4.3. Scrierea locuțiunilor

4.3. Scrierea locuțiunilor

  1. Locuțiunile se scriu în general în cuvinte separate[1], nedeosebindu-se grafic de grupurile libere de cuvinte. Este vorba de locuțiuni:
    1. adjectivale: altfel de „diferit”, astfel de „asemenea”, de prim rang „de calitatea întâi”;
    2. adverbiale: !altă dată „în altă împrejurare”, !alte dăți „în alte împrejurări”, !cu bună știință, *de bunăvoie „benevol”, de altfel „de altminter”, *în jur „în preajmă”, *în jur de „aproximativ”;
    3. conjuncționale: *chit că, dat fiind că (considerată și îmbinare liberă), !odată ce, *până ce, *până să;
    4. interjecționale: !Doamne ferește;
    5. prepoziționale: *de jur împrejurul, *în ciuda, *în jurul, *în locul, !odată cu;

      !În locuțiunile odată ce „după ce, din moment ce” și odată cu „în același timp cu”, adverbul odată se scrie într-un cuvânt.

    6. pronominale: !Domnia Lui, !Excelența Sa, Înalt Preasfinția Voastră, !Măria Ta;
    7. substantivale: aducere aminte „amintire”, alter ego „dublu”, !băgare de seamă „atenție”;
    8. verbale: a aduce aminte „a aminti”, a avea de-a face, a băga de seamă „a observa”, a da năvală „a năvăli”;

      Scrierea în mai multe cuvinte distinge unele locuțiuni de cuvintele compuse cu o componență identică sau asemănătoare, scrise într-un cuvânt (altădată „odinioară”, fiindcă „deoarece”), sau de grupuri de cuvinte scrise diferit (de alt fel „de alt soi”).
      Din punctul de vedere al scrierii ca locuțiuni nu sunt semnificative situațiile în care unele elemente din componența lor sunt scrise cu cratimă din motive fonetice - totdeauna (de-a berbeleacul, !dintr-odată) sau accidental, pentru a reda rostirea lor în tempo rapid (*așa și așa/așa și-așa) - sau pentru că sunt cuvinte compuse (!de (pe) când Adam-Babadam).

  2. Se scriu cu cratimă unele locuțiuni adverbiale rimate sau/și ritmate: calea-valea, câine-câinește, fuga-fuguța, treacă-meargă, vrând-nevrând.
  3. Se despart prin virgulă grupurile componente ale unor locuțiuni adverbiale cu structură simetrică, uneori rimate sau/și ritmate: cu chiu, cu vai; de bine, de rău; de voie, de nevoie.

    Vezi și 4.2.5. Numerale.

Note

  1. Deoarece nu pun alte probleme de scriere decât cele generale, precum și ale componentelor lor, multe locuțiuni - interpretate uneori și ca grupuri de cuvinte - nu au fost incluse în DOOM1, în DOOM2 adăugându-se un număr restrâns.

Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dezbateri

Diverse

DOOM2

DOOM3

Ionel Funeriu

Istoria regulilor ortografice

Încercări de îndreptare

Îndreptarul ortografic, ediția a V-a : Punctuația

Mioara Avram

Misterele cuvintelor

Monitorizarea presei

Punctuație

Rodica Zafiu

Rodica Zafiu : Păcatele limbii

Sextil Pușcariu : Limba română (1940) - vol. 1

Vasile Alecsandri