Articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

În românește cuvântul auspiciu se utilizează mai frecvent la plural și înseamnă, după cum ne asigură dicționarele: „în împrejurări favorabile”, „sub protecția (unei instituții puternice, prestigioase)”; iată două exemple culese la întâmplare dintr-un ziar local: „… cartea apare sub auspiciile Primăriei” sau: „Rusia vrea un dialog în Ucraina sub auspiciile OSCE”. Cuvântul are la origine latinescul auspicium. Suferind câteva modificări fonetice, acesta a ajuns, mai întâi în franceză, în forma auspice, de unde a fost preluat de română. Analizând alcătuirea internă a cuvântului latinesc, constatăm că acesta este un compus, format din avis „pasăre” și verbul specere „a observa cu atenție, a examina”, ceea ce, etimologic, ar însemna „studierea zborului păsăresc”. Amănuntul este important pentru înțelegerea mentalității antice; breasla prezicătorilor, aflată la mare cinste în Imperiul Roman, își formula premonițiile ghidându-se după felul cum zboară păsările: mai sus, mai jos, spre răsărit sau spre apus, singuratice sau în stoluri compacte sau rarefiate alcătuind forme aerodinamice variate de diferite dimensiuni. În mentalitatea romană așadar acuratețea prevestirilor era consecința directă a științei de a examina „profesionist" zborul păsărilor. Poporul se aștepta la sprijin și apărare de la cel care cunoaște viitorul. Iar dacă viitorul însuși depinde de... păsări, nu-i de mirare că încet-încet auspicium a ajuns să dobândească sensul general de ocrotire, de protecție. Astăzi, legătura cu avis s-a pierdut în conștiința vorbitorilor. Nimeni nu se mai gândește la păsări când citește, rostește sau aude cuvântul auspicii. În schimb, articulând cuvântul auspicium, vorbitorul antic se va fi simțit în siguranță, protejat de aripile ocrotitoare ale unei păsări miraculoase.

Termenul acesta este cunoscut în toată Romania: fr. auspices^[1], it. auspici, port. auspícios, sp. auspicios, de unde s-a răspândit și în unele limbi neromanice: engl. auspices, germ. Auspizien, pol. auspicje etc.

Un ultim amănunt: vă veți întreba, desigur, de ce scriem și rostim auspicii, și nu avispicii. Răspunsul l-au dat filologii, care au demonstrat că în latina vorbită v se pronunță u (auis, nu avis). Atunci când un cuvânt a fost importat pe cale savantă, direct din latină, acesta conservă de multe ori (nu întotdeauna) grafia latină a etimonului, prin urmare v se păstrează ca atare în compuse și derivate ca: avicultură, Avicola, aviară (gripa) și câte altele. Nu este, acum, mai ușor de ghicit că avionul este o pasăre de „fier” cu trei… „pui”: aviator, aviație, aviatic?

Un sinonim pentru expresia sub auspiciile este sub egida. Originea mai îndepărtată a lui egida o găsim în mitologia greacă. Aigidos este scutul zeiței Pallas Athena, o redutabilă armă de apărare în ultimă instanță. Cuvântul a fost preluat de latină : aegis, aegidis, de unde a ajuns în franceză: égide și apoi în română: egidă, unde e folosit cu prepoziția sub și în formă articulată: sub egida. Cum se vede, atât auspicium, cât și aegis conțin ideea de protecție pe care o conservă și neologismele noastre auspicii și egida.