. Aceste reguli[2] privesc atât modul în care se face despărțirea la capăt de rând, cât și situațiile în care aceasta este interzisă sau nerecomandabilă.
5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
Pentru păstrarea unității lor,
- nu se despart la sfârșit de rând, ci se trec integral pe rândul următor:
- abrevierile - scrise „legat” (UNESCO)[3] sau despărțite prin blancuri (S N C F R), prin puncte (a.c.) ori prin cratimă (lt.-maj., N-V) (nu: a.-c., U-NESCO/UNES-CO; S|N C F R, S N|C F R, S N C|F R, S N C F|R; lt.-|maj., N-|V);
- derivatele scrise cu cratimă de la abrevieri: R.A.T.B-ist (nu: R.A.T.B.-|ist, R.|A.T.B.-ist, R.A.|T.B.-ist, R.A.T.|B.-ist);
Derivatele devenite cuvinte urmează regimul cuvintelor: ce-fe-rist.
- !numele proprii de persoane: Popescu, Abd el-Kader (nu: Po-pescu/Popes-cu, Abd el-|Kader/Abd el-Ka-|der);
- numeralele ordinale scrise cu cifre și litere: V-lea, 5-a (nu: V-|lea, 5-|a);
- se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se treacă împreună pe rândul următor:
- prenumele (sau abrevierile prenumelor) și numele de familie: Ion Popescu, I. Popescu (nu Ion|Popescu, I.|Popescu);
- notațiile care includ abrevieri: 10 km, art. 3 (nu: 10|km, art.|3).
!se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume generice și a numelor proprii din denumirile unor instituții, indiferent de ordine: Roman | S.A., SC Severnav | S.A., dar și F.C. | Argeș, RA | „Monitorul Oficial”, SC | Severnav SA (ca și în scrierea completă: Fotbal Club Argeș etc.).
Note
- ↑ În ce privește semnele de punctuație, spre deosebire de alte limbi, în română punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, punctul și virgula și două puncte nu se despart prin blanc de elementul care le precedă (dar sunt urmate de blanc, ca și linia de dialog); parantezele și ghilimele deschise se despart de elementul care le precedă, dar nu de cel care le urmează; parantezele și ghilimelele închise nu se despart de elementele care le precedă; punctele de suspensie și linia de pauză (în afară de cazul când este folosită ca semn ortografic) se despart prin blanc atât de elementul care le precedă, cât și de cel care le urmează; cratima ca semn de punctuație se comportă la fel ca atunci când este semn ortografic (vezi 5.2.3 Despărțirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice).
- ↑ În exemplele care ilustrează regulile indicăm numai limita la care se referă regula respectivă, pentru a o pune în evidență, și nu despărțirea integrală a cuvântului.
- ↑ Chiar când au dobândit comportamentul unor cuvinte: SIDA, nu SI-DA.
Alte articole lingvistice
Alexandru Graur
Dezbateri
- Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â
- Dan Alexe - Despre legăturile românei cu albaneza
- Dan Ungureanu - Cuvinte de substrat? Da. Cuvinte dacice? Nu.
Diverse
- Calcuri greșite
- Despre majoritate
- Flexionarea cuvintelor compuse
- Forme de plural greșite
- Forme greșite ale cuvintelor
- Ghid de exprimare corectă
- Niciun sau nici un?
- Scara numerică
- Termeni de propagandă
DOOM2
- 0. Principalele norme ortografice
- 1.1. Literele
- 1.2. Semnele ortografice
- 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară
- 3. Scrierea cu literă mică sau mare
- 4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
- 4.2. Scrierea cuvintelor compuse
- 4.3. Scrierea locuțiunilor
- 4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte
- 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor
- 6. Câteva norme morfologice
DOOM3
Ionel Funeriu
- „carteziană e latina” (Ion Barbu)
- abrevieri buclucașe
- accentul I
- accentul II
- adaptare și adoptare
- au mai pățit-o și alții
- auspiciu, auspicii
- baioneta din Bayonne
- capcane semantice
- casă, acasă, domiciliu
- computer
- Cristian Tudor Popescu versus Robert Turcescu
- dacisca domnului Roxin
- diminutive
- divorț, trivial și carrefour sau despre 2, 3 și 4
- duminică
- errare humanum est, perseverare diabolicum
- etimologii populare (I)
- etimologii populare (II)
- făcliile latine
- ficat
- Gaudeamus
- germanisme
- grammar nazi(s) versus idealul perfecțiunii
- hiperurbanism
- joi
- la poștă
- latina gintă e regină
- libertatea înseamnă iertare
- lună și luni
- management
- marți, marțieni, mărțișor...
- mass-media
- miercuri, marfă, mersi, iarmaroc…
- mujdei de usturoi
- naturalia non (sunt) turpia
- Nicolae
- nomen (est) omen
- nomen meum
- o întâmplare lingvistică
- o polemică
- o provocare
- ogni abuso sará punito
- ortografie (I)
- ortografie (II): ortografie fonetică sau ortografie etimologică
- ortografie (III) sau unde-i lege nu-i tocmeală
- Pastila de limbă
- pești
- pișcot și servus
- plagiat
- potică
- privighetoare, veioză, Revelion
- provocare
- rovinietă
- rută, derută, rutină
- sâmbătă
- slavonisme
- sunătoare
- șapte, săptămână, hebdomadar
- turcisme
- ține de tenis
- vineri
- Volvo — o mașină revoluționară
Istoria regulilor ortografice
- Ortografie - 1871 Regule ortographice ale limbei romane
- Ortografie - 1899 Regulele ortografiei romane
- Ortografie - 1904 Regule ortografice
- Ortografie - 1932 Reforma ortografică din 1932
- Ortografie - 1954 Mic dicționar ortografic
- Ortografie - 2005 - Ce e nou în DOOM2
Încercări de îndreptare
Îndreptarul ortografic, ediția a V-a : Punctuația
- 01. Introducere
- 02. Punctul
- 03. Semnul întrebării
- 04. Semnul exclamării
- 05. Virgula
- 06. Punctul și virgula
- 07. Două puncte
- 08. Semnele citării (ghilimelele)
- 09. Linia de dialog și de pauză
- 10. Parantezele
- 11. Punctele de suspensie
Mioara Avram
- 0. Prefață
- Bibliografie și abrevieri
- I. e sau ea?
- II. ă sau e?
- III. ă sau î?
- IV. e sau ie?
- IX. i sau î?
- V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
- VI. h sau c(h) sau k(h)?
- VII. Cu sau fără h?
- VIII. i sau ii (și ii sau iii)?
- X. ia sau iea, iia?
- XI. Cu sau fără i final?
- XII. î sau â?
- XIII. k sau c, ch, ck, q
- XIV. Cu sau fără -l
- XIX. s sau z?
- XV. n sau m
- XVI. oa sau ua
- XVII. q(u) sau c, ch, cu, cv, k
- XVIII. s sau ș?
- XX. w sau v, u?
- XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?
- XXII. y sau i, ai?
- XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?
- XXIV. Succesiuni nepermise sau cu folosire limitată
- XXIX. Numele de luni
- XXV. Un cuvînt sau mai multe?
- XXVI. Cu sau fără cratimă?
- XXVII. Majusculă sau minusculă?
- XXVIII. Abrevierile
- XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd
Misterele cuvintelor
Monitorizarea presei
Punctuație
Rodica Zafiu
- Beizadea
- Care și pe care
- Cocalar
- Decât o negație
- Din și dintre
- Îmi cer scuze...
- Plus că...
- Șotron
- Vroiam...