XXII. y sau i, ai?

Mioara Avram - Ortografie pentru toți, 2002

XXII. y sau i, ai?

Recent admisă în alfabetul limbii române, litera y nu constituie o noutate în ortografia românească, întrucît era folosită și înainte de 1982, dar cu statutul unei litere străine (din categoria literelor ä, å etc.).

Însăși denumirea acestei litere drept "i grec" arată că ea este o dublură a literei i, un fel de i. Fără a acoperi toate valorile fonetice ale literei i, principalele valori ale literei y se regăsesc printre acestea; ele sînt: vocala [i], semiconsoana [ĭ] (vezi omofonele boi, pl. de la bou, și boy, din cow-boy sau old-boy) și, mai rar, diftongul [aĭ].

Valoarea [aĭ] nu este necunoscută literei i, care o are și ea în neologisme neadaptate de origine engleză, de exemplu în copy-right [kopiraĭt], drive [draĭv] și driver, driverlob.

Întrebuințarea literei y este limitată la neologisme, de obicei cu caracter internațional, la nume proprii străine și la derivate ale acestora. Ea nu se folosește deci niciodată la cuvinte din fondul tradițional (nici la nume proprii tradiționale). În mod excepțional apare în unele nume proprii românești de origine străină. Prezența literei y este un indiciu al caracterului neologic sau străin al unui cuvînt/nume propriu și este în măsură să pună în gardă pe cititor asupra posibilității de lectură a acelui cuvînt după reguli ale altor limbi; de altfel, folosirea literei este adesea asociată cu alte grafii mai mult sau mai puțin specifice neologismelor și numelor proprii străine: literele k și w (de exemplu, în whisky), litere duble (grizzly, hobby), combinații de litere de tipul ch [č] (cherry-brandy), ph = [f] (phylloceras) sau sch = [ș] (Schwyz) etc.

1. Litera y se folosește în următoarele categorii de cuvinte:

a. În neologisme neadaptate, de obicei cu circulație internațională: yankeu, yardang, yatren, yen, yenerit, yeoman, ylang-ylang, yoga - și derivatele yoghin, yoghist -, yohimban și yohimbină, yuan, yucca, by-pass, cherry-brandy, copy-right, cow-boy, disc-jockey, dyke, fairplay, garden-party, grizzly, happy-end, hobby, lady - și milady -, lekytos, lobbyism, old-boy, permalloy, phylloceras, play-back, rhyton, rotary, roylon, sexy, spray, sulky, tory, whisky.

b. În derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume proprii: yală, yeatmanit, yemenit, yorkian, ypresian, yterbit, yterbiu, yterit, ytrit, ytriu, ytrocerit; byronian, ceylonez, debye, henry, kenyan, keynesism, newyorkez, paraguayan, taylorism, uruguayan, willy-willy.

c. În abrevieri și simboluri: Y (ytriu), Yb (yterbiu), yd (iard), dy (disprosiu), dyn (dină).

În timp ce unele dintre ele corespund scrierii cu y și a cuvintelor de bază (yterbiu, ytriu), alteori se scrie y numai în abrevierea sau simbolul unui cuvînt scris cu i: vezi yd și iard, dy și disprosiu, dyn și dină.

Explicația acestei neconcordanțe stă în caracterul internațional al abrevierilor/simbolurilor respective.

d. În nume proprii străine:

- toponime: Yale, Yemen, York, Yorkshire; Ceylon, Conakry, Guyana, Kenya, New York, Paraguay, Sydney, Uruguay etc.;

- antroponime: Yeats, Young, Yourcenar; Báthory, Byron, Goya, Meyer, Nagy, Vigny etc.

e. În nume proprii românești:

- toponime provenite din antroponime: Ady Endre, Saligny;

- antroponime nume de familie; cele mai multe de origine străină, după dorința purtătorului: (Spiridon) Yorceanu, (Anatol) Baconsky, (Jacques) Byck, (Paul) Gusty, (Alexandru) Myller, (Theodor) Pallady, (Mihail) Pascaly, (Anghel) Saligny.

Uneori același nume este scris atît cu i, cît și cu y, fie cu referire la aceeași persoană: (Zenaida) Pally/Palli, fie cu referire la persoane diferite: Paul Gusty, dar Dimitrie Gusti. Fiul lui Carol Popp de Szathmáry semna (Alexandru) Satmari.

f. În cuvinte - mai ales nume proprii - transliterate din alfabetul grecesc, care de obicei au paralel și o variantă adaptată, cu i: de exemplu, Dionysos și Dionisiu, Aischylos și Eschil, Lysimachos și Lisimah, Scylla și Scila, Styx și Stix, Tyr și Tir.

2. Valorile fonetice ale literei y diferă, în general, atît după vecinătățile și poziția ei în cuvînt, cît și - mai ales la numele proprii - după originea cuvîntului în care se găsește.

a. Se scrie y și se pronunță vocala [i] în următoarele contexte:

- la început de cuvînt + consoană (ylang-ylang, ypresian, yterbiu);

- între consoane: lekytos; Byck, Myller;

- între o consoană și o vocală: kenyan, lobbyism;

- la sfîrșit de cuvînt după consoană: henry, sexy, tory; Baconsky, Pallady.

b. Se scrie și se pronunță semiconsoana [ĭ]:

- la început de cuvînt + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (yankeu, yemenit, yoga, yucca, Yorceanu);

- la început de silabă după vocală și + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (paraguayan, uruguayan);

- după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent, și + consoană (old-boys pl., roylon);

- la sfîrșit de cuvînt după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent (disc-jockey, fairplay, old-boy, spray).

c. Se scrie y și se pronunță diftongul [aĭ] după consoană în unele cuvinte de origine engleză: by-pass, Byron și byronian (silaba by pronunțată [baĭ] ); Dyke și dyke (pronunțate [daĭk]).

d. În numele proprii străine y poate avea și alte valori, de exemplu:

- marcă a caracterului palatal al consoanei precedente în nume maghiare: Balvanyos (silaba -nyos pronunțată [ńoș]), Nagy [nåǵ];

- [î] în unele nume poloneze: Bytom, Lysa Gora, Olsztyn;

- [ü] în nume daneze: Nyrop și suedeze: Rydberg;

- [ă] în unele nume englezești: Byrd.

Este evident că pentru pronunțarea corectă a cuvintelor scrise cu y - mai ales a numelor proprii - este necesară fie cunoașterea etimologiei lor (și a regulilor din limba de origine), fie cunoașterea indicațiilor ortoepice din dicționare speciale.

3. Uneori litera este folosită în cuvinte pentru care normele actuale recomandă altfel de scriere.

a. Nu se scrie y, ci i, în neologisme adaptate, ca iac, iaht, iard, idiș, iod/iot, iolă, iperită, iurtă; dandi, derbi, dinam, dină, hidrant, hipi, hochei, mirt, piramidon, rugbi, simpozion, vinil, volei, toate formațiile cu prefixele hiper- (hipercritic, hipertrofie etc.) și hipo- (hipogastru, hiposulfit etc.) și cele cu elemente de compunere ca dis- (dischinezie, distrofie etc.), hidro- (hidrargir, hidrodinamic etc.), psiho- (psihologie, psihoterapie etc.), tipo- (tipografie, tipometru etc.), xilo- (xilofon, xilografie etc.). Se scriu de asemenea cu i numele proprii Iugoslavia (și iugoslav), Savoia (și savoiard), Siria (și sirian), Tokio (și tokiot).

Nu se recomandă scrierea cu y în prenumele românești. Se scrie deci cu i în Lidia, Mia, Olimpia, Olimpiu, Silvia, Silviu și în hipocoristice ca Adi, Ani, Cati, Cristi, Didi, Eti, Lili, Mimi, Miți, Neli, Nuți, Pusi, Puși, Riri, Ștefi, Tili, Titi, Vali, Vivi, Zizi.

Variantele grafice cu y ale unor asemenea prenume - ca, de altfel, și ale numelor de familie românești, de exemplu Ursaky în loc de Ursachi - sînt o dovadă de snobism.

b. Nu se scrie y, ci ai, în neologisme adaptate, ca nailon.


Alte articole lingvistice

Alexandru Graur

Dan Alexe

Dezbateri

Diverse

DOOM2

Încercări de îndreptare

Istoria regulilor ortografice

Mioara Avram

Punctuație

Rodica Zafiu