6 intrări

298 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DARE, dări, s. f. Acțiunea de a da2.Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activități, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la țintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe față (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În Evul Mediu, la români) Nume generic pentru obligațiile în bani sau în natură; impozit. – V. da2.

dare sf [At: N. COSTIN, L. 294 / Pl: dări / E: da2] 1 Aducere în apropierea, la îndemâna, în brațele etc. cuiva. 2 Punere a cuiva sau a ceva la dispoziția cuiva. 3 Predare. 4 (Îvp) Dăruire. 5 (Îvp) Vindere. 6 (D. oameni; îla) Cu ~ de mână Înstărit. 7 (Îs) ~ de seamă Raport asupra unei activități, gestiuni etc. într-o anumită perioadă. 8 (Îas) Prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice Si: recenzie. 9 Relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. 10 (Înv; îs) ~ la semn Tragere la țintă. 11 (Îs) ~ în judecată Chemare a unei persoane în fața instanțelor judecătorești în calitate de pârât. 12 (Îs) ~ în funcțiune Deschidere a unui magazin, imobil etc. 13 (Îs) ~ în exploatare Deschidere a unei mine pentru extragerea zăcământului. 14 (Îs) ~ la lumină Publicare. 15 (Îs) ~ pe față (sau în vileag) Divulgare. 16 (Pex; îs) Demascare. 17 (în Evul Mediu) Obligație în bani și natură Si: impozit.

DARE, dări, s. f. Acțiunea de a da2.Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activități, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la țintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe față (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligațiile în bani și în natură; impozit. – V. da2.

DARE, dări, s. f. 1. Acțiunea de a da. Deputații erau porunciți de Tomșa ca, neputînd înturna pre Lăpușneanu din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde prin jalobe și dare de bani să mijlocească mazilia lui. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ (Mai ales în expr.) Dare de seamă = a) raport, referat asupra unei activități, a unei gestiuni etc.; b) prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice; recenzie. Era o dare de seamă asupra unei cărți de curînd apărute. VLAHUȚĂ, O. A. III 40; c) relatare, mai ales în ziare (v. reportaj, cronică) a unor întîmplări, fapte etc. (Fig.) Mioara... plictisită de darea de seamă cotidiană a Linei, tace mai departe. CAMIL PETRESCU, T. II 65. Dare la semn = tragere la țintă. Erau mult mai norocoși patronii de la cortul de dare la semn. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 171. Dare în judecată = intentare a unui proces (împotriva cuiva). După ce făceam cercetarea care mi se poruncise, dacă era caz de dare în judecată, ceream ca... [persoana] să fie trimisă înaintea judecății. GALACTION, O. I 28. Dare la lumină = publicare, tipărire. Nu mă pot opri să vă împărtășesc versuri din prețioasele mărgăritare... a căror dare la lumină... înavuțește literatura noastră populară. MACEDONSKI, O. IV 12. Dare pe față (sau în vileag) = divulgare, denunțare, demascare. El, care totdeauna slujise de pildă vie de cumpătare, se năpustise deodată la desfrîu. Era aceasta darea pe față a unei vieți ce dusese și pînă atunci în întuneric, sau reluarea unor vechi deprinderi. M. I. CARAGIALE, C. 13. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) Cu dare de mînă = înstărit, bogat. Văduvă cu dare de mînă și fără copii. M. I. CARAGIALE, C. 143. Un tînăr cu dare de mînă... cheltuise și el foarte mulți bani pe cai. MACEDONSKI, O. III 40. S-a dus la țară pe lîngă tată-său, care era negustor cu dare de mînă. CARAGIALE, O. II 243. 2. (Popular) Impozit, bir. Bucatele tot n-au preț, însă ni le-au ridicat pentru dări. SAHIA, N. 118. Înaltă nobilime!... Săracii în lacrimi și nevoi Se zbat ca să-ți plătească la dări și biruri noi. MACEDONSKI, O. I 375. Norodul ușurat-ai de dări? NEGRUZZI, S. II 187.

DARE dări f. 1) v. DA.~ de seamă raport asupra unei activități pentru o anumită perioadă. ~ pe față (sau în vileag) divulgare. Cu ~ de mână înstărit; avut; bogat. 2) înv. Plată obligatorie (în bani sau în natură) vărsată de cetățeni în bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da

dare f. 1. acțiunea de a da, dare de bani: cu dare de mână, înstărit, cu avere; 2. impozit, contribuțiune: a pune dări multe. [V. da].

dáre f. Acțiunea de a da. Bir, contribuțiune. Om cu dare de mînă, căruĭa-ĭ dă mîna, bogat. Dare de samă, raport, referat.

DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-și) da bună ziua (sau bună seara, binețe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui (cuiva) o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat.Expr. A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ◊ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva în posesia unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui. 5. A pune pe cineva la dispoziția cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu... 6. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu... ♦ A oferi, a plăti. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, se spune pentru a arăta certitudinea asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi.Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (cu lăcomie, dintr-dată, în cantități mari). ♦ A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la școală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut. 10. A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție. Își dăduse pe ochi pălăria rotundă.Expr. A da la (sau într-)o parte = a îndepărta. A da ușa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desființa. 11. (În expr. și loc.) A da pe piatră = a ascuți. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (Reg.; despre țesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara orelor de școală. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc.) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viață = a naște; a făuri; fig. a anima, a însufleți. A da însemnătate = a acorda atenție. A-și da (cu) părerea = a-și expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (refl.; despre lupte) a se desfășura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ◊ Expr. Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic! Ce-o (sau cum a) da târgul și norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă. ♦ Intranz. (În expr.) A da în cărți (sau cu cărțile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul ori obștescul sfârșit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată), conștientă sau reflexă. Dă din mâini.Expr. A da din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult. ♦ Intranz. și tranz. A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni. 2. A spăla, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. A-și da cu cotul sau (tranz.) a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a(-și) face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. Am învățat să dau cu pușca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu ști încotro să (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge până la fund; p. ext. a ajunge la capăt, la sfârșit. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păți. A da de rușine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa. 6. (Despre nenorociri, necazuri etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un loc; (despre drumuri) a se uni cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi. ♦ (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare. 9. (În expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. ♦ (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care a ajuns la capătul puterilor din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A se revărsa afară din vas din cauza cantității prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece. III. 1. Refl. și intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. și tranz.) A (se) da jos = a (se) coborî. ♦ Refl. A se așeza undeva. 2. Refl. și intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ◊ Expr. A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva; fig. a ține foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. 7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleșit de... 8. Refl. A nu opune rezistență; a ceda. ◊ Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (Înv. și fam.; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă.Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. (În expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperf. dădeam și dam; perf. s. dădui (reg. dedei și detei); m. m. ca perf. dădusem și dasem (reg. dedesem și detesem); prez. conjunctiv pers. 3 să dea (reg. să deie).] – Lat. dare.

DÂRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.

DÂRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.

da3 [At: COD. VOR. 32v/3 / V: (îvr) dă~, de~ / Pzi: dau, 4 (reg) darem / Im: 1-4 dădeam, dam, (pop) dedeam, 6 (înv) da / Ps: 1 (îrg) dedei, (înv) dediu, dedu, (reg) detei, didei, 2 dede, dete, (înv) deade, deate, dedi, diede, 4 (reg) deterăm, 6 (îrg) deteră, (înv) deaderă, deateră, dediră, (reg) da / Mp: 1 dădusem, desem, (reg) dedesem, detesem, 3 dăduse, dase, (înv) dădeasă, dedease, didease, didese, (reg) dedese, detese, dedusă, 4 dăduse(ră)m, dasăm, 6 (înv) dideseră / Cj: 3 (înv) dee, (reg) să deie / In: dare / Cnd: 3 dare-ar / E: ml dare] 1 vt (Fșa; d. oameni; c.i. de obicei obiecte, bunuri etc.) A pune la îndemâna sau în mâna, brațele, gura etc. cuiva Si: a încredința, a înmâna, a preda, a remite, (înv) a încrede, a porodosi, a tinde. 2 vt (Prc; fșa) A oferi de mâncat sau de băut Si: (nrc) a servi. 3-4 vtr (Îlv) A ~ gura sau (o) gură ori (o) guriță (sau gurița ori buzele) (cuiva) sau a(-și) ~ (o) sărutare (ori sărutări, săruturi sau sărutat) A (se) săruta. 5 vt (Îlv) A ~ țâță sau a ~ să sugă A alăpta. 6 vt (Îe) A(-i) ~ (cuiva) papucii A face pe cineva să plece. 7 vt (Îae) A părăsi pe cineva. 8 vt (Îlv) A ~ o masă A invita pe cineva la masă. 9 vt (Îe) A ~ o petrecere sau un chef A organiza o petrecere sau un chef (în cinstea cuiva sau a ceva). 10 vt (Fam; îe) A ~ de băut A oferi cuiva mâncare și băutură (plătind, de obicei, consumația la un local) pentru a sărbători ceva. 11 vt A oferi mai multora câte o parte dintr-un întreg. 12 vt (Pex) A distribui. 13 vt (Pex) A repartiza. 14-15 vtrp (Îvp; îe) A (se) ~ (ceva) în două A (se) împărți în mod egal Si: a (se) înjumătăți. 16 vt (Adesea construit cu verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A încredința cuiva îndeplinirea unei activități. 17 vt (Adesea construit cu verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A încredința cuiva ceva spre realizare, întreținere sau prelucrare. 18 vt (Îe) A ~ (ceva) pe (sau în, înv, la) mâna (cuiva) A încredința ceva (spre păstrare). 19 vt (Fig; îae) A lăsa ceva la dispoziția, la bunul plac, în voia cuiva. 20 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) de lucru (sau de furcă) A pricinui cuiva bătaie de cap. 21 vt (Îae) A pune pe cineva în mare încurcătură. 22 vt A face ca cineva să aibă, să beneficieze de ceva. 23 vt A preda ceva cuiva. 24 vt A face cuiva rost de ceva. 25 vt (Spc) A atribui cuiva un rol, o funcție, o demnitate etc. 26 vt A repartiza cuiva o sarcină spre executare. 27 vt (Îe) A ~ (cuiva) de lucru A însărcina pe cineva cu o treabă. 28 vt (Îae) A-i găsi cuiva un loc de muncă. 29 vt (Îe) A cere cuiva un mare efort. 30 vt (Îe) A ~ în folosință sau în funcțiune, în exploatare A pune ceva la dispoziția cuiva. 31 vt (D. un magazin, o fabrică etc.; îae) A inaugura. 32 vt (Îlv) A ~ creștere (sau educație) A forma. 33 vt (Îal) A educa. 34 vt (Îe) A ~ lecții (sau meditații) A preda cuiva lecții particulare. 35 vt (Fam; fig; îe) A ~ lecții A spune cuiva ce sau cum să facă. 36 vt (Fam; fig. îe) A ~ o lecție (cuiva) A pedepsi pe cineva. 37 vt (Pop; Îlv) A da ocară A ocărî. 38 vt (Îlv) A ~ un impuls A impulsiona. 39 vt (Înv; îlv) A ~ (bună) învățătură (sau învățături, rar, învățăminte) A învăța. 40 (Înv; îal) A sfătui. 41-42 vt (Îe) A ~ (destulă sau puțină ori puțintică sau o deosebită ori o mediocră) atenție sau anu ~ (nici o ori vreo) atenție A (nu acorda (mare) importanță, preocupare, interes, grijă unui lucru. 43-44 vt (Îae) A (nu) se ocupa de ceva. 45 vt (Îe) A ~ iertare (sau, înv, iertăciune) A ridica pedeapsa pentru păcatul, vina sau greșeala cuiva Si: a ierta. 46 vt (Îae) A scuza. 47-48 vtr (Îe) A(-și) ~ întâlnire (sau rendez-vous) A(și) fixa o întâlnire. 49 vt (Îe) A(-i) ~ legătura A face (cuiva) legătura telefonică, prin satelit etc. 50 vt (Îe) A(-i) ~ (cuiva) cuvântul A permite cuiva să vorbească într-o ședință, adunare etc. 51 vt (Îe) A ~ (cuiva) frâu liber (sau reg, slobod) A lăsa pe cineva să facă ce vrea. 52 vt (Îlv) A ~ ocazia sau prilejul A permite. 53 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) revanșa A permite cuiva să-și ia revanșa după o înfrângere. 54 vt (Îe) A ~ (cuiva) nas (sau obraz) A îngădui cuiva prea multe. 55 vt (Îlv) A ~ în arendă A arenda. 56 vt (Îlv) A ~ cu (sau în) chirie A închiria. 57 vt (Îlv) A ~ (cu) împrumut A împrumuta. 58 vt (Îe) A ~ (cuiva) un număr de ani A aprecia cu aproximație vârsta. 59 vt (Îae) A aprecia cu aproximație câți ani mai are cineva de trăit. 60 vt (Îlv) A ~ în primire A preda. 61 vt (Îal) A muri. 62 vt (Îvp) A restitui. 63 (Îe) A ~ înapoi (sau îndărăt) A înapoia. 64-65 vtr (Îe) A-și ~ acordul A fi de acord. 66 vt (Îlv) A ~ ajutor A acorda cuiva sprijin sau ajutor. 67 vt (Îlv) A ~ povață A povățui. 68 vt (Îlv) A ~ sfatul A sfătui. 69 vt (Îlv) A ~ uitării A uita. 70 vt (Îlv) A ~ răgaz A amâna. 71 vt (Îlv) A ~ o explicație A explica. 72 vt (Îlv) A ~ startul A începe. 73 (Îlv) A ~ întâietate sau prioritate A lăsa pe cineva să fie primul. 74 vt (Îlv) A ~ voie A lăsa. 75 vt(a) A face cuiva un dar Si: a dărui (1), a oferi, (îrg) a prosfora2, (înv) a prosforisi. 76 vt A ~ bacșiș, șpagă A oferi o sumă necuvenită de bani chelnerilor, ospătarilor etc. 77 vt (Îlv) A ~ mită A mitui. 78 vt (Îlv) A ~ viață (sau suflarea vieții) A procrea. 79 vt (Fig.; îal) A crea. 80 vt (Fig; îal) A făuri. 81 vt (Fig; îal) A însufleți. 82 vt (Fig; îal) înviora. 83 vt (Îlv) A ~ naștere A naște. 84 vt (Fig.; îal) A produce. 85 vt (Fig.; îal) A determina. 86 vr (Îlv) A-și ~ sfârșitul (sau duhul, obștescul sfârșit) A muri. 87 vr (Îlv) A-și ~ cuvântul A promite. 88 vt (Îlv) A ~ frumusețe A înfrumuseța. 89 vt (Îlv) A ~ pe piatră A ascuți. 90 vt (Îlv) A ~ găuri A găuri. 91 vt (Îlv) A ~ formă A modela. 92 vt (Îlv) A ~ la rindea A netezi cu ajutorul rindelei. 93 vt (Reg; d. țesături; îlv) A ~ în undă A spăla. 94 vt (Reg; d. țesături; îal) A clăti. 95 vt (Îe) A ~ o telegramă A trimite o telegramă. 96 vt (Îlv) A ~ un telefon A telefona. 97 vt (Îe) A ~ greș A nu nimeri ținta. 98 vt (Îae) A eșua într-o acțiune. întreprindere etc. 99 vi (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) greș A găsi pe cineva vinovat. 100 vt (Îe) A ~ însemnătate A acorda atenție. 101 vt (Îlv) A ~ foc A aprinde. 102 vt (Îe) A ~ bici A lovi cu biciul. 103 vt (Fig; îae) A grăbi. 104 vt (Îe) A ~ la mână A pune ceva la dispoziția cuiva. 105 vt (Îae) A înmâna ceva cuiva. 106-107 vtr (Îe) A (se) ~ o luptă, o bătălie A (se) desfășura o luptă, o bătălie. 108 vt (Îe) A ~ un spectacol (sau o reprezentație) A prezenta un spectacol. 109 vr (Îe) A se ~ în spectacol A se face de râs. 110 vt (Îe) A ~ un concert A susține un concert. 111 vt (Fam; fig; îae) A face scandal, gălăgie. 112 vt (Îe) A ~ (pe cineva) dezertor A face cunoscut, în mod oficial, că cineva este dezertor. 113 vt (Îlv) A ~ gata A termina. 114 vt (Îal) A lichida. 115 vt (Fig: îal) A impresiona puternic pe cineva. 116 vt (Fig; îal) A cuceri pe cineva. 117 vt A încredința pe cineva în seama, în grija, pe mâna cuiva. 118 vt (Îe) A ~ în judecată A chema pe cineva în fața instanțelor judecătorești. 119 vt A pune pe cineva la dispoziția cuiva. 120 vt (Îe) A ~ (cuiva) fata de soție sau de nevastă ori a ~ (pe cineva) de bărbat (sau de soție) A căsători pe cineva cu... 121-122 vtr (D. părinți; îe) A(-și) ~ binecuvântarea sau consimțământul A fi de acord cu o căsătorie. 123 vt (Îe) A ~ bună ziua, bună seara etc. sau a ~ binețe A saluta. 124 vt (În formule de salut) A ura. 125 vt (Îe) A ~ onorul A saluta unele autorități, unele evenimente deosebite (fapte de arme, evenimente memoriale etc.), prezentând arma sau sunând din goarnă. 126 vt (Construit cu substantive care indică însușiri morale) A insufla (forță, fermitate, avânt etc.) Si: a îmbărbăta, a întări. 127 vt(a) (Adesea la pasiv, subiectul, exprimat sau subînțeles, este divinitatea sau o ființă supranaturală) A permite ca un eveniment să aibă loc, să se producă într-un anumit fel sau ca cineva să aibă parte de..., să fie, să se manifeste într-un anumit fel Si: a destina, a face, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a ursi, (liv) a rezerva, (rar) a predetermina, a preursi, (pop) a noroci, a soroci, a sorti1, (înv) a hărăzi, a tocmi. 128-129 vt(a) (Îljv) Cum (sau din ce) dă Dumnezeu Sărăcăcios. 130 vt(a) (Pop; îe) (Ș-apoi) dă Doamne (bine) Se spune despre ceva (mai ales despre un ospăț, un chef) extraordinar. 131 vt (Reg; îlav) Ce-o (sau cum o) ~ târgul și norocul Cum se va nimeri. 132 vt (Îlav) (Bine că) a dat Dumnezeu În sfârșit! 133 vrim (Asr; îf negativă) A se pomeni. 134 vt(a) (Îvp; c.i. bunuri) A vinde. 135 vt(a) A achita o obligație materială Si: a plăti. 136 vt(a) A oferi bani cuiva pentru a obține ceva Si: a plăti. 137 vt(a) A oferi ca plată. 138 vt(a) A propune ca preț. 139 vt (Îlv) A ~ bir cu fugiții A dispărea. 140 vt (Îal) A fugi într-un mod laș. 141 vt (Fig; îlv) A ~ ortu’ popii sau a ~ pielea popii A muri. 142 vt (Mai ales cu determinări introduse prin prepozițiile „pe”, „pentru”, „în schimb” etc.) A înlocui cu altcineva sau cu altceva (de aceeași natură, de aceeași valoare, necesar) Si: a schimba. 143 vt (Mai ales cu determinări introduse prin prepozițiile „pe”, „pentru”, „în schimb”) A ceda pentru a primi în loc altceva (de aceeași natură, de aceeași valoare, necesar etc.) Si: a schimba. 144 vr (Fam; îe) A nu se ~ pe cineva A se considera superior cuiva. 145 vt (Fam; îe) A nu ~ (pe cineva) pe (sau pentru) altul A prețui mai mult pe unul decât pe altul. 146 vr (Fam; îe) Anu se ~ pentru mult A se prețui mult. 147 vt (Reg; îe) A ~ toate pe una A rămâne cu o singură alternativă. 148 vt A renunța la ceva de preț. 149 vt (Pex) A sacrifica. 150 vr (Îe) A-și ~ viața, sângele A muri din devotament pentru cineva sau ceva. 151 vt (Înv; îlv) A ~ jertfă A jertfi. 152 vr (Îe) Îmi ~u capul Se spune de către cineva pentru a-și arăta deplina certitudine asupra unui lucru. 153-154 vtr (Îvp) A (se) așeza (într-un anumit loc, într-o anumită poziție, într-un anumit mod). 155-156 vtr (Îe) A (se) ~ la (sau într-o) parte A (se) îndepărta. 157 vt (Îe) A ~ ușa, poarta etc. de perete A împinge în lături. 158 vt (Îae) A deschide larg ușa, poarta etc. 159 vr (Îe) A se ~ peste cap A se rostogoli. 160 vt (Îe) A ~ (ceva) peste cap A lucra superficial. 161 vt (Îae) A distruge. 162 vr (Reg; îlv) A se ~ la culcare A se culca. 163 vt (Rar) A petrece ochelarii, părul etc. după ureche. 164 vi (D. ferestre, uși, încăperi etc.; urmat de determinări locale introduse prin prepozițiile „în”, „spre”, „asupra”, „pe”, rar, „înspre”) A fi orientat spre... 165 vi (D. ferestre, uși, încăperi etc.; urmat de determinări locale introduse prin prepozițiile „în”, „spre”, „asupra”, „pe”, rar, „înspre”) A comunica cu... 166 vi (D. terenuri) A se întinde până la... 167 vi (D. lumină) A cădea într-o direcție. 168 vt (Cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) A acoperi cu un strat de substanță, de vopsea, de metal Si: a spoi, a unge, a vopsi. 169-170 vtr (D. oameni) A se unge cu un strat de cremă, pudră, ruj etc. 171 vt (Pex; cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) A stropi. 172 vt (Îlv) A ~ piper A pipera. 173 vt (Îlv) A ~ sare A săra. 174 vt (Îlv) A ~ cu poleială A polei1. 175-176 vtr (Îlv) A (se) ~ cu săpun A (se) săpuni. 177 vt (C.i. substanțe) A întinde pe ceva. 178 vt A schimba poziția, locul etc. 179 vt (Pex) A împinge. 180 vt (C.i. oameni) A pune în anumite circumstanțe. 181 vt (C.i. oameni) A supune unei activități sau acțiuni (organizate). 182 vt (C.i. oameni) A încredința cuiva în vederea unui scop. 183 vt (Îe) A ~ (pe cineva) la școală (sau la învățătură) A înscrie pe cineva la școală. 184 vr (Îrg; îlv) A-și ~ moarte sau a se ~ morții A se sinucide. 185 vt (Înv; îlv) A ~ moarte cuiva A omorî pe cineva. 186-187 vtr (Înv; îlv) A (se) ~ vinovat A (se) învinovăți. 188 vi (Fam; îlv) A ~ de cap (la ceva) A rezolva. 189 vt (Înv; cu determinarea „prin târg”; c.i. răufăcători) A duce cu forța (sub pază), spre a fi expus privirilor oamenilor, în semn de pedeapsă. 190 vt (Pop; c.i. vite, mai ales oi) A mâna1. 191 vt (Îvr) A trimite. 192 vt (Îvr) A amâna. 193 vt (Înv) A impune. 194 vr (Pop) A ceda. 195 vr (Pop) A se opune. 196 vr (Pop) A se lăsa. 197 vr (Îe) A nu se ~ cu una cu două A nu renunța ușor. 198 vt (Îvr) A admite. 199-200 vtr (Îvp; d. armate, cetăți, comandanți, persoane urmărite) A (se) preda. 201 vr (D. femei; construit cu dativul) A avea, de bunăvoie, relații sexuale cu cineva Si: a se dărui. 202 vr (Pop; d. animale) A se împerechea. 203-204 vri (D. oameni; construit cu dativul sau cu prepozițiile „la”, înv, „spre”, „întru”) A se lăsa atras, cuprins, copleșit de... 205-206 vri (Prc; d. oameni; construit cu dativul sau cu prepozițiile „la”, înv, „spre”, „întru”) A lua un obicei rău Si: (pop) a se nărăvi. 207-208 vr, rar, vi (Îvp) A trece în altă tabără, grupă etc. 209-210 vtr (Îe) A (se) ~ pe (sau la) brazdă A (se) acomoda. 211-212 vtr (Îae) A (se) îndrepta. 213 vt (Înv) A traduce. 214 vt (C. i., în special, știri, informații, explicații) A aduce la cunoștință Si: a anunța, (rar) a înfățișa. 215 vt (Îe) A ~ la ziar A publica ceva în ziar. 216 vt (Îae) A trimite ceva spre publicare. 217 vt (Îe) A ~ la televizor A difuza ceva la televizor. 218 vt (Îlv) A ~ la lumină (sau la iveală) A descoperi. 219 vt (Îal) A arăta. 220 vt (Îal) A publica o scriere. 221 vt (Îe) A ~ în vileag A face publică o afacere, o acțiune etc. (necurată). 222 vt (Îe) A ~ (un) exemplu A explica ceva printr-un exemplu. 223 vt (Fig; îae) A se purta astfel încât să constituie un model de urmat. 224 vr (Îe) A-și ~ cu părerea A-și spune părerea Si: a considera, a crede, a opina. 225 vr (Îlv) A-și ~ cu presupusul A presupune. 226 vt (Îlv) A ~ dovadă de... A dovedi. 227 vt (Îal) A manifesta. 228 vt (Îe) A ~ un avertisment A avertiza. 229 vt (Îlv) A ~ răspuns A răspunde. 230 vt (Îlv) A ~ raportul A raporta. 231 vt (Îlv) A ~ ordin A ordona. 232 vt (Îlv) A ~ o comandă A comanda o anumită marfă. 233 vi (Îe) A ~ (cuiva) în cărți (sau cu cărțile), în bobi (sau cu bobii), cu norocul, cu ghiocul etc. A prevesti viitorul cu ajutorul cărților de joc, al bobilor etc. 234 vi (Reg; îe) A ~ să cunoască A lăsa să se înțeleagă. 235 vt (Îe) A-și ~ în petic A-și arăta anumite cusururi. 236 vi (Îe) A ~ seamă (sau socoteală) A răspunde de ceva. 237 vr (Îe) A-și ~ seama A se lămuri. 238 vr (Îal) A înțelege. 239 vt (Îe) A ~ sfară sau sfoară în țară ori a ~ de veste A răspândi o veste. 240 vt (Îe) A ~ de știre A face cunoscut un lucru. 241 vt (Mai ales în limbajul bisericesc) A aduce laudă, mulțumire etc. 242 vr (De obicei urmat de determinări introduse prin prepozițiile „de”, „drept”) A vrea dă fie considerat, să treacă în loc de..., în calitate de... 243 vr (Îe) A-și ~ aere sau a se ~ mare, a-și ~ importanță A lua o atitudine de superioritate Si: a se făli, a se îngâmfa. 244 vr (Olt) A se destăinui. 245 vi (D. fenomene, stări, etape etc.) A începe să se arate Si: a se declanșa, a se ivi, a izbucni, a se porni. 246 vi (Pop; îe) A ~ peste (cineva) A se ivi pe neașteptate asupra cuiva. 247 vt (Îe) A-i ~ cuiva lacrimile A i se umezi cuiva ochii de lacrimi. 248 vt (Pex; îae) A începe să plângă. 249 vt (Îe) A-i ~ cuiva sângele A începe să sângereze. 250-251 vtr (Îe) A(-și) ~ inima sau duhul (din cineva) Se spune despre cineva care se sufocă din cauza efortului. 252 vi (Pop; d. vreme, fenomene, acțiuni în desfășurare) A trece. 253 vi (Pop; d. vreme, fenomene, acțiuni în desfășurare) A intra într-o nouă fază. 254 vr (Pop; cu valoare de semiauxiliar; construit cu verbe la infinitiv) A se apuca de... 255 vi (Îe) A ~ în clocot (sau în undă) A începe să fiarbă Si: a clocoti. 256 vi (Îe) A ~ în floare A înflori. 257 vi (Îe) A ~ în mugur A înmuguri. 258 vi (D. cereale; îlv) A ~ în spic A începe să facă spice. 259 vi (Îe) A ~ în copt (sau în pârg) A începe să se coacă. 260 vi (Îlv) A ~ în rod A rodi. 261-262 vt (Îe) A ~ roade sau rezultate A produce efectul dorit. 263-264 vir (Îvp; îe) A (se) ~ în vorbă cu cineva A începe o discuție. 265 vi (Cu valoare de semiauxiliar; construit cu verbe la subjonctiv) A fi pe punctul de a... 266 vi (Cu valoare de semiauxiliar; construit cu verbe la subjonctiv; pex) A încerca. 267 vi (Fam; adesea repetat sau construit cu dativul etic) A continua o acțiune. 268 vi (Fam; adesea repetat sau construit cu dativul etic) A nu se mai opri. 269 vi (Îe) A ~ cu paharul A bea mult. 270 vi (Fam; îe) Dă-i (înainte) cu... Se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni. 271 vi (Rar; cu valoare de interjecție) Haide! 272 vt (D. oameni sau colectivități; c.i. bunuri materiale) A realiza prin muncă. 273 vt (Prc; d. oameni sau colectivități; c.i. bunuri materiale) A produce. 274 vt (Fig; fam; îe) A ~ găuri (sau o gaură) A fura. 275 vt (C.i. venituri, câștiguri) A aduce prin tranzacții. 276 vt A furniza. 277 vt (D. oameni; c.i. scrieri, concepții) A realiza prin mijloace intelectuale (concepând, redactând). 278 vt (C.i. legi, documente etc.) A elabora și a face cunoscut Si: a emite. 279 vt (D. candidați, elevi etc.; c.i. concursuri, teze de licență, de doctorat etc.) A-și prezenta cunoștințele în scris sau oral, în cadru organizat, pentru a obține un titlu, o promovare etc. Si: a susține. 280 vt (Îe) A ~ (un) examen A susține (un) examen. 281 vt (Fig; îae) A trece cu succes printr-o încercare. 282 vt A fi pricina, cauza, mobilul a ceva Si: a cauza, a ocaziona, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (rar) a prileji, (înv) a pricini. 283 vi (Pop) A vrăji. 284 vi (Pop) A dezlega de farmece. 285 vt (D. sol) A dezvolta. 286 vi (D. plante, animale) A produce printr-un proces fiziologic. 287 vt (Îlv) A ~ un chiot, strigăt etc. A scoate un sunet, țipăt etc. 288 vi (Înv; îlv) A ~ cu blesteme A blestema. 289 vt (Pop; îe) A ~ dintr-însul (sau dintr-însa) o vorbă (ori niște vorbe) Se spune pentru a arăta admirația față de înțelepciunea sau măiestria vorbitorului. 290 vt (Pan; c.i. mirosuri, raze etc) A trimite în spațiul înconjurător Si: a degaja, a emana. 291 vi (Îvp; mai ales cu determinări care indică instrumente muzicale, introduse prin prepoziția „în”) A suna. 292 vi (Urmat de determinări introduse prin prepozițiile „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată, ritmică) conștientă sau reflexă. 293 vi (Îlv) A ~ din mâini A gesticula. 294-295 vi (Îe) A ~ din cap (afirmativ sau negativ) A confirma sau a infirma cele spuse anterior. 296 vi (Îe) A ~ din umeri A ridica din umeri în semn de neștiință, nedumerire, nepăsare etc. 297 vi (Îe) A ~ din gură A vorbi mult. 298 vr (Pop; cu determinările „în leagăn”, „în scrânciob”) A se legăna. 299 vt (Îe) A ~ pe gât sau peste cap, pe spate A bea lacom, dintr-o dată, în cantități mari (băuturi alcoolice). 300 vt A aplica cuiva cu putere lovituri cu mâna, piciorul etc. sau cu orice alt fel de obiect Si: a bate, a izbi, a lovi, a trage. 301 vt (Îlv) A ~ brânci A îmbrânci. 302 vi (Îlv) A ~ în (sau din) palme A aplauda. 303-304 vti (D. două sau mai multe persoane; îe) A-și ~ coate sau cu cotul A (se) lovi cu cotul pentru a-și atrage atenția asupra unui lucru sau a unei persoane. 305 vi (Îe) A(-i) ~ (cuiva) peste nas A pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. 306 vi (Îe) A-i ~ cu piciorul (cuiva sau la ceva) A respinge pe cineva sau ceva. 307 vi (Îae) A scăpa o ocazie favorabilă. 308 vt (Fam; îe) A ~ lovitura (sau, rar, lovituri) A reuși într-o acțiune, obținând un succes (important și neașteptat). 309 vi (Urmat de nume de instrumente introduse prin prepozițiile „cu”, rar, „din”, care indică acțiunea) A executa ceva lovind repetat, ritmic, cu ceva sau frecând cu ceva. 310 vi (Îlv) A ~ la piatră (sau pe amnar) A ascuți. 311 vi (Îe) A ~ din vâsle A vâsli. 312 vi A veni în contact. 313 vi A se lovi (atinge) de... 314 vt A freca (izbind). 315-316 vir (Urmat de determinări care indică direcția, locul sau modul) A se deplasa dintr-un loc în altul Si: a merge. 317-318 vir (Urmat de determinări care indică direcția, locul sau modul) A se pune în mișcare, părăsind ceva sau pe cineva, pentru a ajunge undeva Si: a se duce, a merge, a pleca, a porni. 319-320 vir (Îlv) A (se) ~ de-a rostogolul (sau de-a rostogoala) A (se) rostogoli. 321-322 vir (Îe) A (se) ~ la fund (sau a ~ în fund) A (se) scufunda. 323 vr (Fig; îae) A dispărea din societate Si: a se ascunde, a se retrage. 324 vt (Înv; îe) A ~ (cuiva) goană A goni pe cineva. 325 (Înv; îae) A prigoni. 326 vr (Îe) A se ~ în lături (de la...) A căuta să scape (de ceva nedorit). 327 vi (Pop; îe) A ~ de-a dreptul A merge direct la țintă. 328 vi (Pop; îe) A ~ pe ici, pe colo (sau încolo, încoace, ori pe dincolo sau la deal, la vale) A căuta (febril) o rezolvare. 329 vi (Pop; îae) A încerca mai multe alternative. 330-331 vit (Reg; îe) A nu ști încotro să dea (sau s-o deie) A nu ști ce să mai facă. 332 vi (Reg; îe) În ce ape se dă În ce ape se scaldă. 333 vt (Îe) A o ~ pe... A o schimba. 334 vt (Fam; îe) A ~ o raită A trece în grabă, (într-o recunoaștere sau verificare), pe undeva. 335 vt (Fam: îe) A ~ o fugă A se deplasa, într-o vizită scurtă, într-un anumit loc. 336 vr (Îvp; cu determinări introduse prin „pe lângă”) A se apropia de cineva. 337 (Îvp; cu determinări introduse prin „pe lângă”) A fi mereu în preajma cuiva. 338 vr (Îvp; cu determinări introduse prin „pe lângă”) A căuta compania cuiva (pentru a-i câștiga încrederea, bunăvoința, dragostea etc.). 339 vr (Fam; îe) A se ~ (la cineva) A face avansuri cuiva Si: a flirta. 340 vr (Urmat de determinări „pe gheață”, „pe derdeluș”) A se deplasa prin alunecare. 341 vr (Urmat de determinări „cu sania”, „cu patinele” etc.) A se deplasa cu sania, cu patinele etc. pe gheață. 342 vi (Înv; d. ape curgătoare; cu determinări introduse prin prepoziția „în”) A se vărsa. 343 vi (Îvr; d. ape curgătoare) A curge. 344 vr (Pop; de obicei urmat de determinări introduse prin prepoziția „la”) A se năpusti asupra cuiva. 345 vr (Pfm; îe) A se ~ în vânt (ca) să... sau după ceva ori cineva A se strădui să rezolve ceva. 346 vr (Îae) A aprecia. 347 vr (Îae) A-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. 348 vt (Îvp) A arunca. 349 vi (Îe) A ~ cu banul A alege la întâmplare dintre două posibilități. 350 vi (Îe) A ~ cu zarul A se lăsa în voia sorții. 351 vt (Fam; îe) A ~ (pe cineva sau ceva) dracului (ori la draci, la dracul, la toți dracii, în plata Domnului) A nu se mai ocupa de cineva sau de ceva Si: a se detașa, a se dezinteresa. 352 vt (Fam; îae; șîe) a ~ pe cineva la mama dracului) A înjura. 353 vi (Pop; d. oameni; cu determinări introduse prin prepozițiile „cu” sau „din”) A trage cu o armă de foc. 354 vi (Urmat de determinări locale introduse mai ales prin prepozițiile „pe”, „pe la”) A se opri (în treacăt) undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial) Si: a trece, a vizita. 355 vi (De obicei urmat de determinări introduse prin prepozițiile „de” sau „peste”) A întâlni în drum pe cineva sau ceva. 356 vi (Îe) A(-i) ~ (cuiva) de urmă A găsi pe cineva căutat. 357 vi De obicei urmat de determinări introduse prin prepozițiile „de” sau „peste”) A descoperi ceva căutând sau din întâmplare Si: a ajunge la..., a găsi. 358 vi (Pex) A ajunge într-o anumită situație. 359 vi (Îe) A ~ de fund A ajunge până la fund. 360 vi (Fam; fig; îae) A ajunge la capăt. 361 vi (Fam; fig; îe) A ~ de dracu A o păți. 362 vi (Îe) A ~ de necaz, rușine, etc. A păți o rușine, un necaz etc. 363 vi (Îe) A ~ de bine A ajunge într-o situație bună. 364 vi (D. lichide; urmat de determinările „prin afară”, „pe din afară”) A ieși din vas din cauza cantității prea mari. 365 vi (D. lichide în fierbere; îe) A ~ în foc A se umfla și a curge afară din vas. 366 vi (Îrg; îe) A ~ de cineva sau ceva că... A observa despre cineva sau ceva că... Si: a constata. 367 vi A nimeri în... 368 vi A cădea în... 369 vi (Pop; îe) A ~ peste cineva (cu mașina, cu caii, cu droșca etc.) A lovi sau a răsturna din mers pe cineva, accidentându-l (grav sau mortal). 370 vi (Îvp) A intra în ceva. 371-372 vir (Îe) A-i ~ cuiva în (sau prin) gând (ori prin minte, în sau prin cap, rar, prin cuget) sau a-și ~ cu gândul ori cu mintea A-i veni în minte o idee, un gând neașteptat Si: a se gândi. 373 vi (D. o nenorocire, un necaz etc.) A veni pe neașteptate asupra cuiva. 374 vi (Urmat de determinări locale) A merge. 375 vi (Urmat de determinări locale) A veni. 376-377 vir (Îlv) A (se) ~ îndărăt sau înapoi A (se) retrage. 378-379 vir (Îal) A (se) codi. 380-381 vir (Fig; îal) A (se) sustrage de la ceva. 382-383 vtr (Îlv) A (se) ~ jos A (se) coborî. 384 vr A se lăsa în voia cuiva. 385 vr A nu opune rezistență Si: a ceda. 386 vr (Îe) A se ~ bătut A se lăsa convins. 387 vr (Îae) A ceda. 388 vi (Îlv) A ~ cu mătura A mătura. 389 vt (Trs) A prinde de veste. 390 vt (Trs) A observa. 391 vi (D. păr) A ajunge în...[1] corectat(ă)

  1. vta → vt(a) Ladislau Strifler

da1 sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~re / E: ns cf daraveră] (Reg) Afacere sau problemă ce trebuie rezolvată.

dâ sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~re / E: bg дира, srb dira, vsl дира] 1-2 Urmă îngustă și uniformă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă (de o roată sau) de un obiect târât. 3-4 Urmă lungă și îngustă lăsată de scurgerea în timpul mersului (a unui lichid sau) a unor grăunțe, firimituri etc. 5 (Pgn) Urmă. 6 (Fig) Val lăsat în urmă de o ambarcațiune. 7 (Fig) Fir de fum pe cer. 8 (Pan) Brazdă a plugului. 9 (Îe) A umbla în (sau de) ~ra cuiva (sau a ceva) A fi preocupat de cineva sau de ceva. 10 (Îae) A se strădui să fie pe placul cuiva. 11 (Mun; îe) A (o) da-n ~ (sau a-i lua ~ra) A descoperi cauza. 12 (Îae) A găsi soluția. 13 (Fam; îe) A face ~ prin barbă A începe o acțiune. 14-15 (Fig; îae) A face începutul unui obicei (rău). 16 (Fig; îae) A crea un precedent. 17 Linie trasă pe o suprafață. 18 Cicatrice în formă de linie. 19 (Pex) Dungă pe un material imprimat. 20 Urmă lăsată de animale în timpul deplasării. 21 (Pex) Șir de obiecte sau de persoane rămase în urma cuiva sau rezultate dintr-un eveniment. 22 (Pex) Rază de lumină.

derea2 sf vz dâră[1] modificată

  1. În original, probabil accentuat incorect: derea. cata

DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-și) da bună ziua (sau bună seara, binețe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat.Expr. A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupație; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ◊ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui. 5. A pune pe cineva la dispoziția cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu... 6. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu... ♦ A oferi, a plăti. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, spune cineva pentru a-și arăta deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi.Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantități mari). ♦ A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la școală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc. 10. A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție. Își dăduse pe ochi pălăria rotundă.Expr. A da la (sau într-o) o parte = a îndepărta. A da ușa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desființa. 11. (În expr. și loc.) A da pe piatră = a ascuți. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (Reg.; despre țesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara școlii. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc.) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viață = a naște; a făuri; fig. a anima, a însufleți. A da însemnătate = a acorda atenție. A-și da (cu) părerea = a-și expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (refl., despre lupte) a se desfășura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ◊ Expr. Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic! Ce-o (sau cum a) da târgul și norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă. ♦ Intranz. (În practicile superstițioase; în expr.) A da în cărți (sau cu cărțile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul sau obștescul sfârșit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată) conștientă sau reflexă. Dă din mâini.Expr. A da din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult. ♦ Intranz. și tranz. A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni. 2. A spăla, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A-și da cu cotul sau (tranz.) a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a-și face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. Am învățat să dau cu pușca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu ști încotro să (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊ A da de fund = a ajunge până în fund; p. ext. a ajunge la capăt, la sfârșit1. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păți. A da de rușine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi. ◊ (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare. 9. (În expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A ieși afară din vas din cauza cantității prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece. III. 1. Refl. și intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. și tranz.) A (se) da jos = a (se) coborî. ♦ Refl. A se așeza undeva. 2. Refl. și intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ◊ Expr. A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva; fig. a ține foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. 7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleșit de... 8. Refl. A nu opune rezistență; a ceda. ◊ Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (Înv. și fam.; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă.Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. (În expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperf. dădeam și dam; perf. s. dădui (reg. dedei și detei); m. m. ca perf. dădusem și dasem (reg. dedesem și detesem); prez. conjunctiv pers. 3 să dea (reg. să deie).] – Lat. dare.

DA3, dau, vb. I. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A întinde cuiva un obiect; a înmîna, a oferi. Mama lui Abu-Hasan... le-a dat trei feluri de mîncări. CARAGIALE, O. III 63. Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă... Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. Am dat cina asta ca să-l onorez pe Spallazini. CAMIL PETRESCU, T. II 191. Acum să dăm o petrecere, la care... să chemăm și pe Ber-Căciulă! VISSARION, B. 74. A da (cuiva) o gură (sau o guriță) = a săruta pe cineva. Să rîzi mai bine și să-mi dai O gură, numai una. EMINESCU, O. I 174. A da (cuiva) mîna sau a da mîna cu cineva v. mînă. A da cuiva mură-n gură v. mură. A-și da bucățica de la gură v. bucățică. A da bună ziua (bună seara, binețe etc.) = a saluta pe cineva. Și mai dau bun-întîlniș cu unul. SADOVEANU, O. I 564. Dai domnului strein bună seara. Întinzi mîna. Îți spui numele. C. PETRESCU, A. 285. Cînd oamenii se-ntoarnă-n sat Și-mi dau, pe rînd, binețe. IOSIF, PATR. 30. A da față cu cineva = a se vedea, a se întîlni cu cineva. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemînă, a face rost de ceva, a procura. Te rog s-mi dai bani de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc fără zăbavă. CREANGĂ, P. 184. Dați-mi, dați-mi aripioare, Să zbor iute pe sub soare. ALECSANDRI, P. II 102. 2. A împărți, a distribui, a repartiza. Știu că s-a împărțit la companii rachiu. L-ai dat oamenilor? CAMILAR, N. I 161. Dînd două-trei cărți [de joc]. NEGRUZZI, S. I 85. ◊ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți. Ești mama lui Iorgovan, Mîndrul nostru căpitan. Să ne fii mamă și nouă Care-am dat cu el în două Munca noastră de mulți ani, Împărțind grămezi de bani. TEODORESCU, P. P. 559. A-i da (cuiva) un număr oarecare de ani = a atribui (cuiva) o anumită vîrstă. Eu de-abia ți-aș fi dat șepte, mult opt ani. CREANGĂ, P. 148. A da cuiva cîștig de cauză = a face pe cineva să cîștige (într-un diferend). ♦ A repartiza cuiva un lucru spre executare, a însărcina pe cineva cu ceva, a obliga la ceva. Profesoara ne-a dat să scriem despre Delta Dunării.Părinții pustnici... mi-au dat canon să mănînc lapte numai de la o vacă. CREANGĂ, P. 116. ◊ Expr. A da (cuiva) de lucru = a însărcina pe cineva cu o muncă, a-i procura o ocupație; a pricinui cuiva multă bătaie de cap, a-l face să o scoată greu la capăt, să se căznească mult. După obicei, ea le dă de lucru cu măsură. CREANGĂ, P. 7. Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru! id. ib. 29. 3. (Cu privire la persoane, de obicei urmat de determinări ca «pe mîna», «în seama», «în paza», «în grija» etc.) A încredința, a preda. Dete pe fiu-său acestui vînător ca să-l învețe meșteșugul său. ISPIRESCU, L. 183. Pornește spre casă, urmat de cîțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul. CREANGĂ, P. 84. ◊ Expr. A da (pe cineva) în judecată = a chema pe cineva în fața justiției a intenta (cuiva) un proces. ♦ (Cu privire la obiecte) A preda (pentru a se descărca de o îndatorire). A dat în primire, aceluiași copil, costumul și jobenul. SAHIA, N. 103. Spune-i că te prinzi să-i dai în girezi tot grîul cît îl are semănat. CREANGĂ, P. 155. 4. A preda ceva cuiva (uneori la cererea acestuia), a pune pe cineva în posesia unui lucru (fără a cere sau a primi ceva în schimb), a face cuiva parte de... Țara... s-a gîndit să vă deie pămînt. CAMILAR, N. I 247. Plîngem și dăm – căci ni se cere. Trebuie să deie toți – căci le cerem. SADOVEANU, Z. C. 247. ♦ (Uneori determinat prin «în dar», «de pomană», «plocon» etc.) A dărui. Murise un flăcău... și-mi «dase mă-sa lui» pantaloni de pomană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 11. [Era] gata totdeauna să-și ia bucata de la gură sau haina de pe dînsa ca s-o dea. M. I. CARAGIALE, C. 134. Îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea, căreia îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. ◊ Fig. Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi. EMINESCU, O. I 155. ◊ Expr. A-și da cuvîntul (de onoare) v. cuvînt. ♦ A pune ceva la dispoziția cuiva contra plată. Dă odăi cu chirie. STANCU, D. 245. ♦ (Mai ales determinat prin «împrumut», «cu camătă», «cu dobîndă», «pe datorie» etc.) A împrumuta pe cineva (cu ceva). Ar mai fi cerut, dar știa că Busuioc nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif. REBREANU, R. II 57. (Fig.) Lelișoară de pe plai, Spune-mi gura cui o dai? Dă-mi-o mie-n datorie. ȘEZ. I 270. ◊ Expr. A da (pămîntul) în parte v. parte. A da (pămîntul) în arendă v. arendă. ♦ (Uneori determinat prin «înapoi») A întoarce cuiva ceva primit de la el sau ceea ce i se cuvine; a restitui. Băgați de seamă, aveți timp să dați înapoi ce-ați furat. CAMIL PETRESCU, U. N. 295. Uite, maică, urîtul, Cum îmi poartă inelul; Eu i-l tot cer să mi-l deie, El zice c-o să mă ieie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 274. 5. (Cu privire la persoane) A pune la dispoziția cuiva, a repartiza; (popular, cu sensul reueșind din context) a mărita o fată (cu cineva). Ne-am îngrijit de plecarea cuvioșiei-sale și-i dăm slujitori care să-l petreacă pînă la Dunăre. SADOVEANU, Z. C. 168. Dete fetelor pentru grădină un paznic neadormit. ISPIRESCU, U. 13. Îmi dai pe Măndica? ALECSANDRI, T. I 332. ◊ Expr. (Popular) A da (o fată) după cineva = a mărita (pe o fată) cu cineva. Am auzit că ai tăi ar fi glăsuit Că te-or da după mine, fiindcă-s sărac. VINTILĂ, O. 41. Mămucă, să nu mă dai după urît și după bătrîn, ca să mă bucur și eu de viață, cum te-ai bucurat dumneata. SADOVEANU, B. 30. Împăratul... a făcut sfat și a găsit cu cale să deie fata după feciorul moșneagului. CREANGĂ, P. 85. (Rar) A da unei fete (de bărbat) pe cineva = a căsători o fată cu cineva. Tecla se îndrăgi de Stoicea pe viață și pe moarte; și boier Rovin, neavînd ce face, îi dădu pe Stoicea. GALACTION, O. I 51. Împăratul... dete de bărbat fie-sei pe argat. ISPIRESCU, L. 169. 6. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «pentru», «în locul», «pe» etc.) A oferi ceva în schimbul, în locul... (spre a plăti sau a răscumpăra ceva); a schimba cu... Bătrînețe, bătrînețe, cum te-aș da pe tinerețe! POP. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine v. cinste. (Mold.) A da toate pe uns = a nu mai avea încotro, a nu-i rămîne altceva decît... Căci și împăratul, cît era de împărat, le dăduse acum toate pe una, și nici macar aceea nu era bună: frica! CREANGĂ, P. 86. (Familiar) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se zice pentru a arăta că prețuim pe unul mai mult decît pe celălalt. Nu-l dau pe Ion pe cinci ca Gheorghe. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se crede mai grozav decît altul, a nu se lăsa învins sau întrecut de altul, a nu se lăsa schimbat cu altul. Hei! pipiric, pipiric, dară voinic, nu se dă pe orișicine! SBIERA, P. 178. Nu m-aș da pe zece ca d-al de ăștia. ISPIRESCU, L. 15. (Refl., rar) A nu se da pentru mult = a se considera foarte mulțumit de sine sau de situație. E rău la părău, cu geta feciorul de împărat, toate ca toate dar de asta să mă văd o dată scăpat, apoi nu m-aș da pentru mult. BOTA, P. 7. ♦ A oferi (în schimb, drept plată), a plăti. Cît dă de-o căruță? – Cum cît dă?... – Cît plătește? a răspuns tare Miai. PREDA, Î. 120. Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. Noră-mea vrea să meargă la Piatră. Cît să-ți dau ca să mi-o duci? CREANGĂ, P. 113. ◊ Expr. A da ortul popii v. ort. A da bir cu fugiții v. bir. ♦ A vinde. Mergem la Pațanghel, să vedem cum a dat porumbul. PREDA, Î. 74. Dau numai pe bani CAMILAR, N. I 166. Cine are un petic de pămînt, din sărăcime, îl dă pe ce pe apă nu curge, ca să scape de foamete. STANCU, D. 102. 7. A jertfi, a sacrifica. N-avem soți, nici fii de dat. BANUȘ, B. 123. Cîinele acesta zece ani a dat din viața lui ca să sară la porunca mea. ISAC, O. 178. ◊ Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament pentru cineva sau pentru ceva. Să nu uităm pe acei care și-au dat viața pentru transformarea revoluționară a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 3, 1. Mi-aș da viața ca să te apăr. CAMIL PETRESCU, T. II 23. Îmi dau capul, spune cineva care afirmă un lucru cu energie, cu deplină siguranță. 8. (Cu sensul reieșind din context) A arunca, a azvîrli. Să iei pielea cea de porc și în foc s-o dai. CREANGĂ, P. 87. Alelei! tîlhari păgîni, Cum o să vă dau la cîni! ALECSANDRI, P. P. 88. ◊ Expr. A da vina pe cineva = a învinui. A da afară v. afară. A da pe gîrlă = a renunța la un lucru, a-l lepăda. Amu uite cum fac ei: se lăcomesc la două și dau pe gîrlă optsprezece. GALAN, Z. R. 286. A da uitării = a nu se mai gîndi la..., a uita, a părăsi. Singura mea rugă-i uitării să mă dai. EMINESCU, O. I 127. (Formulă de ocară sau de blestem) A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracul, naibii, corbilor), a-l da încolo (sau în plata domnului) = a se dezinteresa de cineva sau de ceva, a nu-și mai bate capul cu cineva sau cu ceva. Dă-l încolo de proces-verbal. SEBASTIAN, T. 247. 9. A așeza altfel, în altă poziție. Își dăduse pe ochi pălărioara rotundă. SADOVEANU, O. VI 359. Avea un fel al ei de a-și da capul pe spate. BART, E. 48. Își netezi părul de pe frunte și-l dete pe spate. EMINESCU, N. 12. ◊ Expr. A da la o parte (sau într-o parte) = a îndepărta. Dînd într-o parte ghimpoasele creci ale verdelui mărăciniș, se strecură... pînă la rădăcina celui mai înalt dintre ulmi. MACEDONSKI, O. III 7. A da ochii peste cap = (a fi pe punctul de) a muri; fig. a face fasoane. Începea să cînte de dor și amor, cu ofuri și ochii dați peste cap. G. M- ZAMFIRESCU, M. D. I 31. Fata își dădu de cîteva ori ochii peste cap, răsuflă greu și flacăra tainică a vieții se stinse. SANDU-ALDEA, D. N. 277. Indignat grozav și dîndu-și ochii peste cap: «O, doamnă, e teribil ce se petrece!». VLAHUȚĂ, O. A. III 8. A da (ceva) peste cap = a face un lucru de mîntuială, a lucra superficial. A da (pe cineva) peste cap v. cap (I 1). A da (ceva) după spate = a lăsa la o parte, a trece cu vederea. Mane, fîrtate! Dă-ți mînia după spate. ALECSANDRI, P. P. 73. A da ușa (poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg. Dete poarta de părete și trecu înainte. ISPIRESCU, L. 359. A da cărțile pe față v. carte. ♦ A petrece prin sau pe după ceva. Un domn scurt și gras, cu ochelari dați după ureche. C. PETRESCU, Î. I 12. ♦ (Complementul indică o băutură sau o cantitate de băutură; determinat prin «pe gît», «de dușcă», «peste cap», «pe spate») A bea (lacom, dintr-o dată sau în cantități mari), a goli bînd, a turna pe gît. Dădu restul de ceai călduț pe gît. C. PETRESCU, C. V. 130. Baba dădu rachiul pe gît. SANDU-ALDEA, D. N. 194. Și d-ta ai cîntec: «Ipate care da oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una». CREANGĂ, P. 150. 10. (În diverse procese de muncă, sensul reieșind din context) A da găuri = a găuri. Începu să... dea găuri cu un burghiu. C. PETRESCU, Î. II 183. A da (un obiect tăios) pe piatră = a(-l) ascuți. Scoate bulicheriul din teacă, îl dă pe amînari. CREANGĂ, P. 125. Paloșul scotea, Pe amnar îl da, De și-l ascuțea. TEODORESCU, P. P. 450. A da (un lemn) la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. (Mold.) A da (o țesătură) în undă = a spăla, a clăti. Numai de două ori pîn-acu am dat-o [pînza] în undă. ALECSANDRI, T. 259. ◊ (În legătură cu alte acțiuni ale omului) A da lecții = a preda lecții. Am un băiet, Karl, și aș vrea să-i dați d-voastră lecții. HOGAȘ, DR. II 63. A da o telegramă = a expedia o telegramă. Dați-i o telegramă din partea mea să se intereseze ce e cu depozitul. CAMIL PETRESCU, U. N. 66. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. Și voi la ziar puteți da tot ce știți. C. PETRESCU, C. V. 131. A da foc = a aprinde. Buntași care au de gînd să deie foc tîrgului în astă-noapte! ALECSANDRI, T. I 70. A da bici = a lovi cu biciul. A dat bici calului și-a plecat însoțit de argați. STANCU, D. 22. A da la mînă = a pune la dispoziția cuiva, a înmîna cuiva (un act, un obiect de folosință imediată etc.). I-a... dat la mînă hîrtie de danie. CARAGIALE, O. III 48. A da (refl. a se da) o luptă, o bătălie = a avea loc o luptă. Bătălia în care Tomșa fusese înfrînt... se dăduse dimineață. SADOVEANU, O. VII 154. Luptele se dau acum în Carpați. CAMIL PETRESCU, U. N. 419. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. Spectacolele le da în aer liber. SAHIA, N. 67. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. 11. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a emite, a scoate din sine însuși. Oile dau lînă și lapte.Ca moarte ramuri vestejite, Sătule să mai deie rod, Își lasă brațele s-atîrne Sărmanul istovit norod. TOMA, C. V. 60. N-am învățat știința ierburilor, dar. pe cît mă taie capul, sacul n-a dat niciodată trandafiri. DELAVRANCEA, A. 93. Mugurii dau frunză și cîmpii dau verdeață. ALECSANDRI, P. III 241. ♦ (Mai ales despre persoane, cu complementele: «glas», «chiot», «țipăt», «răcnet» etc.) A emite, a face să se audă. Stați să deie badea un chiot spre caii ceia. CAMILAR, N. I 309. Ea dă glas și bate cu bățul în poartă. SADOVEANU, B. 35. Le-a pătruns prin piept, ca fierul, Strigătul ce-a dat străjerul. TOMA, C. V. 139. ◊ Expr. A da dintr-însul o vorbă (sau niște vorbe) = a spune lucruri, de obicei minunate, înțelepte. Cînd da cîte-o vorbă dintr-însul, vorba era vorbă. CREANGĂ, P. 142. Are un duh cît șăpte și dă dintr-însa niște vorbe! ALECSANDRI, T. I 129. ♦ A produce, a crea. Eminescu a dat o operă de valoare universală.Expr. A da la lumină (sau la iveală) = a descoperi ceea ce este ascuns; (cu privire la scrieri) a publica. Săpăturile au dat la iveală ruinele unei vechi cetăți.Am arătat cartea me la mulți profesori... și ei m-au îndemnat ca să o dau la lumină. KOGĂLNICEANU, S. 102. A da viață = a naște, a da ființă, a făuri; fig. a anima, a însufleți. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic... Privind cu veselie cum soarele răsare Dînd viață luminoasă cu-o caldă sărutare. ALECSANDRI, O. 206. A da (ceva) în vileag (sau tîrgului) = a divulga. Cum de să știe el ceva și să n-o deea tîrgului? ISPIRESCU, U. 112. A da de veste (sau de știre) = a aduce la cunoștință, a vesti. Mică lacrimă fierbinte, Ce te-ncerci cînd n-ai cuvinte... Să dai altui suflet veste De cît dor în tine este. TOMA, C. V. 93. Să cerc a da de știre Marghioliții, după chipul obișnuit... să-i cînt pe sub ferești. ALECSANDRI, T. I 78. A da însemnătate = a acorda atenție. Cred că ea nu dădea nici o însemnătate jocurilor deputatului. CAMIL PETRESCU, U. N. 53. A da semne de... = a indica, a arăta că..., a lăsa să se vadă că... A-și da (refl., familiar, a se da cu) părerea = a-și exprima punctul de vedere. Au să vă vină oaspeți... își dădu părerea dascălul Iov. SADOVEANU, P. M. 27. Așteaptă pe franțuz să-și deie părerea în limba lui străină. id. Z. C. 46. Poate sosește acum, se dădu cu părerea portarul binevoitor. C. PETRESCU, C. V. 123. A da gata = a) a termina, a lichida. Au dat gata patru curcani fripți. SADOVEANU, O. I 297; b) a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). (Sport) A da startul = a anunța plecarea printr-un semnal. La ora 4 s-a dat startul în prima serie a cursei de 100 m plat. 12. A provoca, a prilejui, a pricinui, a cauza, a stîrni. Zeama de mahorcă slăbește și dă căldură. CAMILAR, N. I 143. [Pajul Cupidon] dă gînduri ne-nțelese Vrîstei crude și necoapte. EMINESCU, O. I 108. Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește, Și ce nădejdi dă unul acelălalt le ia. ALEXANDRESCU, P. 77. 13. (Mai ales urmat de verbe ca: «a cunoaște», «a înțelege» etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa, a face posibil. Îi ședea ghimpe de foc în creier, gîndindu-se că fuga lui putea să deie crezut pînă și coanei Tasica, ba chiar și Rusandei, că el e ucigașul. POPA, V. 80. Începu a horcăi, dînd să cunoască că el a adormit. RETEGANUL, P. I 76. Baba se culcă... dînd a înțelege nurori-sa că are s-o privegheze. CREANGĂ, P. 6. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mîna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a fi în stare să..., a avea posibilitatea să...; a-i veni bine la socoteală, a-i conveni. Vă impunea mult respect faptul că ei... veneau acasă... cu trăsura, și știați că pentru asta le dă mîna să plătească un leu. PAS, Z. I 110. 14. (Adesea legat de ideea divinității) A rîndui, a destina, a sorti, a hărăzi. Și dînd dumnezeu un vînt bun, corăbiile mergeau ca săgeata. ISPIRESCU, L. 24. Of, jupîneșică, of! Ce-a fost să nu dea dumnezeu să mai fie! CREANGĂ, P. 119. ◊ (Impersonal) Ploi de lumină Mi-i dat să sărut. BENIUC, V. 57. Ți-a fost dat... să-nduri toată durerea Pe care lumea n-o mai simte. VLAHUȚĂ, O. A. 50. Se înduioșa la gîndul că îi va fi dat să trăiască în liniște! MACEDONSKI, O. III 23. ◊ Expr. Ș-apoi dă doamne bine! = apoi a fost strașnic! După aceasta se începe nunta, ș-apoi dă doamne bine! CREANGĂ, P. 279. Ce-o (sau cum a) da tîrgul și norocul = cum se va întîmpla să fie, cum se va nimeri. Apoi dă, tată, cum a da tîrgul și norocul. CREANGĂ, P. 197. (Bine că) a dat dumnezeu! = în sfîrșit, după atîta așteptare, în cele din urmă. A dat dumnezeu de ne-a scris o scrisoare. 15. (Cu privire la oameni, urmat de determinări introduse prin prep. «la») A așeza sau a trimite într-un loc pentru o îndeletnicire determinată. Îl deteră pe la școli și filosofi. ISPIRESCU, L. 2. ◊ Expr. A da (pe cineva) pe brazdă v. brazdă. ♦ (Cu privire la animale) A mîna. Au dat oile la păscut. SBIERA, P. 37. Drăguțule bace, Dă-ți oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. 16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. Flăcăul dădea răspuns că așteaptă pe tatăl său cu paralele, ca să împace pe ciobani și pe stăpînul bălții. SADOVEANU, B. 15. A da ordin (sau poruncă) = a ordona, a porunci. M-am necăjit și am dat poruncă să dea gazeta înapoi. CAMIL PETRESCU, U. N. 29. Prefectul i-a dat ordin să plece la expoziție «pe puțin cu trei sute de suflete». SP. POPESCU, M. G. 22. A da bucium = a vesti. Și de acolo din margini de zări, Din creieri de culme, din inimi de luncă, Dau bucium și zvoană spre depărtări, Să-și strîngă tovarăși de rodnică muncă. DEȘLIU, G. 28. A da crezare (sau crezămînt) v. crezare. A-și da (popular a da) sfîrșitul (sau sufletul, duhul) = a muri. Într-o seară, bolnava își dădu sfîrșitul. DUNĂREANU, CH. 10. I-a venit și lui rîndul să-și dea duhul. ANGHEL, PR. 129. Bătrînul a dat sfîrșitu și, după ce l-au înmormîntat, feciorii săi au pornit de au vînat toți munții. POPESCU, B. IV 4. (Prin exagerare) Eram sfîrșit de oboseală, nu mai puteam; îmi dădeam sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. A da dovadă = a dovedi. Lenin și Stalin ne învață că membrii de partid trebuie să dea dovadă de inițiativă creatoare în muncă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 101. A da prilej (sau ocazie) = a prilejui. Eliberarea poporului nostru a dat prilej miilor de talente... să se afirme, să se dezvolte, să atingă culmi nebănuite în creații. CONTEMPORANUL, S. ii, 1953, nr. 353, 1/2. Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc. C. PETRESCU, C. V. 134. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65. A da ocol (sau tîrcoale), a da raita (sau o raită) = a se învîrti în jurul unui loc, a cerceta un loc. Pînă seara a clocotit tot tîrgul Nomoloasei de vestea nebunului bătrîn, care dădea tîrcoale la marginea orașului. POPA, V. 150. El poartă calul, dînd ocol... Și ochii pașei mari s-aprind. COȘBUC, P. I 109. A da năvală (sau buzna) = a năvăli. Se așeză jos pe prispă; păsările flămînde dădură buzna la căuș. VLAHUȚĂ, O. A. II 48. (Eliptic) A venit vestea că dau tatarii. SADOVEANU, O. I 515. A da roată = a se roti. Se zbuciumă vîntu-n mînie, Iar corbii-n pribeagul lor drum Dau roate prin zarea pustie. COȘBUC, P. II 47. A da informații (sau referințe, relații) = a informa, a referi, a relata. Îți voi da relație de călătoria me. KOGĂLNICEANU, S. 41. (Rar) A da răscoală = a răscoli. Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală! IOSIF, P. 24. A-și da truda (sau osteneala) = a se trudi, a se osteni. Toate chipurile și toate trudile ți le-ai dat, numai ca să mă vezi norocit și însămnat între moldoveni. KOGĂLNICEANU, S. 54. A da luciu (sau lustru) = a lustrui. Vezi luciul ăla de la bielă? Eu l-am dat. SAHIA, N. 30. Ema, dîndu-și lustru la unghii: A venit multă lume? CAMIL PETRESCU, T. II 41. A da raportul = a raporta. Am venit să dau raportul săptămînii. SEBASTIAN, T. 155. A(-și) da demisia = a demisiona. Se înturnă la Iași și îi dete demisiunea. NEGRUZZI, S. I 111. ◊ Expr. A da (un) examen = a se prezenta la un examen, a susține un examen în fața unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva, a fi tras la răspundere. Dacă va fi să dau cuiva socoteală, voi istorisi tot ce-am văzut. CAMILAR, N. I 425. Ți-am cerut să-mi dai samă ce cauți la hotar. SADOVEANU, F. J. 152. Eu n-am teamă De-a mele fapte-n viață să dau în ceruri seamă. ALECSANDRI, T. II 192. A-și da seama (rar seamă) = a se dumeri, a pricepe, a se lămuri. Din analiza lucrărilor Congresului ne putem da seama de uriașele sarcini care stau înaintea noastră. DAVIDOGLU, M. 7. Ne-am dat seama că fără popor nu putem face revoluția. CAMIL PETRESCU, B. 67. Fiecine cum i-e vrerea despre fete samă deie-și, – Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. EMINESCU, O. I 79. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «cu») A face o mișcare (de obicei repetată), conștientă sau reflexă. Ion dădu încet din cap, în semn că da, și ieși. DUMITRIU, N. 158. Dă din aripi, iar se urcă, iar coboară fluturele roșu. ISAC, O. 254. Privind la mine, Ai tot da cochet din cap. EMINESCU, O. IV 369. ◊ Expr. A da din umeri = a înălța ușor din umeri pentru a-și manifesta neștiința, nedumerirea, nepăsarea. Toți pe cîți îi întrebă dădeau din umere, neștiind ce să răspundă. CREANGĂ, P. 307. A da din gură = a vorbi mult. ♦ (Cu arătarea instrumentului) A face mișcări repetate (în procesul muncii). De mînecate, dă-i cu grebla, cu tătăbonțul. POPA, V. 135. ♦ A o ține într-una, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). Face ca și atunci cînd îi curgea sîngele șiroi și el îi da că n-are nimic. SADOVEANU, O. I 87. Călușeri de pe Tîrnavă... Dați, măi, dați, Nu vă lăsați! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. ◊ Expr. (Familiar) Dă-i cu..., dă-i cu..., se zice pentru a arăta o succesiune de acțiuni. Din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică... una-două-trei... pe urmă dî-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere. CARAGIALE, O. I 119. A da cu paharul = a bea mult. A dat cu paharul pîn’ s-a îmbătat. PANN, P. V. I 118. ♦ (În practicile superstițioase, urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») A spune viitorul, a ghici, a prezice. Safta da în cărți și ghicea în palmă și cafea. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 32. Dați-mi ceva, cît de puțin, să vă dau cu norocul. RETEGANUL, P. II 38. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu», sensul reieșind din context) A spăla, a spoi, a unge a vopsi (cu...). Au nu îți e rușine Să-ți dai cu dresuri și sulemenele? TOMA, C. V. 260. Să-mi dau cu apă de izvor pe față. D. BOTEZ, P. O. 16. ◊ Tranz. [Compoziția] trebuie topită întîi în apă, or s-o dea pe păr așa simplu? CARAGIALE, O. VII 5. 3. A lovi, a izbi; a bate. Nu da, păgînule, că-i copilul meu. ALECSANDRI, T. II 14. ◊ (Cu determinări arătînd instrumentul, locul acțiunii sau persoana asupra căreia se răsfrînge acțiunea) Dacă mai spunea o vorbă, dam în el, că am eu socoteală veche. DAVIDOGLU, M. 64. Văzu o muscă înainte, dete cu pălăria în ea și pică la pămînt. RETEGANUL, P. III 80. Mi-ai dat cu frîul în cap, să mă prăpădești. CREANGĂ, P. 196. (Cu construcția schimbată) Îl prinde de brăcinar și dă cu el de pămînt. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 134. ◊ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A-și da coate (sau cu cotul) = a se atinge cu cotul pentru a-și atrage atenția, a-și face semne. Unii dintre flăcăi își dădură cu cotul și-ncepură să zîmbească. DUNĂREANU, CH. 21. A(-i) da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva) la cap = a lovi, a omorî; fig. a ataca (pe cineva) cu violență, pentru a-i distruge situația, bunul nume etc. Vreau să-mi leg numele de o operă de purificare. Vreau să le dau la cap tîlharilor. C. PETRESCU, C. V. 108. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva), a nu voi să știi (de cineva sau de ceva); a scăpa un bun prilej, a nu profita de... Ai dat cu piciorul la avere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 77. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. Sîntem încredințați că tu nu ni-i da cu piciorul, mai ales aducîndu-ți aminte de prieteșugul nostru. SBIERA, P. 271. Unde dai și unde crapă! v. crăpa.Tranz. (Folosit și absolut; complementul indică persoana lovită, lovitura sau instrumentul întrebuințat la lovit) Te-a bătut?... – Nu... Mi-a dat numai o palmă. CAMIL PETRESCU, T. II 29. N-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dam grămadă jos. COȘBUC, P. I 199. Fata dete călcîie calului. ISPIRESCU, L. 17. Nu pot eu s-o ajung să-i dau o scărmănătură bună. CREANGĂ, P. 268. Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dedea. TEODORESCU, P. P. 503. (Fig., în amenințări; construit cu dativul) Vai... Mădălină... gemu Costache prin somn. – Îi dau eu Mădăline... Eu strig... și el visează Mădăline. CAMILAR, N. I 222. Stăi tu, vulpe vicleană ce ești! Las’ că ți-oi da eu ție. SBIERA, P. 186. ♦ (Instrumentul este o armă de foc) A pune în acțiune, a trage. Eram băiat de vreo treisprezece ani cînd am învățat să dau cu pușca. ODOBESCU, S. III 21. Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile în prostimea aceea. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Tranz. (Complementul indică proiectilul) Se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva). Calul fugea de da cu burta de pămînt. ISPIRESCU, L 129. Ajunse la un munte mare... al cărui vîrf da la nori. id. ib. 216. 4. (Urmat de determinări locale sau modale; uneori (tranz.) construit cu pron. «o», care are valoare neutră) A o lua, a o porni, a o apuca, a se duce. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Caii, obosiți și ei, simțind că li se slobod frînele, o deteră în pas domol de tot. SLAVICI, O. I 215. După ce ieși din sat, dete cătră casă prin o pădure. RETEGANUL, P. I 13. Dă soarele după deal și noi tot pe loc stăm. CREANGĂ, P. 128. ◊ Fig. Nevasta n-au știut încotro să deie de bucurie. SBIERA, P. 229. Nu mai știa ce să facă și încotro s-o deie, ca să nu greșească tocmai acum la dică. CREANGĂ, P. 270. ◊ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo sau la deal, la vale) = a merge de colo pînă colo; fig. a se frămînta, a încerca în toate chipurile, a-și da osteneală. Dau încolo, încoace; dară nime nu poate chibzui... încotro să fie drumul spre casă. SBIERA, P. 67. Baba... dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face; și, de voie, de nevoie, nunta s-a făcut, și pace bună. CREANGĂ, P. 8. A o da pe... = a o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. Cînd însă i se întîmpla să pomenească de ceva din trecutul neamului nostru, o da pe romînește. M. I. CARAGIALE, C. 78. ♦ A se abate, a trece (pe la...), a intra (undeva) pentru puțin timp. Părăsise cu totul gîndul de a mai da pe la universitate. VLAHUȚĂ, O. A. 257. Trecînd Dunărea, dete prin satele turcești și bulgărești. ISPIRESCU, M. V. 17. Părintele mai în toată ziua da pe la școală și vedea ce se petrece. CREANGĂ, A. 2. ◊ Expr. A-i da cuiva în (sau prin) gînd, prin (sau în) cap, în (sau prin) minte = a-i veni cuiva o idee. Cum de i-a dat în cap imbecilului să-mi trimită telegrama? C. PETRESCU, C. V. 111. 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «peste») A ajunge la..., a găsi, a afla, a întîlni, a nimeri. Oriunde ar apuca-o, dă peste oameni. CAMILAR, N. I 316. Ne-a împrăștiat furtuna tocmai cînd dăduserăm peste ursoaică. GALACTION, O. I 50. La moară dau de prieteni. COȘBUC, P. I 76. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge pînă la fund; p. ext. a ajunge la margine, la capăt, la sfîrșit. Am făcut datorii peste datorii. Cum dam de fund, nenea Scarlat... îmi făcea numaidecît rost de împrumut cu dobînzi sălbatice. M. I. CARAGIALE, C. 88. Cercați voi marea cu degetul, dar ia! să vedem, cum i-ți da de fund? CREANGĂ, P. 260. A da de capăt v. capăt. A(-i) da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da peste cineva cu caii (sau cu căruța etc.) = a veni din mers peste cineva, lovindu-l, răsturnîndu-l. Dedeau cu caii preste oamenii lui Ercule. ISPIRESCU, U. 52. Cine e acesta ce a să deie piste noi cu droșca. NEGRUZZI, S. I 238. A da de dracu = a o păți. A da cu ochii de cineva v. ochi. A-și da cu socoteala că... v. socoteală. ◊ (Urmat de determinări ca: «rușine», «primejdie», «necaz» etc.) Ia cupa cea largă și-ai grijă ce faci; Ascunde-o bine, Căci Mufti... ne-o ia... Și dăm de rușine! COȘBUC, P. I 210. Avem să dăm peste o primejdie mare. ISPIRESCU, L. 6. Cînd este să dai peste păcat, dacă-i înainte, te silești să-l ajungi, iară dacă-i în urmă, stai și-l aștepți. CREANGĂ, P. 223. ♦ Tranz. (Regional) A băga de seamă, a prinde de veste, a observa. Băgînd sacii în moară, au dat că într-înșii nu-i grîu. SBIERA, P. 16. Cînd a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap. CREANGĂ, A. 20. 6. (Despre întîmplări sau împrejurări neplăcute; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «peste») A veni peste cineva pe neașteptate, a surprinde pe cineva. Acolo, la Cotnari, am fost demult la culesul viilor, pe cînd încă nu dăduse molima filoxerei. SADOVEANU, O. VIII 233. Deodată dete preste ei o căldură, încît leșinau de sete. RETEGANUL, P. III 75. N-au mers mult și iată c-au dat altă nevoie peste dînsa. SBIERA, P. 208. De multe ce dăduse peste dînsul, se făcuse cam hurșuz. CREANGĂ, P. 111. ◊ Expr. A da strechea într-însul, se spune despre un animal care fuge orbește pentru că a fost mușcat de streche, sau (fig.) despre un om care fuge cuprins de spaimă. 7. (Despre persoane, în legătură cu verbe de mișcare) A ajunge într-un punct, a nimeri într-un loc; (despre drumuri) a intra în alt drum, a se împreuna cu alt drum. Ivancea coti îndărăt ca să iasă prin fundul curții pe drumul ce da în șosea, fără să treacă prin sat. DUMITRIU, N. 53. Fac înapoi, pe același drum, cu gîndul... să dea în Calea Victoriei. SP. POPESCU, M. G. 62. Ieșiră acum din pădure și dădură într-o poiană frumoasă. RETEGANUL, P. I 46. Dacă prin codri pătrunzi, dai de-o vale frumoasă și verde, Pe-al căreia deal se întinde o mîndră grădină. EMINESCU, O. IV 179. ♦ (Rar, despre locuri, terenuri) A ajunge sau a se întinde pînă la... Nimerise în grădini tăcute care dădeau în cîmp. CAMILAR, N. I 102. Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde. EMINESCU, N. 13. ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A fi cu fața spre..., a avea vederea spre..., a se deschide spre... Mai la dreapta o ușă cu geam... dă înspre peron. SEBASTIAN, T. 188. Din odăile neluminate ce dădeau în larga încăpere din mijloc se auziră șoapte, rîsete înfundate. M. I. CARAGIALE, C. 120. 8. A nimeri în..., a cădea în... S-azvîrlea, nu s-azvîrlea, Drept în paloșe că da. TEODORESCU, P. P. 443. ◊ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. De cînd ai luat zestre o casă, trei cai și-o sanie, te-ai prostit de dai în gropi. GALAN, Z. R. 266. A da din lac în puț = a nimeri din rău în mai rău. A-și da în petic v. petic. A da în brînci v. brîncă. ♦ (Despre păr) A intra, a cădea, a ajunge în... Pletele îi dădeau în ochi. ♦ (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare. Baba... s-a ghemuit... cu spatele la lună, să nu-i dea lumina-n ochi. CARAGIALE, S. N. 255. Tainicele raze [ale lunii], dînd pieziș pe o zidire... Mîngîie a ei ruină. ALEXANDRESCU, P. 136. 9. (În legătură cu o acțiune în desfășurare; urmat de determinări introduse prin prep. «în») A începe, a trece în..., a intra. Vremea dădu în cald. DELAVRANCEA, S. 50. Copacii dau în mugur. VLAHUȚĂ, O. A. 342. Soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. ◊ (Impersonal) Dădea în toamnă și-o amorțise frigul. PAS, Z. I 88. ◊ Expr. A da în undă (sau în clocot) = a începe să fiarbă, să clocotească. (Fig.) S-a depărtat al ploii ropot, Dar Rîul Mic a dat în clocot Și spumegă de-a lungul văii. DEȘLIU, M. 35. A da în pîrpăra însuratului = a fi stăpînit de dorința însuratului. Dă, ce să-i zici! dăduse și el în pîrpăra însuratului. CREANGĂ, P. 166. (Despre cereale sau fructe) A da în copt (sau în pîrg) = a începe să se coacă, să se pîrguiască. Acasă perele de vară dau în copt. CAMILAR, N. I 83. Pomul înflorea în fiecare zi... rodul creștea și seara da în pîrg. ISPIRESCU, L. 73. Vezi d-ta, colo departe, niște lanuri frumoase de grîu care dă în copt? CREANGĂ, P. 155. A da în spic = a lega spic. Holdele au dat în spic mai devreme ca în alți ani. ♦ (Despre frunze, muguri, păr) A ieși, a se ivi, a apărea. Le dădea puful pe obraz. SADOVEANU, O. I 271. Am fugit repede la oglindă să cercetez dacă nu mi-au dat fire albe. C. PETRESCU, Î. II 63. A suflat vîntul de primăvară, au încolțit mugurii, a dat frunza. DELAVRANCEA, A. 34. De-ar veni luna lui mai, Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd, Ierbulița-n șesuri dînd. ANT. LIT. POP. I 72. ◊ (Despre sînge, lacrimi etc.) Îmi dau lacrimile și plîng încet de bucurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 186. Avea o senzație de durere fizică așa de intensă, că-i da lacrămile în ochi. BART, E. 212. ◊ Expr. A da inima (sau duhul) din cineva, se zice despre acela care e gata să se sufoce în urma unui efort prea mare. Aleargă săraca, de dă inima din ea, ș-o trec amețeli. VLAHUȚĂ, O. A. 369. Începe a striga, de da duhul dintr-însa: «Ioane, Ioane, Ioane!» și Ion – pace! CREANGĂ, A. 64. ♦ (Despre lichide, determinat prin «afară» sau «pe din afară») A trece peste buzele vasului, a ieși afară din vas. Apa numai cît nu da afară din fîntîni. RETEGANUL, P. I 27. ◊ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afarî din vas. S-a întîmplat să dea laptele în foc. GALAN, Z. R. 38. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice) A veni, a se face a se lăsa, a se porni. Aici, în locul mărului, era o salcie cu scorbură arsă... și stăteau la adăpost în scorbură pescari cînd da cumpăna. CAMILAR, TEM. 195. Ciobanii de demult, cînd plecau cu oile, intrau ca în mănăstire: nu-i mai vedeau fetele și nevestele decît cînd da zăpada. GALACTION, O. I 64. Peste o lună dă primăvara. C. PETRESCU, C. V. 149. 11. (Cu valoare de auxiliar, urmat de un verb la conjunctiv) A începe să..., a se apuca de..., a avea de gînd, a se pregăti pentru o acțiune, a fi pe punctul de a... Rizea dădu să plece. DUMITRU, B. F. 27. Dragoș dădu să coboare scara, dar iute o sui înapoi, căci Geoiana era cît pe ce să-l umfle în corne. HOGAȘ, DR. II 96. A dat el să se supere și să ne ocărască, dar a priceput îndată că cel mai bun lucru ce-i rămînea de făcut era să rîdă și el cu noi. VLAHUȚĂ, O. A. 456. Dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atîta. CREANGĂ, P. 256. III. Refl. și (rar) intranz. 1. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. Dă-te mai încoace.Ian, măi oameni, dați-vă la o parte. CAMILAR, N. I 208. Dă-te la o parte să treacă domnu doctor. C. PETRESCU, C. V. 35. ◊ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a) a se retrage (mai înapoi). Tuspatru deterăm un pas înapoi. M. I. CARAGIALE, C. 25. Dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind, Viteazul cu blîndeță îl dezmierda. ALECSANDRI, O. 207; b) a se codi, a se sustrage de la ceva, a căuta să scape, a se retrage (într-o luptă). Nu, Ioane, noi nu trebuie să dăm înapoi! Pentru nimic în lume, nici un pas înapoi! CAMILAR, TEM. 85. Teama de necunoscut era de neîndurat. Dar, negreșit, asta numai la cei hotărîți să nu dea, în nici un caz, înapoi. CAMIL PETRESCU, U. N. 337. Cum văd eu, nici de asta nu te-ai da în lături. CREANGĂ, P. 166. ◊ (Locuțiune verbală) A se da jos = a coborî. (Tranz.) De ce m-ați dat jos din tren? SEBASTIAN, T. 232. (Fig.) Prometeu... adesea mustra pe Joe pentru nelegiuirea ce săvîrșise dînd pe tat’său jos de pe scaun. ISPIRESCU, U. 82. Dînd jos pe Lăpușneanul, urcăm pe cine-n loc? ALECSANDRI, T. II 112. ♦ A se așeza undeva. Se dete p-o pernă, răzimîndu-și cotul. PANN, P. V. I 58. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A se năpusti, a se arunca, a năvăli asupra cuiva. Cînd se da armăsarul la Galben-de-Soare, mușca din pieile de bivol, iară cînd se da acesta la armăsar, mușca din carne vie. ISPIRESCU, L. 28. Ține-l [pe cîine] să nu se dea la mine. CARAGIALE, O. II 267. Iarna... ursul ajunge de să dă la vite și la oameni. SLAVICI, la TDRG. ◊ Intranz. V-aștept, ca să nu dea la voi cîinele. SADOVEANU, P. M. 261. Zîna... dă deodată la dînsul, să-i scoată ochii. SBIERA, P. 38. ◊ Expr. A da fuga = a se repezi. Eu am dat fuga la brad și m-am suit în brad. SADOVEANU, V. F. 27. A da de-a dreptul = a veni drept la țintă, fără a face ocol. Golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul. CREANGĂ, A. 69. 3. A se deda la..., a fi înclinat spre... Leneșa lor minte, dată pe gîndiri ușoare, Se împiedică de-o muncă ce-o cutremură ș-o doare. VLAHUȚĂ, P. 134. El din mica copilărie au fost dat către aceste. DRĂGHICI, R. 73. 4. (În jocuri, urmat de determinări ca «de-a rostogolul», «pe gheață», «în leagăn» etc.) A aluneca, a se rostogoli, a se legăna etc. Fă-te dar tu o roată de lemn și eu una de fier, să ne dăm unul pe un deal, altul pe alt deal. RETEGANUL, P. III 73. În scrînciobul din culme se dau flăcăi și fete. ALECSANDRI, P. III 143. ◊ Expr. A se da peste cap v. cap. A se da de-a tumba (sau de-a dura) = a se da peste cap, a se rostogoli. A se da de rîpă = a se prăpădi. Porumbo, iubește-mă că mă dau de rîpă, pre legea mea! ALECSANDRI, T. 157. A se da în vînt după... = a) a-și da toată osteneala. Ilinca bocea pe la toate pragurile și se da-n vînt după leacuri. VLAHUȚĂ, O. A. 129. Și merg eu acum fără păsare prin păpușoi pînă în dreptul ogrăzii și mă uit printre gard și văd pe mama cum se da în vînt după trebi. CREANGĂ, A. 68; b) a ține foarte mult la cineva, a face orice pentru... 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe lîngă») A se lua cu binele pe lîngă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. Slutul se dete pe lîngă fată și începu s-o lingușească cu vorbe mierloitoare și să se ia cu binele pe lîngă dînsa. ISPIRESCU, L. 47. Dacă... vrun tinerel viteaz S-ar da pe lîngă mine... Atunci cu voie bună I-aș da sufletu-n dar. ALECSANDRI, T. 156. 6. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «în») A trece în altă parte, în altă tabără sau grupă. Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească. ALECSANDRI, P. P. 211. ◊ Expr. A se da în (sau de) partea (cuiva) sau a se da cu cineva = a se alătura de partea cuiva (într-o discuție, într-un diferend etc.). Of, of... te-ai dat cu năpîrca de Eftimie. DUMITRIU, N. 238. Stă la chibzuri în care parte să se de. ISPIRESCU, U. 28. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau ceva. Eu gîndesc că s-a da după mine și s-a face și ea bună. CREANGĂ, P. 164. ◊ Expr. A se da pe (sau la) brazdă v. brazdă. 7. (Despre persoane) A se lăsa în voia cuiva. Lasă-ți lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie. EMINESCU, O. I 209. ♦ A se lăsa stăpînit, copleșit de... Dragul meu... învață-te a munci, nu te da lenii. HOGAȘ, DR. II 47. Se dete cu totul la această patimă. NEGRUZZI, S. I 20. Inima i se sfîrșea, Dar îndat’ se stăpînea Și durerii nu se da. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. 8. (Mai ales în forma negativă) A ceda, a nu opune rezistență, a se supune. [Cîinii] nu se da să li tai cozile. SBIERA, P. 15. Fricosule... nu mi te da, păcătosule. ALECSANDRI, T. I 117. ◊ Expr. A nu se da cu una cu două = a nu ceda ușor. Flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una cu două. CREANGĂ, P. 142. ♦ (Întregit printr-un participiu, cu sensul determinat de acesta) A se lăsa (nemaiavînd încotro). N-a mai avut ce spune și s-a dat bătut. SADOVEANU, P. M. 205. Cum nu se dă scos ursul din bîrlog... așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 116. ♦ (Învechit și familiar; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune. Numai Timișoara mai este în mîna împotrivnicului, dar întru atîta înconjurată că în puțintică vreme trebuie să se dea. GHICA, A. 306. Aceștii, după puțin, s-au dat robi și cetățuia s-au ars de franțezi. KOGĂLNICEANU, S. 13. Dă-te de voia tea. Să ne scapi de vreo belea. TEODORESCU, P. P. 292. 9. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», rar «spre») A începe să..., a se apuca de..., a se pune pe... După cină să dau la culcare. RETEGANUL, P. III 83. Se deteră spre odihnă, dar pîndea cînd unul, cînd altul. ISĂIRESCU, L. 4. Satul văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. La lucru s-au pornit Și la lucru mi s-au dat; Mi s-au dat la secerat. TEODORESCU, P. P. 150. ◊ Expr. A se da (rar, intranz., a da) în vorbă cu cineva = a intra în vorbă. Mai de una, mai de alta, apoi dădură în vorbă cu Pahon. RETEGANUL, P. V 14. Numai cît în vorbă se da, Secerele și gătea. TEODORESCU, P. P. 142. 10. (Numai în expr.) A se da drept (învechit, de) cineva = a voi să treacă drept altcineva, a face să se creadă că e altcineva. [Agenții] s-au ivit în aceeași zi la han la Brătulescu, dîndu-se drept negustori de covoare. POPA, V. 95. M-oi duce la curtea împăratului și m-oi da de doftor. SBIERA, P. 301. Am să mă dau și eu de baroană, cum oi trece granița. ALECSANDRI, T. I 181. 11. (Mai ales în forma negativă) A se pomeni, a se ivi. Înc-așa schilodeală nu mi s-a dat în cale! RETEGANUL, P. III 62. Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli nu s-a mai dat a vedea! CREANGĂ, A. 84. Nu s-a dat pe fața pămîntului o jupîneasă mai iscusită decît Anghelușa. ALECSANDRI, T. I 105. – Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperf. dădeam și dam; perf. s. dădui (regional dedei și detei); m. m. perf. dădusem și dasem (regional dedesem și detesem); prez. conj. pers. 3 să dea (regional să deie).

DÎRĂ, dîre, s. f. 1. Urmă continuă lăsată pe pămînt, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect tîrît; p. ext. urmă care se face pe pămînt sau pe un obiect prin curgerea unui lichid, a unor grăunțe etc. A dispărut o sanie ușoară, Lăsînd în urmă două dîre lucii. CAZIMIR, L. U. 37. Pe brațul Nataliei se vedea o dîră de sînge. Se lovise căzînd. D. ZAMFIRESCU, R. 172. Ei se luase după dîra de mălai ce o presărase fata. ISPIRESCU, L. 334. [Mama-pădurilor] fugea mereu, o stîncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdînd pămîntul cu dîră lungă. EMINESCU, N. 8. ◊ Fig. Apele lui trag în lungul pămîntului dîra adîncă... a unui ireversibil destin. BOGZA, C. O. 11. Deodată cei 90 fr. pierduți îi răsăriră înainte, cu o dîră de mizerii după dînșii: chiria casei, birtul. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Expr. A face dîră = a lăsa urme, semne (că a umblat cineva pe acolo). A face dîră prin barbă = a face începutul unui lucru, a stabili un obicei (rău), a crea precedente. ♦ Urme lăsate de om sau de un animal pe pămînt, pe zăpadă etc. Iepurele fricos și vulpea vicleană... se silesc a-și minți gonacii și a încurca dîra lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU, S. III 41. Mi-ar place să străbat... luncile cu răchită, după umbra dîrei de mistreț. id. ib. 77. Să iei dîra Oilor Pînă-n calea Furilor. TEODORESCU, P. P. 515. ♦ Fig. Urmă de miros (de parfum etc.) lăsată de cineva. Lăsase pe urma ei o dîră de miros de aer, pe care nasul Pisicuții, cu mult mai priceput decît al meu, o descoperise. HOGAȘ, M. N. 94. 2. Dungă, rază de lumină. Iazul sta neclintit ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dîră de lumină albă din fund pînă la mal. SADOVEANU, O. I 379. Prin dîra de lumină, se vede o umbră înaintînd cu pași grăbiți. CARAGIALE, O. II 226. Nu soare a răsărit, Ci murgu-mi e-mpodobit, Numai aur și argint, Face dîră pe pămînt. PĂSCULESCU, L. P. 61.

da vb. I în construcțiile: ♦ a se da mare (lb. vorbită) A-și da aere, a se crede superior ◊ „Am mai întrebat în dreapta, am mai întrebat în stânga și am aflat că respectivul C.A. se dă mare și intangibil. Cum nu-i plac ochii cuiva, fie că e vorba de o femeie de serviciu, fie că e vorba de un turist, mai mereu mahmurul A. amenință.” R.l. 18 VII 79 p. 5. ◊ „Bodyguarzii se comportă oribil. Se dau mari. Libertatea 6 X 95 p. 7; v. și R.l. 22 VI 81 p. 2. ♦ a se da de gol, dare de gol, dat de gol [până-n Dumnezeu] (arg.) ◊ „Stiți ce este un dat de gol? Este un om de nimic, lipsit de cultură, de dorința de a munci, care face din îmbrăcămintea modernă un acoperământ al nulității. Altfel spus, un compromis. Pentru ei [tinerii serioși] un astfel de tânăr «se dă de gol», «se compromite», se descoperă a nu fi altceva decât un manechin care își plimbă îmbrăcămintea ultra-modernă. Câte unul dintre ei, care nu este numai leneș și incult, dar și prost – o «culme» de incultură și de prost gust – este considerat a fi dat de gol până-n Dumnezeu! De aici, prin extensie, orice prostie, gafă, stângăcie, a devenit o dare de gol.R.lit. 19 VII 79 p. 9. ♦ a-și da foc la valiză A lucra împotriva propriilor interese ◊ „Prin această mărturisire, președintele [Iliescu] [...] și-a dat foc la valiză, ca să folosim o expresie adecvată argumentației avansate pentru a motiva disensiunile sale cu Petre Roman.” R.l. 27 III 92 p. 4. ♦ a-i da călcâie (arg.) A pleca de la cursurile universitare sau, prin extensie, a pleca ◊ „X i-a dat călcâie de la seminarul de azi.”„Y i-a dat călcâie din București.”a da pe cineva prin praf A uimi ◊ „Cătălin a dat-o pe Florica prin praf cu cunoștințele lui despre stimulatorul cardiac.” (formal din lat. dare)

A DA dau 1. tranz. I. 1) A pune în posesie. ~ un caiet. ~ o bomboană.~ bună ziua (sau bună dimineața, bună seara) cuiva a saluta pe cineva. 2) A pune la dispoziție; a oferi. ~ locul său.~ în judecată a deferi unei instanțe judecătorești. ~ la școală a trimite să învețe. A-i ~ Dumnezeu a-i hărăzi. A dat Dumnezeu! în sfârșit; în cele din urmă. ~ cărțile a împărți cărțile. ~ fata (după cineva) a căsători fata (cu cineva). 3) A aduce în dar; a dărui, a dona. 4) A ceda în schimbul a ceva. A dat un sac de cartofi pe unul de porumb.A-și ~ viața (pentru ceva sau pentru cineva) a se jertfi. 5) (o anumită vârstă) A considera ca fiind propriu. A-i ~ 20 de ani.~ însemnătate a acorda atenție. A-și ~ părerea a-și expune punctul de vedere. 6) A oferi drept contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate etc.); a plăti; a achita. 7) (însărcinări, misiuni etc.) A pune (pe cineva) să îndeplinească. 8) A crea prin muncă; a produce. Uzina a dat multă producție. 9) A îndepărta, considerând inutil; a arunca. ~ la gunoi.~ pe gât a înghiți. ~ (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracul) a renunța la cineva sau la ceva. ~ afară a) a alunga; b) a vomita. 10) A schimba dintr-un loc în altul. Dă scaunul lângă masă. 11) A întreprinde ca tentativă; a încerca. 12) A face să se producă; a pricinui; a căuza; a produce. Gripa a dat complicații la rinichi. 13) (chiote, strigăte etc.) A face să se audă. 14) (concerte, spectacole etc.) A organiza și a prezenta în fața publicului spectator. 15) A acoperi cu un strat gros sau vârtos; a unge. 16) A atinge brusc și cu putere; a lovi; a păli. ~ o palmă. II. (în îmbinări cu substantivele ce redau sensul verbului de același radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ greș a greși. ~ ascultare a asculta. ~ o luptă a lupta. ~ foc a aprinde. ~ cu chirie a închiria. ~ (cu) împrumut a împrumuta. ~ răspuns a răspunde. ~ la tipar a tipări. ~ un sfat a sfătui. ~ dreptate a îndreptăți. ~ raportul a raporta. ~ vina a învinui. ~ crezare a crede. ~ în vileag (sau la lumină) a descoperi. ~ viață a naște. ~ la mână a înmâna. ~ pe față a demasca. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc. ~ cu tunul. 2) A aplica o lovitură. ~ cu pumnul. ~ cu biciul. 3) A face mișcări (repetate) conștiente (pentru a indica ceva, făcând un gest) sau reflexe. ~ din deget. ~ din cap.~ (sau a strânge, a ridica) din umeri a face mișcarea de înălțare a umerilor ca semn al lipsei de informație, al încurcăturii sau al nepăsării. A(-și) ~ cu cotul (sau din cot) a (se) atinge cu cotul pentru a atrage atenția. 4) A se întinde până într-un anumit loc. Cărarea dă până în șosea. 5) A se opri, abătându-se din drum; a trece. Când ai să dai pe la mine?A-i ~ (sau a-i veni, a-i trece) cuiva prin gând (sau minte, cap) a-i veni o idee pe neașteptate. 6) A ajunge pe neașteptate (într-un loc); a cădea; a nimeri; a pica. ~ într-un șanț. A-i ~ lumina în ochi.~ de dracul (sau de naiba) a o păți. 7) (despre uși, ferestre, încăperi etc.) A fi direcționat. 8) (despre nenorociri, necazuri etc.) A veni pe neașteptate, pe nepregătite; a surprinde. 9) A avea loc; a se produce. Au dat înghețurile. 10) (urmat, de obicei, de un substantiv precedat de prepoziția în) A fi pe cale (de); a începe; a porni; a prinde. ~ în clocot. ~ în floare.~ în foc a curge afară din vas. 11) (despre stări, anotimpuri etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a porni. Dă iarna de acum. /<lat. dare

A SE DA mă dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstanțial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ lângă masă. 2) (despre ființe) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năpădi; a se năpusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistență; a ceda. ~ învins. ~ bătut. 4) (urmat de o complinire cu prepoziția la) A avea înclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictură. 5) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic etc., împărtășindu-i ideile; a adera. ~ cu democrații.~ drept... a se prezenta drept... ~ în vânt după ceva (sau după cineva) a-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare

DÂRĂ ~e f. 1) Urmă neîntreruptă lăsată de un obiect târât (pe pământ, pe nisip, pe zăpadă), de un lichid ce se scurge etc. 2) Șir de urme lăsate de un om sau de un animal (pe pământ, pe nisip sau pe zăpadă). 3): ~ de lumină rază de lumină proiectată în întuneric de o sursă. /<sl. dira

da v. (activ) 1. a întinde cu mâna: da-ți săracilor; 2. a oferi (un preț): cât dai? 3. a face, a produce: a da roade, muguri; 4. a preda: v’a dat pe mâna poliției; 5. a remite, a încredința: i-a dat scrisoarea în primire; 6. a căuta, a încerca: dă să vorbească și nu poate; 7. ca perifrază verbală: a da ascultare = a asculta, a da vină = a învinui, a da năvală = a năvăli. ║ (neutru) 1. a merge: a da înainte, a da înapoi; 2. a mișca: a da din umeri, din cap, din picior; 3. a lovi: a da pe moarte, a da cu piciorul; 4. a descărca: a da cu pușca, a da din tunuri; 5. a începe, a încolți (de plante); 6. ca perifrază verbală: a da în genuchi = a îngenuchia, a da cu gândul = a gândi; 7. Însoțit de prepozițiuni: a da în, a cădea în ceva: a da în căldură, în boală, într’o groapă; a corespunde: odaia dă în grădină; a lovi: nu da în mine; a începe: a da în copt; a da de (peste) a afla, a găsi, a nemeri ceva: a dat de rău, a dat de el, a dat peste un bordeiu; a da pe la, a trece pe la cineva. ║ (reciproc) 1. a se lăsa în voia: se da somnului; 2. a ceda: nu te da! 3. a se preda: se dă învins; 4. a se deda: nu se dă la muncă; 5. a năvăli: pisica se dă lă șoareci; 6. a se compara: nu mă dau pe niciun rumân CAR. [Lat. DARE].

dare-de-seamă f. expunerea unui fapt, analiza unei opere. [Modelat după fr. compte-rendu].

dâră f. șir de urme: pe dâra de sânge se urmărește vânătul. [Serb. DIRA, drum, trecerea unei oștiri].

daŭ, dat, dare v. tr. (lat. *dao [îld. do], dĕdi, dătum, dăre; it. dare, pv. cat. sp. pg. dar. Dădeam [vechĭ dam]; dădúĭ [vechĭ dedéĭ, dedéșĭ, déde, déderăm, déderățĭ, déderă, ĭar azĭ maĭ rar detéĭ, detéșĭ, déte, déterăm, déterățĭ, déteră]; să daŭ, să dea [mold. să deĭe]; dă, nu da, dea [mold. deĭe]. P. formă cp. cu staŭ. – V. cred, perd, vînd, ascund). Întind, ofer: a da de pomană banĭ săracilor. Ofer, plătesc: daŭ un franc pe un cuțit. Fac, produc: găina face oŭă, vaca vițeĭ, stejaru ghindă. Predaŭ, remit: a da un hot pe mîna polițiiĭ; a da o scrisoare în primirea, în sama, în mîna cuĭva. Caut, încerc: dădea să vorbească și nu putea. Mișc, împing: daŭ scaunu maĭ încolo. Ung, spoĭesc, văpsesc, sulemenesc: daŭ cizmele cu vax, daŭ părețiĭ cu var, daŭ gardu cu verde, mitocanca se dăduse cu roș. Daŭ jos, scobor: daŭ jos ceva din pod. Răstorn: daŭ jos scaunele fugind. Daŭ înapoĭ, restitui: daŭ înapoĭ ceĭa ce eram dator. Împing înapoĭ: daŭ înapoĭ un ceas (adică minutarele luĭ). Daŭ în ainte, 1) împing în ainte: daŭ în ainte un ceas (adică minutarele luĭ); 2) întrec, îs superior: a da cuĭva mult în ainte (E o expresiune de la joc [popice, biliard ș.a.] cînd un adversar tare dă celuĭ maĭ slab cîte-va puncte de la el, ĭar el începe maĭ de jos). Daŭ ascultare cuĭva, mă supun luĭ, îl ascult. Daŭ (saŭ pun) vine pe cineva, îl acuz, îl învinovățesc. Daŭ năvală, năvălesc. Daŭ ordin, ordonez, poruncesc. Daŭ faliment, devin falit. Daŭ un copil la carte, la școală, îl trimet la școală. Daŭ la jurnal, public în jurnal. Daŭ un copil la stăpîn, îl fac servitor. Daŭ ceva pe foc, arunc în foc. Daŭ pe gît, înghit, beaŭ: daŭ vinu pe gît. Daŭ pe gîrlă, arunc în gîrlă, (fig.) arunc ca lucru fără valoare. Daŭ afară, exclud, elimin. Daŭ pe bete, pe brîncĭ afară, exclud trîntind pe cineva la pămînt. Daŭ de-a dura, rostogolesc. Daŭ pe scară, alung dînd jos pe scară. Daŭ draculuĭ, ucid, (fig.) renunț la ceva: dă-o draculuĭ de carte! Daŭ cărțile (de joc), le împart. Daŭ cep unuĭ butoĭ, îl găuresc și încep a bea din el. Daŭ credință (crezare) cuĭva, unuĭ lucru, mă încred. Daŭ cuĭva cuvîntu, daŭ dreptu de a vorbi într’o adunare. Daŭ dreptate, recunosc că are dreptate. Daŭ medicamente, administrez medicamente. Daŭ drumu, las liber. Daŭ (saŭ bag) groaza în dușmanĭ, îi îngrozesc. Daŭ dosu, întorc spatele, fug de frică. Daŭ pe cineva de rușine, nu mă arăt la înălțimea laudelor luĭ, îl fac de rîs. Daŭ de gol, demasc, trădez. Daŭ pe față, denunț, divulg. Daŭ banĭ în ainte, plătesc în ainte. Daŭ mîna cu cineva, îl salut dînd mîna. Daŭ cuĭva bună ziua, îl salut cu vorba de „bună ziua”. Daŭ cinstea pe rușine, în locu cinstiĭ mă încarc de rușine. Daŭ cuĭva (banĭ) de cheltuĭală, (fig.) îi trag o bătaĭe. Daŭ bir cu fugițiĭ, dezertez. Daŭ pace, las în pace, nu neliniștesc. Daŭ o pedeapsă, o palmă, aplic o pedeapsă, o palmă. Daŭ un țipet, țip. Daŭ gură (saŭ o gură) cuĭva, îl strig. Daŭ o guriță, un bot (fam.), îl sărut. Daŭ de știre, anunț. Daŭ țîță, alăptez. Daŭ de zestre cuĭva ceva, îl înzestrez cu ceva. Daŭ vĭață, vivifiv, fac viŭ. Să dea Dumnezeŭ, să facă Dumnezeu! Daŭ sama, expun socoteala. Îmi saŭ samă, sînt conscient, înțeleg. Îmi daŭ sfîrșitu, mor. Îmi dă mîna să fac ceva, om cu ce (curaj, bani), pot, îndrăznesc. V. intr. Mișc: a da din umerĭ, din cap, din coadă, din picĭor. Lovesc, descarc o armă: daŭ cu pumnu, cu cĭomagu, cu pușca, cu tunu în ceva. Arunc, întind: daŭ cu cĭorpacu, cu plasa (ca să prind pește). Încolțesc, germinez: plantele daŭ vlăstare, mugurĭ. Năvălesc: stațĭ maĭ încet, că nu daŭ (subînț. năvală) Turciĭ și Tătariĭ! Intru: a dat moartea în găinĭ. Cad: calu omu a muncit pîn’a dat în bot, în genunchĭ. Conduc la, răspund: fereastra, cărarea dă dă în grădină. A ieșĭ, a țîșnĭ (vorbind de materiile fecale, de lava unuĭ vulcan ș.a.): uĭ-te ce dă din acest copil dac’a mîncat atîtea fructe! Fig. A vorbi lucrurĭ surprinzătoare: acest copil era odată tăcut (orĭ prost) dar acuma uĭte ce dă din el! Daŭ în, cad în: a da într’o groapă în cursă. A da în gropĭ (de prost), a fi foarte prost. A da în clocote, în fert, în undă, a începe să clocotească, să fearbă. A da în foc (apa, laptele), a se unfla și a se revărsa afară din vas. A da în mugurĭ, în copt (un arbore), a începe să facă mugurĭ, să se coacă. A-țĭ da în teapă, în petec (Iron.), a-țĭ face vechiŭ obiceĭ: Țiganu, chear împărat s’ajungă tot îșĭ dă în teapă. Daŭ în cărțĭ (saŭ cu cărțile), în bobĭ (saŭ cu bobiĭ), ghicesc cu cărțile, cu bobiĭ. Daŭ de saŭ peste, aflu, nemeresc, întîlnesc, mă izbesc de: a săpat pîn’a dat de apă, a mers pîn’a dat de prietenu luĭ, a căutat pîn’a dat peste ce a dorit. A dat de dracu, de belea, a-l întîlni pe dracu, a te izbi de o neplăcere. A da înainte (cu vorba, cu beția, cu vinu), a continua. A da înapoĭ, a scădea, a regresa. A da pe la cineva, a trece, a veni pe la el. A da din umerĭ, a sta nepăsător. A bate din buze, a fi păcălit, a nu avea ce- țĭ trebuĭe. V. refl. Mă las pradă în voĭa cuĭva: mă daŭ somnuluĭ. Mă răped: acest cîne se dă la om (Nu te da, nu te lăsa! se zice cînd te prefacĭ că-țĭ opreștĭ cînele să nu muște pe cineva, dar pe ascuns îl amuțĭ contra luĭ). Cedez, mă daŭ învins, mă predaŭ: nu te da! Mă daŭ învins, prins, mă predaŭ, recunosc că-s învins; mă dedaŭ: mă daŭ studiuluĭ, bețiiĭ. Mă daŭ jos, mă scobor, descind. Mă daŭ în lăturĭ, mă retrag, (fig.) nu mă amestec, nu ajut. mă daŭ după vînt, mă conduc după cum cer împrejurările. Mă daŭ după perdea, mă ascund, fug de de răspundere. Mă daŭ pe brazdă, mă acomodez, mă deprind, mă îmblînzesc. Mă daŭ peste cap, fac pe dracu’n patru, fac tot posibilu. Mă daŭ de (saŭ drept), mă pretind: a te da de (saŭ drept) patriot.

dî f., pl. e și î (sîrb. dira, gaură, zgîrietură, drum, trecere a uneĭ armate; bg. dirĕa, d. vsl. dira, despicătură, d. drati-deron, a zgîria, a despica. V. draniță, dîrăsc, odor, puzdere, zdreanță). Urmă continuă: corabia mergînd lasă (orĭ face) o dîră pe apă, în urma animaluluĭ rănit a rămas o dîră de sînge. Fig. A face dîră (pin barbă), a crea un precedent, a începe un lucru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dare s. f., g.-d. art. dării; pl. dări

dare s. f., g.-d. art. dării; pl. dări

dare s. f., g.-d. art. dării; pl. dări

da2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dau, 2 sg. dai, 3 sg. , 1 pl. dăm, 2 pl. dați, imperf. 1 dădeam, perf. s. 1 sg. dădui, 1 pl. dădurăm, m.m.c.p. 1 sg. dădusem, 1 pl. dăduserăm; conj. prez. 1 să dau, 3 să dea; cond. prez. 3 ar da / (în imprecații) dar-ar; imper. 2 sg. afirm.

dare de mâ (bogăție) loc. s. f., g.-d. art. dării de mâ

dare de sea (raport) loc. s. f., g.-d. art. dării de sea; pl. dări de sea

dâ s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre

da2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dau, 2 sg. dai, 1 pl. dăm, 2 pl. dați, imperf. 3 sg. dădea, perf. s. 1 sg. dădui, 1 pl. dădurăm, m.m.c.p. 1 sg. dădusem, 1 pl. dăduserăm; conj. prez. 3 dea; cond. prez. 3 ar da/(în imprecații) dar-ar; imper. neg. 2 sg. nu da

*dare de mâ (bogăție) loc. s. f., g.-d. art. dării de mâ

!dare de sea (raport) loc. s. f., g.-d. art. dării de seamă; pl. dări de sea

dâ s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre

da vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dau, 1 pl. dăm, 2 pl. dați, imperf. 3 sg. dădea, perf. s. 1 sg. dădui, 1 pl. dădurăm, m. m. c. perf. 1 sg. dădusem, 1 pl. dăduserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dea; imper. neg. 2 sg. nu da; part. dat; ger. dând

dare de sea s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. dării de seamă; pl. dări de sea

dâră s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre

da (ind. prez. 1 pl. dăm, 2 pl. dați, imperf. dădeam, perf. dădui, m.m.c.p. dădusem, conj. dea)

dau, dea 3 conj., dădui 1 aor., dădusem 1 m.-m.-c.-p., dătător adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DARE s. 1. v. trasare. 2. dare de seamă = raport, referat, situație, (prin Transilv.) sămădaș, (înv.) doclad, otnoșenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit o ~ despre...) 3. v. bir.

DARE s. 1. trasare. (~ unei directive.) 2. dare de seamă = raport, referat, situație, (prin Transilv.) sămădaș, (înv.) doclad, otnoșenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit o ~ despre...) 3. bir, impozit, (rar) contribuție, impunere, (înv. și reg.) porție, slujbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ștaier, (înv.) adău, adet, dabilă, dajdie, madea, mirie, nevoie, obicei, orînduială, rînduială, seamă. (~ către statul feudal.)

DA vb. 1. v. înmâna. 2. a întinde. (Îi ~ mâna.) 3. a furniza, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 4. v. oferi. 5. v. împrumuta. 6. v. dărui. 7. v. dona. 8. v. ceda. 9. v. transmite. 10. v. atribui. 11. v. conferi. 12. v. acorda. 13. a oferi, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 14. v. restitui. 15. v. jertfi. 16. v. vinde. 17. v. deplasa. 18. v. ajunge. 19. v. abate. 20. v. nimeri. 21. v. aluneca. 22. v. întoarce. 23. v. arunca. 24. v. împrăștia. 25. v. izbi. 26. v. trage. 27. v. face. 28. v. produce. 29. v. rodi. 30. v. apărea. 31. v. scoate. 32. v. provoca. 33. v. hărăzi. 34. a îngădui, a permite. (Nu i-e oricui ~ să facă una ca asta!) 35. v. desfășura. 36. a susține. (A ~ mai multe concerte.) 37. v. trasa. 38. v. fâțâi. 39. v. cerne. 40. v. vopsi. 41. v. unge. 42. v. cădea. 43. v. ura.

DA vb. v. arunca, azvârli, întâmpla, juca, năpusti, năvăli, pomeni, precipita, preda, prezenta, repezi, reprezenta, sări, tăbărî, tălmăci, traduce, transpune, veni, zvârli.

DÂRĂ s. 1. urmă, (reg.) șarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sânge.) 2. v. rază.

DA vb. 1. a încredința, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a întinde. (Îi ~ mâna.) 3. a furniza, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 4. a oferi. (Își ~ reciproc buchete de flori.) 5. a împrumuta, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 6. a dărui, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. 7. a dărui, a dona, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.) 8. a ceda, a lăsa. (Îi ~ întregul apartament.) 9. a transmite, a trece (~ scrisoarea din mînă în mînă.) 10. a atribui, a distribui, a împărți, a repartiza. (~ loturi de casă țăranilor.) 11. a acorda, a atribui, a conferi, a decerna (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un premiu, o distincție.) 12. a acorda, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog puțină ascultare!) 13. a oferi a plăti. (Cît ~ pe marfa mea?) 14. a înapoia, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a intoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 15. a-și jertfi, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe cîmpul de luptă.) 16. a vinde. (A ~ ceasul cu 1000 de lei.) 17. a se deplasa, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 18. a ajunge, a ieși. (Drumul ~ în sat.) 19. a se abate, a se opri, a trece. (A ~ în drum și pe la el.) 20. a nimeri. (Am ~ peste un om de treabă.) 21. a aluneca, a luneca. (A se ~ pe gheață, pe parchet.) 22. a întoarce. (A ~ foile la o carte.) 23. a arunca, a azvîrli. (A ~ pe foc cartea.) 24. a arunca, a împrăștia, a raspîndi. (Luna ~ sclipiri vii.) 25. a izbi, a lovi, a trage, (pop.) a păli. (~ cu toporul în lemn.) 26. a trage, (rar) a aplica (fam. fig.) a arde, a cîrpi, a lipi. (I-a ~ o palmă.) 27. a face. (A ~ o gaură.) 28. a face, a produce. (Solul ~ rod bogat.) 29. a face, a produce, a rodi. (Pomul ~ multe mere.) 30. a-i apărea, a-i ieși. (A-i ~ frunzele.) 31. a emite, a scoate, (pop.) a slobozi. (~ un chiot, un țipăt.) 32. a cauza, a crea, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 33. a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Oare ce ne va ~ soarta?) 34. a îngădui, a permite. (Nu i-e oricui ~ să facă una ca asta!) 35. a desfășura, a duce, a purta, a susține, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă.) 36. a susține. (A ~ mai multe concerte.) 37. a trasa. (A ~ o directivă, o sarcină.) 38. a bîțîi, a fîțîi. (Pasăre care ~ din coadă.) 39. a cerne, (înv. și reg.) a petrece, (înv.) a dîrmoia. (~ făina prin sită.) 40. a vopsi. (A ~ grilajul cu verde.) 41. a unge. (Își ~ piciorul cu alifie.) 42. a cădea. (A ~ o ploaie zdravănă.) 43. a ura. (I-a ~ bună seara.)

da vb. v ARUNCA. AZVÎRLI. ÎNTÎMPLA. JUCA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. POMENI. PRECIPITA. PREDA. PREZENTA. REPEZI. REPREZENTA. SĂRI. TĂBĂRÎ. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. VENI. ZVÎRLI.

DÎ s. 1. urmă, (reg.) șarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sînge.) 2. dungă, fascicul, fîșie, rază, trîmbă, (fig.) sprinceană. (O ~ de lumină.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

da (dau, dat), vb.1. A dona. – 2. A slobozi, a se desprinde de. – 3. A împărți cărțile de joc. – 4. A atribui, a acorda. – 5. A oferi, a procura. – 6. A exprima, a comunica, a spune: a da bună ziua.7. A trimite,a expedia: a da o telegramă.8. A vinde, a pune un preț. – 9. A oferi, a propune un preț. – 10. A plăti, a suporta. – 11. A comanda, a însărcina. – 12. A crește o plantă. – 13. A produce, a face, a stîrni. – 14. A căsători, a încuvința căsătoria unei fiice. – 15. A lovi, a pălmui, a trage. 15. bis A imprima o mișcare unui obiect sau unei persoane: a da vînt, a da afară; a da drumul.16. A executa o mișcare în sensul indicat de complement: a da fuga; a da înapoi; a da în lături; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune: a da față; a da ochi.17. A prezenta: a da seama.18. (Cu prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o acțiune prin intermediul unui obiect: a da cu bobii.19. (Cu din) A mișca, a clătina: a da din cap. 20. (Cu în) A cădea: a da în șanț; a da în gropi.21. (Cu în) A împinge, a pune în mișcare: a da în leagăn. 22. (Cu în) A fi pe punctul: a da în copt; a da în foc; a da în mintea copiilor.23. (Cu de) A se pomeni, a se găsi: a da de bine; a da de dracul.24. (Cu de) A provoca ceva: a da de furcă.25. (Cu de, drept) A (se) preface, a trece drept. – 26. (Cu peste) A lovi, a bate: a da peste nas.27. (Cu peste) A descoperi, a afla. – 28. (Cu în, spre, la) A comunica, a răspunde, a privi. – 29. (Cu prin, pe) A traversa, a trece peste. – 30. (Cu pe, peste) A așeza într-un anume fel, a situa. – 31. (Cu cu) A vopsi, a acoperi. – 32. (Cu conj. ) A fi gata de, a începe, a fi pe punctul de face ceva. – 33. (În construcția a-i da cu) A continua, a insista, a stărui, a bate la cap. – 34. (În construcția a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a găsi pricina. – 35. (În construcția a o da pe) A vorbi în altă limbă, a o rupe pe altă limbă. – 36. A cădea, a surveni (vorbind despre intemperii). – 37. A ajunge, a veni. – 38. A năvăli, a se arunca, a asalta. – 39. (Refl.) A se așeza, a se pune. – 40. (Refl.) A se preda, a se declara bătut. – 41. (Refl.) A face o mișcare (indicată de complement): a se da jos.42. (Refl., cu pe, în) A se dedica exercitării a ceva sau a unui sport: a se da pe ghiață; a se da peste cap.43. (Refl.) A se obișnui. – 44. (Refl.) A exista, a se afla, a se produce. – 45. (Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. – 46. A se dedica, a se consacra. – 47. (Refl.) A adula. – 48. (Refl., cu la) A se repezi asupra, a se năpusti. – Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Pușcariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez. presupune o formă lat. *dao în loc de do, cf. Densusianu, Hlr., 155. – Der. dare, s. f. (înv., dar, cadou; acțiunea de a da; donare; farmec; bir; contribuție, dijmă); dat, s. n. (donare; farmec, vrajă; obicei, uzanță; activ, la un bilanț sau buget); dătător, adj. (care dă, donator; comanditar); dătătură, s. f. (donare; vrajă; lovitură); datină, s. f. (tradiție, obicei vechi), pare a proveni din sl. dĕdina încrucișat cu dat, cf. dedină; îndătina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanță veche). Cf. dată, daravelă, deda, trăda.

dîră (dîre), s. f. – Urmă. – Mr. dîră, megl. diră. Sl. dirá „gaură, urmă” (G. Mohl, Mél. Soc. Ling., VII, 160; Tiktin; Candrea), cf. sb. dirá, bg. dyria, slov. dira.Der. dîri, vb. (Trans., a urmări, a adulmeca), cf. sl. dirjǫ „a merge pe urme”; dîrîi, vb. (Trans. de Nord, a zgîria), care pare a se fi încrucișat cu sl. dirati (Candrea).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

A HORSE! A HORSE! MY KINGDOM FOR A HORSE (engl.) un cal! un cal! (dau) regatul meu pentru un cal – Shakespeare, „Richard al III-lea”, act. V, scena 4. Cuvinte rostite de Richard al III-lea, înfrânt și încolțit, în bătălia de la Bosworth. Ele subliniază rolul hotărâtor, în anumite momente, al unui lucru căruia de obicei nu i se acordă importanță.

BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.

DA2 (lat. dare) vb. I I. Tranz. 1. A înmâna cuiva ceva; a oferi, a întinde. 2. A pune cuiva ceva la dispoziție, a dărui, a preda cuiva ceva. * Loc. A da cu chirie = a închiria. A da în (sau cu) arendă = a arenda. A da (unui lucru) o valoare = a atribui, a asocia (unui lucru) o valoare. A da în primire = a preda. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva spre executare. 3. A încredința pe cineva în grija cuiva. ◊ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva la dispoziția cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) = a căsători cu... 5. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a...; a face schimb. ◊ Expr. (Fam.) Refl. A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. ♦ A oferi, a plăti. ♦ A vinde. 6. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața (din devotament); a se sacrifica. 7. A arunca, a azvârli. ♦ A trimite pe cineva undeva pentru o anumită îndeletnicire. 8. A așeza, a orienta ceva într-o anumită poziție sau direcție. * Expr. A da (ceva) peste cap = a) a lucra ceva superficial; b) a strica, a distruge. 9. A da pe piatră = a ascuți. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da la ziar = a publica sau a face să se publice la ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc.) = a) a descoperi, a arăta; b) a publica o scriere. A da viață = a naște; a făuri; fig. a anima, a însufleți. A da o luptă, o bătălie etc. = a purta o luptă, o bătălie etc.; (refl., despre lupte) a se desfășura. A da răspuns = a răspunde. A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul) sau obștescul sfârșit = a muri. A da (un) examen = a susține un examen; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seama (sau socoteala) = a răspunde de ceva. 10. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A crea, a produce, a emite. 11. A provoca, a prilejui, a pricinui, a cauza. 12. A îngădui, a permite, a lăsa. ♦ A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. A face o mișcare (repetată) conștientă sau reflexă. Dă din aripi.Intranz. și tranz. A o ține întruna, a nu se opri (din mers, din vorbă etc.). 2. A spăla, a unge, a vopsi cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ♦ A se lovi, a se atinge de ceva, a ajunge până la... 4. A o lua, a porni spre..., a o apuca, a se duce către... ♦ A trece pe la..., a se abate. 5. A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge la capăt, la sfârșit. 6. (Despre o supărare, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite, a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A intra, a cădea în... 9. A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în pârg (sau în copt) = a începe să se coacă, să se pârguiască. 10. (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea. 11. A-i da (cuiva) lacrimile = a începe să plângă. A-i da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. 12. (Despre lichide) A da pe-afară (sau peste etc.) = a ieși afară din vas din cauza cantității prea mari. 13. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 14. A se apuca de..., a începe, a fi pe punctul de a... Dă să plece. III. 1. Refl. și intranz. (Urmat de determinări locale) A merge, a se duce, a veni. ♦ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se sustrage de la ceva, a ezita. 2. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 3. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „în leagăn” etc.) A se deplasa (lunecând, legănându-se). ♦ Expr. A se da în vânt după... = a depune toate eforturile pentru a obține ceva; fig. a ține mult la cineva sau la ceva. 4. Refl. A adera la ceva, a se alătura cuiva; a se acomoda după cineva sau ceva. 5. Refl. A ceda, a se supune. 6. Refl. A se da drept... = a voi să treacă drept...

DO UT DES (lat.) îți dau ca să-mi dai – Formulă din dreptul roman referitoare la echivalența prestațiilor în cazul schimbului; în sens larg, serviciu contra serviciu.

DOS MOI PU STO KAI KINO TEN GHEN (Δόζ μοι πού στῶ χαί χινῶ τήυ γῆυ) (gr.) dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc – Cuvinte atribuite lui Arhimede și devenite celebre ca simbol al inventivității și al puterii creatoare nelimitate a omului, atunci când există temeiuri obiective sau raționale.

FORTUNA MULTIS DAT NIMIS, SATIS NULLI (lat.) multora soarta le dă prea mult, nimănui destul (cât i-ar trebui) – Martial, „Epigrammata”, 12, 10, 2.

LA FAÇON DE DONNER VAUT MIEUX QUE CE QU’ON DONNE (fr.) felul în care dai prețuiește mai mult decât ceea ce dai – Corneille, „Le menteur”, act I, scena 1. V. și Bis dat qui cito dat.

QUAMLIBET INFIRMAS ADIUVAT IRA MANUS (lat.) mânia dă putere chiar și brațelor slabe – Ovidiu, „Amores”, I, 7.

REDDE CAESARI QUAE SUNT CAESARIS, ET QUAE SUNT DEI DEO (lat.) dă-i Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu – Matei, 22, 21. La întrebarea fariseilor dacă trebuie să plătească tribut romanilor, Iisus a arătat o monedă pe care era gravată efigia împăratului și a dat acest răspuns. Sensul cuvintelor este: a da fiecăruia ce i se cuvine.

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, dă-mi legiunile înapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigătul lui Octavian August la primirea știrii că generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni în luptele cu germanii. Strigăt de deznădejde în fața unei pierderi ireparabile.

A-și da arama pe față – Această locuțiune ne-a rămas din vremea banilor de aur și argint. Falsificatorii de monede le făceau din aramă și le acopereau numai cu un strat foarte subțire de metal prețios. După un timp de întrebuințare, cînd se rodea pojghița de aur sau de argint, apărea de dedesubt arama banilor falși sau „calpi”, cum li se spunea pe atunci. De aici s-a născut vorba: „a-și da arama pe față”. Prin analogie, această expresie se aplică persoanelor care, ca și monedele contrafăcute de pe vremuri, își dau deodată pe față năravurile și intențiile rele ce stăteau pînă atunci ascunse sub un zîmbet prefăcut sau sub vorbe poleite. Zmeul din Poveștile unchiașului sfătos ale lui Ispirescu „își dete arama pe față – scrie autorul – căci prinse a prigoni lumea…” IST.

Bis dat qui cito dat (lat. „Cine dă la timp, dă de două ori”) – Sînt autori care supraviețuiesc îndeosebi printr-o singură frază, printr-o singură cugetare, printr-o singură vorbă de spirit, ca poetul grec Philemon (vezi: Nu uita niciodată că ești om!) sau ca poetul francez Piron (vezi: Pas même académicien). Poetul latin Publius (sau Publilius) Syrus face și el parte din această categorie. A scris versuri, scenete și mai multe maxime cu caracter moral, care au fost adunate într-o culegere intitulată Sententiae (Sentințe). Dar cea mai cunoscută – putem spune, singura care i-a păstrat amintirea și numele – este acest: bis dat qui cito dat, echivalent în graiul nostru cu zicala: „lucrul la timp dăruit, prețuiește îndoit”. LIT.

Do ut des (lat. „Îți dau, ca să-mi dai”) – Astfel era denumită în dreptul roman operația de transmitere a unei proprietăți către o persoană, cu condiția de a căpăta din partea ei o dotație corespunzătoare. Formula a mai servit să oglindească epoca trocului, adică a comerțului din vremea cînd nu apăruseră încă banii. Pe atunci, negoțul se efectua prin schimb de bunuri: se dădea un fel de marfă, spre a obține alte produse în valoare echivalentă. Așadar, expresia „do ut des” indică o înțelegere cu avantaje egale. În același sens, formula se întrebuințează cînd două părți nu-și transmit neapărat bunuri materiale, dar își fac concesii sau înlesniri reciproce și, critic, la adresa cuiva care e darnic, nu din generozitate, ci pentru a primi în schimb unele avantaje. IST.

La façon de donner vaut mieux que ce quon donne (fr. „Modul de a da prețuiește mai mult decît ceea ce se dă”) – Corneille, în Le menteur (act. I, sc. 1). Scriitorul francez a dat el însuși atît de limpede înțelesul cugetării sale, încît ea prețuiește mai mult decît ceea ce ar mai putea adăuga explicațiile și completările altora. LIT.

La parole a été donnée à l’homme pour déguiser sa pensée (fr. „Vorba a fost dată omului spre a-și ascunde gîndurile”) – Această cinică mărturisire e atribuită diplomatului francez Talleyrand care, în lunga sa carieră (a fost ministru de externe al lui Napoleon și al regilor ce i-au succedat), a aplicat într-adevăr această metodă. Ideea nu-i însă originală, fiindcă, înaintea lui, au exprimat-o aproape identic: poetul englez Edward Young (în Dragostea renumelui, 1742), dramaturgul britanic Oliver Goldsmith (în Albina, 1759) și Voltaire (în Dialoguri, al 17-lea, Claponul și găina, 1763). Spre deosebire de aceștia, Molière, în Căsătoria silită (sc. 6), exprima o părere mai măgulitoare pentru oameni, spunînd că dimpotrivă: la parole a été donnée à I’homme pour expliquer sa pensée (spre a-și explica gîndurile). IST.

Vare, redde mihi legiones! (lat. „Varus, redă-mi legiunile!”) – Istoricul Suetoniu povestește în Viața lui August (XXIII), că generalul Quintilius Varus a suferit o grea înfrîngere în Germania, în anul 6 al erei noastre. Cele trei vestite legiuni ale lui au fost atrase în defileul de la Teutberg și nimicite. Varus s-a sinucis din desperare. Vestea acestui dezastru l-a copleșit pe împăratul August, care mult timp repeta cu amărăciune: „ Varus, dă-mi legiunile înapoi!” E o expresie care exprimă regretul pentru o pierdere de neuitat. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (cuiva) o palmă expr. a împrumuta (cuiva) o mie de lei.

a da (cuiva) la moacă expr. (vulg.) a lovi (pe cineva) cu pumnii peste față.

a da (pe cineva) peșcheș expr. a preda (pe cineva) prins; a preda (pe cineva) dușmanului.

a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

a da (pe cineva) cu cracii-n sus expr. (vulg.) 1. a trânti (pe cineva) la pământ. 2. a poseda sexual (pe cineva).

a da (cuiva) cu flit expr. 1. a mustra. 2. a ironiza. 3. a alunga, a izgoni.

a da (pe cineva) cu polen expr. (er., eufem.) a lăsa (o femeie) gravidă / însărcinată.

a da adormiri (cuiva) expr. (intl.) a înșela / a păcăli pe cineva.

a da amocul în cineva expr. (er.) a se îndrăgosti de cineva.

a da apă la șoricei expr. a plânge.

a da avrigu’ cuiva expr. (adol.) a alunga (pe cineva).

a da benga în cineva expr. (adol.) 1. a înnebuni. 2. a se îmbolnăvi grav (de ceva).

a da bine cu bucata expr. (intl.) a lovi bine cu pumnul.

a da bir cu fugiții expr. (pop.) a da înapoi în fața unor dificultăți.

a da buzunări la burți expr. (intl.) a lovi cu cuțitul în burtă.

a da ca Ieremia cu oiștea-n gard expr. (pop.) a face / a spune ceva nepotrivit; a face o prostie.

a da calu’ la apă expr. (adol.) a urina.

a da cărțile pe față expr. 1. a dezvălui adevărul. 2. a discuta deschis.

a da cep expr. a înjunghia (pe cineva).

a da chix expr. a eșua.[1]

  1. Nu este cuvânt argotic, ci familiar, așa cum indică toate dicționarele de limbă. — Alexutsu

a da cinstea pe rușine expr. a comite o faptă reprobabilă.

a da clasă (cuiva) expr. 1. (stud.) a fi superior (cuiva) din punct de vedere intelectual. 2. (prin ext.) a fi superior (cuiva) moral sau fizic 3. a învinge clar într-o dispută. 4. a fi de neegalat / de neîntrecut într-un anumit domeniu de activitate.

a da comoara lui Mendel expr. (cart.) a juca cu cărți însemnate.

a da cosor expr. (obs.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a da craci expr. (în fotbal) a strecura mingea printre picioarele adversarului.

a da cu barda-n Dumnezeu expr. (pop.) a acționa fără scrupule.

a da cu bâta-n baltă expr. (pop.) a face o gafă.

a da cu căciula-n câini expr. (pop.) 1. a fi beat. 2. a se comporta fără a ține seama de normele sociale.

a da cu cioarda expr. (intl.) a fura; a jefui.

a da cu clanța expr. a vorbi mult / necontenit.

a da cu coastele în populație expr. (d. o femeie de moravuri ușoare) a întreține relații sexuale cu un număr nelimitat de parteneri; a duce o viață libertină.

a da cu gazometrul de pământ expr. (iron.d. femei) a avea picioare scurte.

a da cu harponul expr. (intl.d. polițiști) a face o arestare.

a da cu huideo expr. a huidui, a alunga (pe cineva) cu huiduieli.

a da cu jula / cu racu’ / cu zula expr. a fura.

a da cu lama expr. (intl.) a tăia buzunarele cuiva în încercarea de a fura.

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba.

a da cu mucii-n fasole expr. (vulg.) a face o gafă.

a da cu ornicul de pereți expr. (prst.) a avea orgasm / a cădea în extaz în timpul unui act sexual.

a da cu osul expr. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual.

a da cu panacotu’ expr. (intl.) a fura din buzunare.

a da cu picamerul expr. (er., glum.) a deflora / a dezvirgina o fată bătrână.

a da cu sacâz expr. (eufem.d. ambele sexe) 1. a se masturba. 2. a avea contact sexual.

a da cu sanipid expr. (înv.d. epurările din regimul comunist) 1. a concedia, a da afară din serviciu. 2. a exclude din partid.

a da cu sasu’ expr. (intl.) a evada; a dezerta.

a da cu stângu-n dreptul expr. a fi neîndemânatic.

a da cu subsemnatul expr. 1. a scrie o declarație la cererea organelor de cercetări penale. 2. a scrie un raport / o declarație justificativă la cererea superiorilor / angajatorului.

a da cu șuriul expr. 1. a se bate cu cuțitul. 2. a umbla înarmat cu cuțitul.

a da cu tifla expr. a disprețui, a sfida.

a da cu vastu’ expr. (intl.) a fura din buzunare.

a da cuiva un Yoko, Tom și Jerry expr. (în arte marțiale) a lovi pe cineva cu piciorul.

a da curului sare expr. (vulg.) a face un lucru în mod superficial / de mântuială.

a da de bucluc / de dracu’ expr. a avea necazuri.

a da de dușcă expr. a bea dintr-o răsuflare.

a da de furcă expr. a face cuiva greutăți.

a da de gol expr. a divulga, a deconspira.

a da de izvor expr. (intl.) a depista un obiectiv unde se poate acționa fără riscul de a fi prinși.

a da din clanță expr. a vorbi mult / necontenit.

a da din coadă expr. 1. a linguși. 2. (d. femei) a face mișcări și gesturi provocatoare pentru a capta atenția bărbaților.

a da din colț în colț expr. a fi pus în încurcătură.[1]

  1. Nu este o expresie argotică ci din limbajul familiar — Alexutsu

a da dos la față expr. 1. a pleca pe furiș. 2. a da înapoi în fața unor dificultăți.

a da dreptul de barosan expr. (intl.) 1. a da ceva cuiva conform unei înțelegeri prealabile. 2. (iron.) a bate (pe cineva).

a da dude expr. (stud.) a face greșeli, a comite erori.

a da dume expr. (adol.) a minți.

a da eject expr. a respinge (pe cineva / ceva).

a da extemporal expr. (intl.) a comite un furt mărunt.

a da flow expr. (adol.) a avea inspirație.

a da gata expr. 1. a termina ceva. 2. a îndeplini o sarcină. 3. a ucide; a distruge. 4. (fig.) a cuceri, a impresiona foarte puternic (pe cineva).

a da gaură expr. 1. a delapida, a păgubi, a fura; a obține un profit pe căi ilicite. 2. a căștiga la jocurile de noroc. 3. (intl.) a înjunghia. 4. (intl.) a împușca. 5. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a da geană expr. 1. a privi pe furiș. 2. a supraveghea.

a da ghes expr. a îndemna, a îmboldi.

a da iapa în călăreală expr. (pop.) a împerechea o iapă cu un armăsar.

a da în bâlbă expr. a se bâlbâi; a vorbi incoerent.

a da în bengă expr. a înnebuni.

a da în boale expr. 1. a se îmbolnăvi de blenoragie. 2. a se enerva, a se înfuria.

a da în gât (pe cineva) expr. 1. a ucide (pe cineva), a omorî (pe cineva). 2. a compromite (pe cineva). 3. a întinde o cursă (cuiva). 4. a denunța (pe cineva).

a da în gropi expr. a fi foarte prost / imbecil.

a da în mangleală expr. (intl.) a schimba subiectul discuției.

a da în particular expr. (deț.) a acționa după bunul plac, încălcând restricțiile și regulamentele.

a da în pârg expr. (er.d. bărbați) a avea o erecție.

a da în primire expr. 1. (d. motoare, aparate etc.) a se defecta iremediabil. 2. (d. oameni) a muri. 3. (deț.) a denunța pe cineva care a comis o abatere disciplinară în penitenciar.

a da jet expr. (deț.) a denunța, a informa.

a da la boboci / la rațe expr. a vomita, a vărsa.

a da la buci expr. (obs.d. bărbați) a avea un contact sexual cu o femeie sau cu un bărbat.

a da la gioale expr. (în fotbal) a faulta, a lovi picioarele adversarului.

a da la întors expr. (deț.) 1. a schimba subiectul discuției. 2. a face tot posibilul pentru a schimba părerea cuiva despre un deținut.

a da la Maica Precista expr. (intl.) a trimite la închisoare.

a da la moloz expr. (deț.) a repartiza (un deținut) într-o colonie de muncă.

a da la oglinzi expr. (intl.) a lovi (pe cineva) peste ochi.

a da la pește expr. 1. (d. bărbați) a acosta o femeie. 2. (mar.) a vomita.

a da la pipi expr. (obs.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a da la sare expr. (intl., înv.) a trimite (un deținut) la ocnă.

a da la vâsle expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a da limbi expr. (obs.) 1. a practica cuniliția sau aniliția. 2. a linguși, a măguli, a flata.

a da lupte grele expr. (glum.) a avea mai multe contacte sexuale consecutive.

a da mâna cu primarul expr. (adol.) a urina.

a da naibii / la naiba expr. a nu se mai interesa (de cineva / de ceva).

a da nana expr. a bate un copil mic.

a da nas în nas cu cineva expr. a se întâlni cu cineva în mod neașteptat.

a da o boabă expr. (sport) a înscrie un gol.

a da o dumă expr. (adol.) 1. a prelua un citat sau o poantă de la altcineva și a o prezenta drept originală. 2. a face o glumă proastă.

a da o gheară expr. (intl.) a juca barbut.

a da o raită expr. 1. a face o plimbare. 2. a face o vizită scurtă.

a da o ratare / un țâr expr. (adol.) a apela scurt pe cineva de pe un telefon mobil, fără a-i lăsa timp persoanei respective să răspundă.

a da ochii în gene expr. a ațipi, a adormi.

a da papucii (cuiva) expr. 1. a obliga (pe cineva) să plece; a alunga (pe cineva). 2. a se despărți (de iubită / iubit).

a da pașaportul expr. 1. v. a da papucii. 2. a concedia.

a da pe cineva cu... expr. (intl.) a condamna pe cineva la...

a da pe gârlă expr. a risipi (ceva), a rămâne păgubit (cu ceva).

a da pe goarnă / pe gură expr. (intl.) 1. a mărturisi / a-și recunoaște vina. 2. a denunța, a informa.

a da pe-a afară de frumos / de frumoasă expr. (iron.) a fi urât / urâtă.

a da pe-afară de deșteptăciune expr. (iron.) a fi prost.

a da pe-alături expr. a încălca fidelitatea conjugală.

a da pedală expr. a pleca pe furiș.

a da peste bot expr. 1. a plesni (pe cineva), a pocni (pe cineva). 2. a ridiculiza (pe cineva) în public.

a da pielea peste cap expr. (vulg.) a avea parte de necazuri.

a da plicul expr. a mitui, a oferi cuiva o sumă de bani în semn de recunoștință sau ca recompensă pentru un serviciu.

a da prin băț expr. (pop.) a fi foarte obraznic.

a da prin șperlă expr. 1. a se purta rău (cu cineva); a maltrata (pe cineva). 2. a trăda; a părăsi (pe cineva).

a da pui de giol expr. 1. (la jocul de arșice) a câștiga toate arșicele adversarului. 2. a fura.

a da pușcăria-n particular expr. (deț.) a se comporta după bunul plac, a nu respecta regulamentele.

a da rasol expr. a face un lucru în grabă / superficial / de mântuială.

a da rateuri expr. (er.d. bărbați) a avea un eșec sexual.

a da recital expr. (intl.) a fura

a da sămânța pe iarbă expr. a ejacula pe părul pubian al partenerei de sex.

a da sfară / sfoară-n țară expr. a lansa un zvon, a da de știre.

a da sfoară la zmeu expr. a lenevi, a trândăvi.

a da sonorul mai încet expr. a coborî tonul, a vorbi mai încet.

a da strechea în cineva expr. 1. a se purta ciudat. 2. a se agita fără motiv, a nu avea astâmpăr.

a da șapte degete și-o fugă bună expr. a fura din buzunare.

a da tăiate expr. (deț.) a fi exigent și restrictiv cu un deținut.

a da țeapă expr. 1. a înșela, a escroca. 2. (adol.) a pleca dintr-un local fără a achita nota de plată. 3. a absenta de la o întâlnire.

a da țignale expr. (deț.) a face un apropo.

a da un bobârnac expr. a face o aluzie răutăcioasă la adresa cuiva.

a da un fir (cuiva) expr. a da (cuiva) un telefon.

a da un tun expr. a se îmbogăți rapid, pe căi ilicite.

a face dâră prin barbă expr. (fig.) a lua inițiativa, a face primul pas.

a i-o da (cuiva) din fundul triajului expr. (adol.) a lovi (pe cineva) cu toată puterea.

a i-o da expr. (obs.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a i-o da în cap expr. (adol. – la pocher electronic) a ghici cartea roșie sau neagră pentru dublarea sumei câștigătoare.

a le da coapte expr. (intl.) 1. a comunica vești proaste. 2. a fi informator. 3. a spune adevărul (anchetatorilor).

a nu da doi bani (pe cineva / ceva) expr. a avea o părere proastă (despre cineva / ceva).

a nu-i da (cuiva) meșii expr. a nu-i da conveni (cuiva).

a nu-l da afară din casă expr. a nu fi înzestrat cu o anumită calitate; a duce lipsă de ceva.

a o da cotită expr. 1. a se eschiva de la un răspuns concret. 2. a se dezice de o afirmație anterioară.

a o da cu capu’ de toți pereții expr. (adol.) a se masturba.

a o da cu lipici expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a o da în bară expr. a comite o greșeală, a face o gafă.

a o da în bijboc expr. (er. vulg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a o da în miriște expr. a avea legături amoroase extraconjugale.

a o da în tango (cu cineva) expr. a minți (pe cineva), a păcăli (pe cineva).

a o da în vată expr. (obs.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.

a o da la întors expr. a se dezice de o afirmație anterioară.

a o da la umplut expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

a o da pe luate expr. a câștiga la rișcă.

a o da pe sub mână expr. a se masturba.

a o da pe ulei expr. a se apuca de băut.

a o da prin șperlă expr. a o păți.

a o da roită expr. (intl.) a dispărea de la locul unei razii.

a o da sus expr. (d. bărbați) a-i cere partenerei / partenerului să practice sex oral.

a o da turnată expr. 1. a se da bătut. 2. a goli o sticlă / un pahar, a termina băutura.

a se da alivanta expr. a se da peste cap, a face tumbe.

a se da artist / artizan expr. a se grozăvi, a se lăuda.

a se da crocant expr. a se lăuda, a se grozăvi.

a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria.

a se da de ceasul morții expr. 1. a fi disperat. 2. a face orice pentru îndeplinirea unui scop.

a se da după cum bate vântul expr. (peior.) a fi oportunist.

a se da după deget expr. a recurge la pretexte pentru a se eschiva de la o acțiune sau pentru a nu-și asuma răspunderea unei fapte.

a se da grande expr. a se grozăvi, a fi îngâmfat.

a se da în bărci expr. (pop., glum.) a avea contact sexual.

a se da în fapt expr. a mărturisi.

a se da în spectacol expr. 1. (deț.) a încălca regulamentul în mod ostentativ, fără a se feri de gardieni. 2. v. a-și da în petic.

a se da în stambă expr. v. a-și da în petic.

a se da la cineva expr. 1. a încerca să seducă pe cineva. 2. a bate pe cineva; a molesta pe cineva. 3. a ataca verbal pe cineva. 4. (d. câini) a ataca / a mușca pe cineva.

a se da la fund expr. 1. a se retrage din viața socială. 2. (intl.) a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. 3. (glum.) a fi homosexual.

a se da lebădă expr. a se grozăvi, a se lăuda.

a se da mare expr. a se lăuda, a se grozăvi.

a se da mare sculă de basculă expr. v. a se da mare.

a se da rotund expr. a se grozăvi; a fi îngâmfat.

a se da umplută expr. (er.d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat.

a și-o da contra cost expr. a se prostitua.

a-i da (cuiva) mălaiul prin sită expr. a lua banii cuiva.

a-i da (cuiva) lămâița în foc expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

a-i da (cuiva) pilaf expr. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a-i da bice / muci expr. a lua viteză, a grăbi pasul; a accelera desfășurarea unei acțiuni.

a-i da blană expr. (adol.) a accelera, a lua viteză, a se grăbi.

a-i da călcâie expr. 1. (stud.) a pleca de la cursuri. 2. (prin ext.) a pleca (de undeva, în general).

a-i da cu praf de mers expr. (adol.) a pleca în grabă, a fugi.

a-i da cu praftorița expr. 1. a vorbi mult. 2. a supăra (pe cineva) prin aluzii jignitoare.

a-i da cuiva muie expr. (obs.) a invita un partener la sex oral (la felație).

a-i da cuiva mură-n gură expr. a-i da cuiva aproape integral soluția unei probleme pe care ar trebui s-o rezolve singur.

a-i da inima brânci expr. a avea poftă să..., a fi predispus să...

a-i da în cap lui chelu’ / lui mutu’ expr. (adol.) a se masturba.

a-i da mâna expr. a-și putea permite.

a-i da mustu-n fiert expr. (er.) a ejacula.

a-i da pleoapele în gene expr. a ațipi, a adormi.

a-i da sas expr. a pleca pe furiș; a pleca în grabă.

a-i da tărâța în foc expr. (er.) 1. (d. femei) a juisa. 2. (d. bărbați) a ejacula.

a-și da arama pe față expr. a-și dezvălui adevăratul caracter.

a-și da cu presupusul expr. (pop.) a-și exprima părerea.

a-și da cu tesla în coaie expr. (adol., obs.) a se enerva, a se înfuria.

a-și da drumul pe el / pe ea expr. (eufem.) a urina sau defeca involuntar în haine / în așternuturi / în pat.

a-și da duhul expr. 1. (pop.) a muri. 2. (er.) a ejacula.

a-și da foc la valiză expr. a face o gafă ireparabilă, cu consecințe neplăcute.

a-și da în coapse expr. (er.) a avea contact sexual, a face dragoste.

a-și da în petic expr. a-și arăta involuntar proasta creștere sau defectele; a se manifesta în mod necivilizat.

a-și da lâna la scărmănat expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

a-și da poalele peste cap expr. 1. a avea un comportament indecent. 2. a nu mai ține cont de nimic, a depăși orice limită.

da, dau v. r. (intl.) a mărturisi, a spune totul.

dare de mână expr. stare materială bună.

dă din teniși! expr. (adol.) pleacă!, fugi!

dă-i sfoară! expr. zi mai departe!, nu te opri!

dă-te-n fața mea! expr. (cart.) joacă cu mine!

o vreme să nu dai un câine afară din casă expr. vreme rea.

pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron.d. o glumă) e veche!, o știam de mult!

prost ca noaptea / de dă în gropi / făcut grămadă expr. (d. oameni) cretin, imbecil, tembel.

Intrare: dare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dare
  • darea
plural
  • dări
  • dările
genitiv-dativ singular
  • dări
  • dării
plural
  • dări
  • dărilor
vocativ singular
plural
Intrare: da (verb)
verb (VT93)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • da
  • dare
  • dat
  • datu‑
  • dând
  • dându‑
singular plural
  • dă
  • dați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dau
(să)
  • dau
  • dădeam
  • dam
  • dedeam
  • dădui
  • dedei
  • detei
  • dădusem
  • dasem
  • dedesem
  • detesem
a II-a (tu)
  • dai
(să)
  • dai
  • dădeai
  • dai
  • dedeai
  • dăduși
  • dedeși
  • deteși
  • dăduseși
  • daseși
  • dedeseși
  • deteseși
a III-a (el, ea)
  • dă
(să)
  • dea
  • deie
  • dădea
  • da
  • dedea
  • dădu
  • dede
  • dete
  • dăduse
  • dase
  • dedese
  • detese
plural I (noi)
  • dăm
(să)
  • dăm
  • dădeam
  • dam
  • dedeam
  • dădurăm
  • dederăm
  • deterăm
  • dăduserăm
  • dădusem
  • daserăm
  • dasem
  • dedeserăm
  • dedesem
  • deteserăm
  • detesem
a II-a (voi)
  • dați
(să)
  • dați
  • dădeați
  • dați
  • dedeați
  • dădurăți
  • dederăți
  • deterăți
  • dăduserăți
  • dăduseți
  • daserăți
  • daseți
  • dedeserăți
  • dedeseți
  • deteserăți
  • deteseți
a III-a (ei, ele)
  • dau
(să)
  • dea
  • deie
  • dădeau
  • dau
  • dedeau
  • dădu
  • dederă
  • deteră
  • dăduseră
  • daseră
  • dedeseră
  • deteseră
Intrare: dară
dară2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • da
  • dara
plural
  • dare
  • darele
genitiv-dativ singular
  • dare
  • darei
plural
  • dare
  • darelor
vocativ singular
plural
Intrare: dare de mână
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dare de mâ
  • darea de mâ
plural
genitiv-dativ singular
  • dări de mâ
  • dării de mâ
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dare de seamă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dare de sea
  • darea de sea
plural
  • dări de sea
  • dările de sea
genitiv-dativ singular
  • dări de sea
  • dării de sea
plural
  • dări de sea
  • dărilor de sea
vocativ singular
plural
Intrare: dâră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâ
  • dâra
plural
  • dâre
  • dârele
genitiv-dativ singular
  • dâre
  • dârei
plural
  • dâre
  • dârelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dare, dărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a da. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deputații erau porunciți de Tomșa ca, neputînd înturna pre Lăpușneanu din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde prin jalobe și dare de bani să mijlocească mazilia lui. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
    • 1.1. Dare de seamă = raport, referat asupra unei activități, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. Dare de seamă = prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice, recenzie. DEX '09 DLRLC
      sinonime: recenzie
      • format_quote Era o dare de seamă asupra unei cărți de curînd apărute. VLAHUȚĂ, O. A. III 40. DLRLC
    • 1.3. Dare de seamă = relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mioara... plictisită de darea de seamă cotidiană a Linei, tace mai departe. CAMIL PETRESCU, T. II 65. DLRLC
    • 1.4. Dare la semn = tragere la țintă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Erau mult mai norocoși patronii de la cortul de dare la semn. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 171. DLRLC
    • 1.5. Dare în judecată = chemare a unei persoane în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. DEX '09 DLRLC
      • format_quote După ce făceam cercetarea care mi se poruncise, dacă era caz de dare în judecată, ceream ca... [persoana] să fie trimisă înaintea judecății. GALACTION, O. I 28. DLRLC
    • 1.6. Dare la lumină = publicare, tipărire. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu mă pot opri să vă împărtășesc versuri din prețioasele mărgăritare... a căror dare la lumină... înavuțește literatura noastră populară. MACEDONSKI, O. IV 12. DLRLC
    • 1.7. Dare pe față (sau în vileag) = demascare, denunțare, divulgare. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote El, care totdeauna slujise de pildă vie de cumpătare, se năpustise deodată la desfrîu. Era aceasta darea pe față a unei vieți ce dusese și pînă atunci în întuneric, sau reluarea unor vechi deprinderi. M. I. CARAGIALE, C. 13. DLRLC
    • 1.8. în Evul Mediu (La români) Nume generic pentru obligațiile în bani sau în natură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Bucatele tot n-au preț, însă ni le-au ridicat pentru dări. SAHIA, N. 118. DLRLC
      • format_quote Înaltă nobilime!... Săracii în lacrimi și nevoi Se zbat ca să-ți plătească la dări și biruri noi. MACEDONSKI, O. I 375. DLRLC
      • format_quote Norodul ușurat-ai de dări? NEGRUZZI, S. II 187. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală (Despre oameni) Cu dare de mână = bogat, înstărit. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune adjectivală (Despre persoane) Cu dare de mână = avut, bogat, înstărit. DLRLC NODEX
      • format_quote Văduvă cu dare de mînă și fără copii. M. I. CARAGIALE, C. 143. DLRLC
      • format_quote Un tînăr cu dare de mînă... cheltuise și el foarte mulți bani pe cai. MACEDONSKI, O. III 40. DLRLC
      • format_quote S-a dus la țară pe lîngă tată-său, care era negustor cu dare de mînă. CARAGIALE, O. II 243. DLRLC
etimologie:
  • vezi da DEX '09 DEX '98 NODEX

da, dauverb

  • 1. tranzitiv A întinde cuiva ceva. DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX
    • format_quote A da un caiet. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A da o bomboană. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mama lui Abu-Hasan... le-a dat trei feluri de mîncări. CARAGIALE, O. III 63. DLRLC
    • format_quote Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă... Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • 1.1. A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote A da locul său. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc fără zăbavă. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
      • format_quote Dați-mi, dați-mi aripioare, Să zbor iute pe sub soare. ALECSANDRI, P. II 102. DLRLC
    • chat_bubble A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am dat cina asta ca să-l onorez pe Spallazini. CAMIL PETRESCU, T. II 191. DLRLC
      • format_quote Acum să dăm o petrecere, la care... să chemăm și pe Ber-Căciulă! VISSARION, B. 74. DLRLC
    • chat_bubble A da (cuiva) o gură (sau o guriță) = a săruta pe cineva. DLRLC
      sinonime: săruta
      • format_quote Să rîzi mai bine și să-mi dai O gură, numai una. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
    • chat_bubble A da (cuiva) mâna sau a da mâna cu cineva. DLRLC
    • chat_bubble A da cuiva mură-n gură. DLRLC
    • chat_bubble A-și da bucățica de la gură. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) da bună ziua (sau bună seara, binețe etc.) = saluta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: saluta
      • format_quote Și mai dau bun-întîlniș cu unul. SADOVEANU, O. I 564. DLRLC
      • format_quote Dai domnului strein bună seara. Întinzi mîna. Îți spui numele. C. PETRESCU, A. 285. DLRLC
      • format_quote Cînd oamenii se-ntoarnă-n sat Și-mi dau, pe rînd, binețe. IOSIF, PATR. 30. DLRLC
    • chat_bubble A da față cu cineva = a se vedea, a se întâlni cu cineva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: întâlni
  • 2. tranzitiv A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Știu că s-a împărțit la companii rachiu. L-ai dat oamenilor? CAMILAR, N. I 161. DLRLC
    • 2.1. A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare, a însărcina pe cineva cu ceva, a obliga la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A da cuiva o problemă de rezolvat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Profesoara ne-a dat să scriem despre Delta Dunării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Părinții pustnici... mi-au dat canon să mănînc lapte numai de la o vacă. CREANGĂ, P. 116. DLRLC
      • chat_bubble A da cuiva de lucru = a însărcina pe cineva cu o muncă, a-i procura o ocupație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: însărcina
        • format_quote După obicei, ea le dă de lucru cu măsură. CREANGĂ, P. 7. DLRLC
      • chat_bubble A da cuiva de lucru = a cere cuiva un mare efort, a pricinui cuiva multă bătaie de cap, a-l face să o scoată greu la capăt. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Hai la treabă, cumătriță, că lupul ți-a dat de lucru! CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • chat_bubble A da ceva în (sau pe din) două = a împărți în două părți egale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ești mama lui Iorgovan, Mîndrul nostru căpitan. Să ne fii mamă și nouă Care-am dat cu el în două Munca noastră de mulți ani, Împărțind grămezi de bani. TEODORESCU, P. P. 559. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui (cuiva) o anumită vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Eu de-abia ți-aș fi dat șepte, mult opt ani. CREANGĂ, P. 148. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit. DEX '09 NODEX
    • chat_bubble A da cărțile = a împărți cărțile. NODEX
      • format_quote Dînd două-trei cărți [de joc]. NEGRUZZI, S. I 85. DLRLC
    • chat_bubble A da cuiva câștig de cauză = a face pe cineva să câștige (într-un diferend). DLRLC
  • 3. tranzitiv A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: preda
    • format_quote Dete pe fiu-său acestui vînător ca să-l învețe meșteșugul său. ISPIRESCU, L. 183. DLRLC
    • format_quote Pornește spre casă, urmat de cîțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul. CREANGĂ, P. 84. DLRLC
    • 3.1. (Cu privire la obiecte) A preda (pentru a se descărca de o îndatorire). DLRLC
      sinonime: preda
      • format_quote A dat în primire, aceluiași copil, costumul și jobenul. SAHIA, N. 103. DLRLC
      • format_quote Spune-i că te prinzi să-i dai în girezi tot grîul cît îl are semănat. CREANGĂ, P. 155. DLRLC
    • chat_bubble A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât, a-i intenta un proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 4. tranzitiv A pune pe cineva în posesia unui lucru, a preda ceva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dona
    • format_quote Țara... s-a gîndit să vă deie pămînt. CAMILAR, N. I 247. DLRLC
    • format_quote Plîngem și dăm – căci ni se cere. Trebuie să deie toți – căci le cerem. SADOVEANU, Z. C. 247. DLRLC
    • 4.1. Uneori determinat prin «în dar», «de pomană», «plocon» etc.: dărui. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: dărui
      • format_quote Murise un flăcău... și-mi «dase mă-sa lui» pantaloni de pomană. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 11. DLRLC
      • format_quote [Era] gata totdeauna să-și ia bucata de la gură sau haina de pe dînsa ca s-o dea. M. I. CARAGIALE, C. 134. DLRLC
      • format_quote Îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea, căreia îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
      • format_quote figurat Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • 4.2. A pune ceva la dispoziția cuiva contra plată. DLRLC
      • format_quote Dă odăi cu chirie. STANCU, D. 245. DLRLC
    • 4.3. (Mai ales determinat prin «împrumut», «cu camătă», «cu dobândă», «pe datorie» etc.) A împrumuta pe cineva (cu ceva). DLRLC
      sinonime: împrumuta
      • format_quote Ar mai fi cerut, dar știa că Busuioc nu-i dă pe datorie, fiindcă mai e scris acolo la catastif. REBREANU, R. II 57. DLRLC
      • format_quote figurat Lelișoară de pe plai, Spune-mi gura cui o dai? Dă-mi-o mie-n datorie. ȘEZ. I 270. DLRLC
    • 4.4. (Uneori determinat prin «înapoi») A întoarce cuiva ceva primit de la el sau ceea ce i se cuvine. DLRLC
      sinonime: restitui
      • format_quote Băgați de seamă, aveți timp să dați înapoi ce-ați furat. CAMIL PETRESCU, U. N. 295. DLRLC
      • format_quote Uite, maică, urîtul, Cum îmi poartă inelul; Eu i-l tot cer să mi-l deie, El zice c-o să mă ieie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 274. DLRLC
  • 5. tranzitiv A pune pe cineva la dispoziția cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: repartiza
    • format_quote Ne-am îngrijit de plecarea cuvioșiei-sale și-i dăm slujitori care să-l petreacă pînă la Dunăre. SADOVEANU, Z. C. 168. DLRLC
    • format_quote Dete fetelor pentru grădină un paznic neadormit. ISPIRESCU, U. 13. DLRLC
    • chat_bubble popular A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: căsători
      • format_quote Îmi dai pe Măndica? ALECSANDRI, T. I 332. DLRLC
      • format_quote Am auzit că ai tăi ar fi glăsuit Că te-or da după mine, fiindcă-s sărac. VINTILĂ, O. 41. DLRLC
      • format_quote Mămucă, să nu mă dai după urît și după bătrîn, ca să mă bucur și eu de viață, cum te-ai bucurat dumneata. SADOVEANU, B. 30. DLRLC
      • format_quote Împăratul... a făcut sfat și a găsit cu cale să deie fata după feciorul moșneagului. CREANGĂ, P. 85. DLRLC
      • format_quote Tecla se îndrăgi de Stoicea pe viață și pe moarte; și boier Rovin, neavînd ce face, îi dădu pe Stoicea. GALACTION, O. I 51. DLRLC
      • format_quote Împăratul... dete de bărbat fie-sei pe argat. ISPIRESCU, L. 169. DLRLC
  • 6. tranzitiv A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: renunța
    • format_quote A dat un sac de cartofi pe unul de porumb. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Bătrînețe, bătrînețe, cum te-aș da pe tinerețe! POP. DLRLC
    • 6.1. A oferi drept contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cît dă de-o căruță? – Cum cît dă?... – Cît plătește? a răspuns tare Miai. PREDA, Î. 120. DLRLC
      • format_quote Nu te mulțumești de simbria ce-ți dau? ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
      • format_quote Noră-mea vrea să meargă la Piatra. Cît să-ți dau ca să mi-o duci? CREANGĂ, P. 113. DLRLC
    • 6.2. Vinde. DEX '09 DLRLC
      sinonime: vinde
      • format_quote Cum dai merele? DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: vinde
      • format_quote Mergem la Pațanghel, să vedem cum a dat porumbul. PREDA, Î. 74. DLRLC
      • format_quote Dau numai pe bani. CAMILAR, N. I 166. DLRLC
      • format_quote Cine are un petic de pămînt, din sărăcime, îl dă pe ce pe apă nu curge, ca să scape de foamete. STANCU, D. 102. DLRLC
    • chat_bubble A da cinstea pe rușine. DLRLC
    • chat_bubble Moldova A da toate pe una = a nu mai avea încotro, a nu-i rămâne altceva decât... DLRLC
      • format_quote Căci și împăratul, cît era de împărat, le dăduse acum toate pe una, și nici macar aceea nu era bună: frica! CREANGĂ, P. 86. DLRLC
    • chat_bubble familiar A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu-l dau pe Ion pe cinci ca Gheorghe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble familiar reflexiv A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva, a nu se lăsa învins sau întrecut de altul, a nu se lăsa schimbat cu altul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Hei! pipiric, pipiric, dară voinic, nu se dă pe orișicine! SBIERA, P. 178. DLRLC
      • format_quote Nu m-aș da pe zece ca d-al de ăștia. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
    • chat_bubble familiar reflexiv rar A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu... DEX '09 DLRLC
      • format_quote E rău la părău, cugeta feciorul de împărat, toate ca toate dar de asta să mă văd o dată scăpat, apoi nu m-aș da pentru mult. BOTA, P. 7. DLRLC
    • chat_bubble A da ortul popii. DLRLC
    • chat_bubble A da bir cu fugiții. DLRLC
  • 7. tranzitiv Jertfi, sacrifica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-avem soți, nici fii de dat. BANUȘ, B. 123. DLRLC
    • format_quote Cîinele acesta zece ani a dat din viața lui ca să sară la porunca mea. ISAC, O. 178. DLRLC
    • chat_bubble A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Să nu uităm pe acei care și-au dat viața pentru transformarea revoluționară a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 3, 1. DLRLC
      • format_quote Mi-aș da viața ca să te apăr. CAMIL PETRESCU, T. II 23. DLRLC
    • chat_bubble Îmi dau capul, se spune pentru a arăta certitudinea asupra unui lucru. DEX '09 DLRLC
  • 8. tranzitiv A îndepărta, considerând inutil. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să dai sticlele astea sparte la gunoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să iei pielea cea de porc și în foc s-o dai. CREANGĂ, P. 87. DLRLC
    • format_quote Alelei! tîlhari păgîni, Cum o să vă dau la cîni! ALECSANDRI, P. P. 88. DLRLC
    • chat_bubble A da vina pe cineva = învinui. DLRLC
      sinonime: învinui
    • chat_bubble A da afară. NODEX
      sinonime: alunga
    • chat_bubble A da pe gârlă = a renunța la un lucru, a-l lepăda. DLRLC
      • format_quote Amu uite cum fac ei: se lăcomesc la două și dau pe gîrlă optsprezece. GALAN, Z. R. 286. DLRLC
    • chat_bubble A da uitării = a nu se mai gândi la... DLRLC
      • format_quote Singura mea rugă-i uitării să mă dai. EMINESCU, O. I 127. DLRLC
    • chat_bubble A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, corbilor, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Dă-l încolo de proces-verbal. SEBASTIAN, T. 247. DLRLC
    • chat_bubble A da afară = vomita. NODEX
      sinonime: vomita
  • 9. tranzitiv A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Îl deteră pe la școli și filozofi. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • 9.1. (Cu referire la însărcinări, misiuni etc.) A pune (pe cineva) să îndeplinească. NODEX
    • 9.2. A duce un animal la păscut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mâna
      • format_quote Au dat oile la păscut. SBIERA, P. 37. DLRLC
      • format_quote Drăguțule bace, Dă-ți oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
    • chat_bubble A da (pe cineva) pe brazdă. DLRLC
  • 10. tranzitiv A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție; a schimba dintr-un loc în altul. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Dă scaunul lângă masă. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Își dăduse pe ochi pălărioara rotundă. SADOVEANU, O. VI 359. DLRLC
    • format_quote Avea un fel al ei de a-și da capul pe spate. BART, E. 48. DLRLC
    • format_quote Își netezi părul de pe frunte și-l dete pe spate. EMINESCU, N. 12. DLRLC
    • 10.1. A petrece prin sau pe după ceva. DLRLC
      • format_quote Un domn scurt și gras, cu ochelari dați după ureche. C. PETRESCU, Î. I 12. DLRLC
    • 10.2. (Complementul indică o băutură sau o cantitate de băutură; determinat prin «pe gât», «de dușcă», «peste cap», «pe spate») A bea (lacom, dintr-o dată sau în cantități mari), a goli bând, a turna pe gât. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: înghiți
      • format_quote Dădu restul de ceai călduț pe gît. C. PETRESCU, C. V. 130. DLRLC
      • format_quote Baba dădu rachiul pe gît. SANDU-ALDEA, D. N. 194. DLRLC
      • format_quote Și d-ta ai cîntec: «Ipate care da oca pe spate Și face cu mîna să-i mai aducă una». CREANGĂ, P. 150. DLRLC
    • chat_bubble A da la (sau într-) o parte = îndepărta. DEX '09 DLRLC
      sinonime: îndepărta
      • format_quote Dînd într-o parte ghimpoasele crăci ale verdelui mărăciniș, se strecură... pînă la rădăcina celui mai înalt dintre ulmi. MACEDONSKI, O. III 7. DLRLC
    • chat_bubble A da ușa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dete poarta de părete și trecu înainte. ISPIRESCU, L. 359. DLRLC
    • chat_bubble A da (ceva) peste cap = a face un lucru de mântuială, a lucra superficial. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A da (ceva) peste cap = desființa, distruge, nimici. DEX '09
    • chat_bubble A da (pe cineva) peste cap. DLRLC
    • chat_bubble A da ochii peste cap = (a fi pe punctul de) a muri. DLRLC
      • format_quote Începea să cînte de dor și amor, cu ofuri și ochii dați peste cap. G. M- ZAMFIRESCU, M. D. I 31. DLRLC
      • format_quote Fata își dădu de cîteva ori ochii peste cap, răsuflă greu și flacăra tainică a vieții se stinse. SANDU-ALDEA, D. N. 277. DLRLC
      • format_quote Indignat grozav și dîndu-și ochii peste cap: «O, doamnă, e teribil ce se petrece!». VLAHUȚĂ, O. A. III 8. DLRLC
      • chat_bubble figurat A face fasoane. DLRLC
    • chat_bubble A da (ceva) după spate = a lăsa la o parte, a trece cu vederea. DLRLC
      • format_quote Mane, fîrtate! Dă-ți mînia după spate. ALECSANDRI, P. P. 73. DLRLC
    • chat_bubble A da cărțile pe față. DLRLC
  • 11. tranzitiv A întreprinde ca tentativă. NODEX
    sinonime: încerca
  • 12. tranzitiv În expresii și locuțiuni:
    • chat_bubble A da (un obiect tăios) pe piatră = ascuți. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ascuți
      • format_quote Scoate bulicheriul din teacă, îl dă pe amînari. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
      • format_quote Paloșul scotea, Pe amnar îl da, De și-l ascuțea. TEODORESCU, P. P. 450. DLRLC
    • chat_bubble A da (un lemn) la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A da găuri = găuri. DEX '09 DLRLC
      sinonime: găuri
      • format_quote Începu să... dea găuri cu un burghiu. C. PETRESCU, Î. II 183. DLRLC
    • chat_bubble regional Moldova (Despre țesături) A da în undă = clăti, spăla. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Numai de două ori pîn-acu am dat-o [pînza] în undă. ALECSANDRI, T. 259. DLRLC
    • chat_bubble A da lecții (sau meditații) = a preda lecții în afara orelor de școală. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am un băiet, Karl, și aș vrea să-i dați d-voastră lecții. HOGAȘ, DR. II 63. DLRLC
    • chat_bubble A da o telegramă = a expedia o telegramă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dați-i o telegramă din partea mea să se intereseze ce e cu depozitul. CAMIL PETRESCU, U. N. 66. DLRLC
    • chat_bubble A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și voi la ziar puteți da tot ce știți. C. PETRESCU, C. V. 131. DLRLC
    • chat_bubble A da la tipar = tipări. NODEX
      sinonime: tipări
    • chat_bubble A da foc = aprinde. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: aprinde
      • format_quote Buntași care au de gînd să deie foc tîrgului în astă-noapte! ALECSANDRI, T. I 70. DLRLC
    • chat_bubble A da bici = a lovi cu biciul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote A dat bici calului și-a plecat însoțit de argați. STANCU, D. 22. DLRLC
    • chat_bubble A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote I-a... dat la mînă hîrtie de danie. CARAGIALE, O. III 48. DLRLC
    • chat_bubble A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: lupta
      • format_quote Bătălia în care Tomșa fusese înfrînt... se dăduse dimineață. SADOVEANU, O. VII 154. DLRLC
      • format_quote Luptele se dau acum în Carpați. CAMIL PETRESCU, U. N. 419. DLRLC
    • chat_bubble A da un spectacol (sau un concert etc.) = a organiza și a prezenta în fața publicului spectator un spectacol (sau un concert etc.). DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Spectacolele le da în aer liber. SAHIA, N. 67. DLRLC
    • chat_bubble A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. DEX '09 DLRLC
  • 13. tranzitiv (Despre sol, plante, animale etc.) A scoate din sine însuși. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Oile dau lână și lapte. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ca moarte ramuri vestejite, Sătule să mai deie rod, Își lasă brațele s-atîrne Sărmanul istovit norod. TOMA, C. V. 60. DLRLC
    • format_quote N-am învățat știința ierburilor, dar. pe cît mă taie capul, sacul n-a dat niciodată trandafiri. DELAVRANCEA, A. 93. DLRLC
    • format_quote Mugurii dau frunză și cîmpii dau verdeață. ALECSANDRI, P. III 241. DLRLC
    • 13.1. (Mai ales despre persoane, cu complementele: «glas», «chiot», «țipăt», «răcnet» etc.) A face să se audă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: emite
      • format_quote Stați să deie badea un chiot spre caii ceia. CAMILAR, N. I 309. DLRLC
      • format_quote Ea dă glas și bate cu bățul în poartă. SADOVEANU, B. 35. DLRLC
      • format_quote Le-a pătruns prin piept, ca fierul, Strigătul ce-a dat străjerul. TOMA, C. V. 139. DLRLC
      • 13.1.1. Crea, produce. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        • format_quote Eminescu a dat o operă de valoare universală. Uzina a dat multă producție. DEX '09 DLRLC NODEX
      • chat_bubble A da dintr-însul o vorbă (sau niște vorbe) = a spune lucruri, de obicei minunate, înțelepte. DLRLC
        • format_quote Cînd da cîte-o vorbă dintr-însul, vorba era vorbă. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
        • format_quote Are un duh cît șăpte și dă dintr-însa niște vorbe! ALECSANDRI, T. I 129. DLRLC
    • chat_bubble A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc.) = a descoperi ceea ce este ascuns; a publica o scriere. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Săpăturile au dat la iveală ruinele unei vechi cetăți. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Am arătat cartea me la mulți profesori... și ei m-au îndemnat ca să o dau la lumină. KOGĂLNICEANU, S. 102. DLRLC
    • chat_bubble A da viață = a da ființă. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic... Privind cu veselie cum soarele răsare Dînd viață luminoasă cu-o caldă sărutare. ALECSANDRI, O. 206. DLRLC
    • chat_bubble A da (ceva) în vileag (sau târgului) = divulga. DLRLC
      sinonime: divulga
      • format_quote Cum de să știe el ceva și să n-o deea tîrgului? ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
    • chat_bubble A da de veste (sau de știre) = a aduce la cunoștință DLRLC
      sinonime: vesti
      • format_quote Mică lacrimă fierbinte, Ce te-ncerci cînd n-ai cuvinte... Să dai altui suflet veste De cît dor în tine este. TOMA, C. V. 93. DLRLC
      • format_quote Să cerc a da de știre Marghioliții, după chipul obișnuit... să-i cînt pe sub ferești. ALECSANDRI, T. I 78. DLRLC
    • chat_bubble A da însemnătate = a acorda atenție. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Cred că ea nu dădea nici o însemnătate jocurilor deputatului. CAMIL PETRESCU, U. N. 53. DLRLC
    • chat_bubble A da semne de... = a arăta că..., a lăsa să se vadă că... DLRLC
      sinonime: indica
    • chat_bubble A-și da (reflexiv, familiar, a se da cu) părerea = a-și expune punctul de vedere. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Au să vă vină oaspeți... își dădu părerea dascălul Iov. SADOVEANU, P. M. 27. DLRLC
      • format_quote Așteaptă pe franțuz să-și deie părerea în limba lui străină. SADOVEANU, Z. C. 46. DLRLC
      • format_quote Poate sosește acum, se dădu cu părerea portarul binevoitor. C. PETRESCU, C. V. 123. DLRLC
    • chat_bubble A da gata = lichida, termina. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Au dat gata patru curcani fripți. SADOVEANU, O. I 297. DLRLC
    • chat_bubble A da gata = a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble sport A da startul = a anunța plecarea printr-un semnal. DLRLC
      • format_quote La ora 4 s-a dat startul în prima serie a cursei de 100 m plat. DLRLC
  • 14. tranzitiv A face să se producă. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Gripa a dat complicații la rinichi. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Zeama de mahorcă slăbește și dă căldură. CAMILAR, N. I 143. DLRLC
    • format_quote [Pajul Cupidon] dă gînduri ne-nțelese Vrîstei crude și necoapte. EMINESCU, O. I 108. DLRLC
    • format_quote Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește, Și ce nădejdi dă unul acelălalt le ia. ALEXANDRESCU, P. 77. DLRLC
  • 15. tranzitiv (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A face posibil. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îi ședea ghimpe de foc în creier, gîndindu-se că fuga lui putea să deie crezut pînă și coanei Tasica, ba chiar și Rusandei, că el e ucigașul. POPA, V. 80. DLRLC
    • format_quote Începu a horcăi, dînd să cunoască că el a adormit. RETEGANUL, P. I 76. DLRLC
    • format_quote Baba se culcă... dînd a înțelege nurori-sa că are s-o privegheze. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
    • chat_bubble A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vă impunea mult respect faptul că ei... veneau acasă... cu trăsura, și știați că pentru asta le dă mîna să plătească un leu. PAS, Z. I 110. DLRLC
  • 16. tranzitiv Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.: destina, hărăzi, rândui, sorti. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și dînd dumnezeu un vînt bun, corăbiile mergeau ca săgeata. ISPIRESCU, L. 24. DLRLC
    • format_quote Of, jupîneșică, of! Ce-a fost să nu dea dumnezeu să mai fie! CREANGĂ, P. 119. DLRLC
    • format_quote impersonal Ploi de lumină Mi-i dat să sărut. BENIUC, V. 57. DLRLC
    • format_quote impersonal Ți-a fost dat... să-nduri toată durerea Pe care lumea n-o mai simte. VLAHUȚĂ, O. A. 50. DLRLC
    • format_quote impersonal Se înduioșa la gîndul că îi va fi dat să trăiască în liniște! MACEDONSKI, O. III 23. DLRLC
    • chat_bubble A-i da Dumnezeu = a-i hărăzi. NODEX
      sinonime: hărăzi
    • chat_bubble Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote După aceasta se începe nunta, ș-apoi dă doamne bine! CREANGĂ, P. 279. DLRLC
    • chat_bubble Ce-o (sau cum a) da târgul și norocul = cum se va întâmpla să fie, cum se va nimeri. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Apoi dă, tată, cum a da tîrgul și norocul. CREANGĂ, P. 197. DLRLC
    • chat_bubble (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote A dat dumnezeu de ne-a scris o scrisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 17. Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale:
    • chat_bubble locuțiune verbală A da sfaturi = sfătui. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: sfătui
    • chat_bubble locuțiune verbală A da ascultare = asculta. NODEX
      sinonime: asculta
    • chat_bubble locuțiune verbală A da răspuns = răspunde. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: răspunde
      • format_quote Flăcăul dădea răspuns că așteaptă pe tatăl său cu paralele, ca să împace pe ciobani și pe stăpînul bălții. SADOVEANU, B. 15. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da ordin (sau poruncă) = ordona, porunci. DLRLC
      • format_quote M-am necăjit și am dat poruncă să dea gazeta înapoi. CAMIL PETRESCU, U. N. 29. DLRLC
      • format_quote Prefectul i-a dat ordin să plece la expoziție «pe puțin cu trei sute de suflete». SP. POPESCU, M. G. 22. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da bucium = vesti. DLRLC
      sinonime: vesti
      • format_quote Și de acolo din margini de zări, Din creieri de culme, din inimi de luncă, Dau bucium și zvoană spre depărtări, Să-și strîngă tovarăși de rodnică muncă. DEȘLIU, G. 28. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da crezare (sau crezământ). DLRLC NODEX
      sinonime: crede
    • chat_bubble locuțiune verbală A da greș = greși. NODEX
      sinonime: greși
    • chat_bubble locuțiune verbală A-și da sfârșitul (sau sufletul, duhul ori obștescul sfârșit) = muri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Într-o seară, bolnava își dădu sfîrșitul. DUNĂREANU, CH. 10. DLRLC
      • format_quote I-a venit și lui rîndul să-și dea duhul. ANGHEL, PR. 129. DLRLC
      • format_quote Bătrînul a dat sfîrșitu și, după ce l-au înmormîntat, feciorii săi au pornit de au vînat toți munții. POPESCU, B. IV 4. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Eram sfîrșit de oboseală, nu mai puteam; îmi dădeam sufletul. SADOVEANU, O. VI 66. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da dovadă = dovedi. DLRLC
      sinonime: dovedi
      • format_quote Lenin și Stalin ne învață că membrii de partid trebuie să dea dovadă de inițiativă creatoare în muncă. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 101. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da prilej (sau ocazie) = prilejui. DLRLC
      sinonime: prilejui
      • format_quote Eliberarea poporului nostru a dat prilej miilor de talente... să se afirme, să se dezvolte, să atingă culmi nebănuite în creații. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 1/2. DLRLC
      • format_quote Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc. C. PETRESCU, C. V. 134. DLRLC
      • format_quote Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-GION, C. 65. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da ocol (sau târcoale), a da raita (sau o raită) = a se învîrti în jurul unui loc, a cerceta un loc. DLRLC
      • format_quote Pînă seara a clocotit tot tîrgul Nomoloasei de vestea nebunului bătrîn, care dădea tîrcoale la marginea orașului. POPA, V. 150. DLRLC
      • format_quote El poartă calul, dînd ocol... Și ochii pașei mari s-aprind. COȘBUC, P. I 109. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da năvală (sau buzna) = năvăli. DLRLC
      sinonime: năvăli
      • format_quote Se așeză jos pe prispă; păsările flămînde dădură buzna la căuș. VLAHUȚĂ, O. A. II 48. DLRLC
      • format_quote eliptic A venit vestea că dau tatarii. SADOVEANU, O. I 515. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da roată = a se roti. DLRLC
      sinonime: roti
      • format_quote Se zbuciumă vîntu-n mînie, Iar corbii-n pribeagul lor drum Dau roate prin zarea pustie. COȘBUC, P. II 47. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da informații (sau referințe, relații) = informa, referi, relata. DLRLC
      • format_quote Îți voi da relație de călătoria me. KOGĂLNICEANU, S. 41. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală rar A da răscoală = răscoli. DLRLC
      sinonime: răscoli
      • format_quote Doar vîntul nopții-n ierburi dă răscoală! IOSIF, P. 24. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A-și da truda (sau osteneala) = osteni, trudi. DLRLC
      • format_quote Toate chipurile și toate trudile ți le-ai dat, numai ca să mă vezi norocit și însămnat între moldoveni. KOGĂLNICEANU, S. 54. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da luciu (sau lustru) = lustrui. DLRLC
      sinonime: lustrui
      • format_quote Vezi luciul ăla de la bielă? Eu l-am dat. SAHIA, N. 30. DLRLC
      • format_quote Ema, dîndu-și lustru la unghii: A venit multă lume? CAMIL PETRESCU, T. II 41. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da dreptate = îndreptăți. NODEX
      sinonime: îndreptăți
    • chat_bubble locuțiune verbală A da raportul = raporta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: raporta
      • format_quote Am venit să dau raportul săptămînii. SEBASTIAN, T. 155. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A(-și) da demisia = demisiona. DLRLC
      sinonime: demisiona
      • format_quote Se înturnă la Iași și îi dete demisiunea. NEGRUZZI, S. I 111. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble figurat A trece cu succes printr-o încercare. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva, a fi tras la răspundere. DEX '09 DLRLC
      sinonime: răspunde
      • format_quote Dacă va fi să dau cuiva socoteală, voi istorisi tot ce-am văzut. CAMILAR, N. I 425. DLRLC
      • format_quote Ți-am cerut să-mi dai samă ce cauți la hotar. SADOVEANU, F. J. 152. DLRLC
      • format_quote Eu n-am teamă De-a mele fapte-n viață să dau în ceruri seamă. ALECSANDRI, T. II 192. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da vina = învinui. NODEX
      sinonime: învinui
    • chat_bubble locuțiune verbală A-și da seama (rar seamă) = lămuri, pricepe. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Din analiza lucrărilor Congresului ne putem da seama de uriașele sarcini care stau înaintea noastră. DAVIDOGLU, M. 7. DLRLC
      • format_quote Ne-am dat seama că fără popor nu putem face revoluția. CAMIL PETRESCU, B. 67. DLRLC
      • format_quote Fiecine cum i-e vrerea despre fete samă deie-și, – Dar ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. EMINESCU, O. I 79. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da pe față = demasca. NODEX
      sinonime: demasca
  • 18. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepozițiile „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată), conștientă sau reflexă. DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Dă din mâini. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ion dădu încet din cap, în semn că da, și ieși. DUMITRIU, N. 158. DLRLC
    • format_quote Dă din aripi, iar se urcă, iar coboară fluturele roșu. ISAC, O. 254. DLRLC
    • format_quote Privind la mine, Ai tot da cochet din cap. EMINESCU, O. IV 369. DLRLC
    • 18.1. (Cu arătarea instrumentului) A face mișcări repetate (în procesul muncii). DLRLC
      • format_quote De mînecate, dă-i cu grebla, cu tărăbonțul. POPA, V. 135. DLRLC
    • 18.2. tranzitiv A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Face ca și atunci cînd îi curgea sîngele șiroi și el îi da că n-are nimic. SADOVEANU, O. I 87. DLRLC
      • format_quote Călușeri de pe Tîrnavă... Dați, măi, dați, Nu vă lăsați! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. DLRLC
    • 18.3. (În practicile superstițioase, urmat de determinări introduse prin prepozițiile «cu» sau «în») A spune viitorul. DLRLC
      • format_quote Safta da în cărți și ghicea în palmă și cafea. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 32. DLRLC
      • format_quote Dați-mi ceva, cît de puțin, să vă dau cu norocul. RETEGANUL, P. II 38. DLRLC
      • chat_bubble A da în cărți (sau cu cărțile) = a prezice viitorul. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A da (sau a strânge, a ridica) din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Toți pe cîți îi întrebă dădeau din umere, neștiind ce să răspundă. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
    • chat_bubble A da din gură = a vorbi mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vorbi
    • chat_bubble intranzitiv familiar Dă-i cu..., dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică... una-două-trei... pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere. CARAGIALE, O. I 119. DLRLC
    • chat_bubble A da cu paharul = a bea mult. DLRLC
      • format_quote A dat cu paharul pîn’ s-a îmbătat. PANN, P. V. I 118. DLRLC
  • 19. intranzitiv Urmat de determinări introduse prin prepoziția «cu», sensul reieșind din context: spoi, spăla, unge, vopsi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Au nu îți e rușine Să-ți dai cu dresuri și sulemenele? TOMA, C. V. 260. DLRLC
    • format_quote Să-mi dau cu apă de izvor pe față. D. BOTEZ, P. O. 16. DLRLC
    • format_quote tranzitiv [Compoziția] trebuie topită întîi în apă, or s-o dea pe păr așa simplu? CARAGIALE, O. VII 5. DLRLC
  • 20. intranzitiv (Uneori cu determinări arătând instrumentul, locul acțiunii sau persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea) A atinge brusc și cu putere; a aplica o lovitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A da cu biciul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Nu da, păgînule, că-i copilul meu. ALECSANDRI, T. II 14. DLRLC
    • format_quote Dacă mai spunea o vorbă, dam în el, că am eu socoteală veche. DAVIDOGLU, M. 64. DLRLC
    • format_quote Văzu o muscă înainte, dete cu pălăria în ea și pică la pămînt. RETEGANUL, P. III 80. DLRLC
    • format_quote Mi-ai dat cu frîul în cap, să mă prăpădești. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
    • format_quote (Cu construcția schimbată) Îl prinde de brăcinar și dă cu el de pămînt. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 134. DLRLC
    • 20.1. tranzitiv Folosit și absolut; complementul indică persoana lovită, lovitura sau instrumentul întrebuințat la lovit. DLRLC
      • format_quote Te-a bătut?... – Nu... Mi-a dat numai o palmă. CAMIL PETRESCU, T. II 29. DLRLC
      • format_quote N-am fost slab și nici fricos: Pe opt ți-i dam grămadă jos. COȘBUC, P. I 199. DLRLC
      • format_quote Fata dete călcîie calului. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
      • format_quote Nu pot eu s-o ajung să-i dau o scărmănătură bună. CREANGĂ, P. 268. DLRLC
      • format_quote Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dedea. TEODORESCU, P. P. 503. DLRLC
      • format_quote figurat (În amenințări; construit cu dativul) Vai... Mădălină... gemu Costache prin somn. – Îi dau eu Mădăline... Eu strig... și el visează Mădăline. CAMILAR, N. I 222. DLRLC
      • format_quote figurat (În amenințări; construit cu dativul) Stăi tu, vulpe vicleană ce ești! Las’ că ți-oi da eu ție. SBIERA, P. 186. DLRLC
    • 20.2. A trage cu (a descărca) o armă de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Eram băiat de vreo treisprezece ani cînd am învățat să dau cu pușca. ODOBESCU, S. III 21. DLRLC
      • format_quote Îmi vine să poruncesc să deie cu tunurile în prostimea aceea. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
      • format_quote tranzitiv (Complementul indică proiectilul) Se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. DLRLC
    • 20.3. A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Calul fugea de da cu burta de pămînt. ISPIRESCU, L 129. DLRLC
      • format_quote Ajunse la un munte mare... al cărui vîrf da la nori. ISPIRESCU, L 216. DLRLC
    • chat_bubble (Despre două sau mai multe persoane) A-și da cu cotul sau (tranzitiv) a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a(-și) face semne. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Unii dintre flăcăi își dădură cu cotul și-ncepură să zîmbească. DUNĂREANU, CH. 21. DLRLC
    • chat_bubble A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A da (cuiva) la cap = lovi, omorî. DLRLC
      • format_quote Vreau să-mi leg numele de o operă de purificare. Vreau să le dau la cap tîlharilor. C. PETRESCU, C. V. 108. DLRLC
      • chat_bubble figurat A ataca (pe cineva) cu violență, pentru a-i distruge situația, bunul nume etc. DLRLC
        sinonime: ataca
    • chat_bubble A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil, a nu profita de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: respinge
      • format_quote Ai dat cu piciorul la avere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 77. DLRLC
      • format_quote Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. DLRLC
      • format_quote Sîntem încredințați că tu nu ni-i da cu piciorul, mai ales aducîndu-ți aminte de prieteșugul nostru. SBIERA, P. 271. DLRLC
    • chat_bubble Unde dai și unde crapă! DLRLC
  • 21. intranzitiv (Urmat de determinări locale sau modale; uneori (tranzitiv) construit cu pronumele «o», care are valoare neutră) A se duce către..., a o lua, a porni spre... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: apuca
    • format_quote Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. DLRLC
    • format_quote Caii, obosiți și ei, simțind că li se slobod frînele, o deteră în pas domol de tot. SLAVICI, O. I 215. DLRLC
    • format_quote După ce ieși din sat, dete cătră casă prin o pădure. RETEGANUL, P. I 13. DLRLC
    • format_quote Dă soarele după deal și noi tot pe loc stăm. CREANGĂ, P. 128. DLRLC
    • format_quote figurat Nevasta n-au știut încotro să deie de bucurie. SBIERA, P. 229. DLRLC
    • format_quote figurat Nu mai știa ce să facă și încotro s-o deie, ca să nu greșească tocmai acum la dică. CREANGĂ, P. 270. DLRLC
    • 21.1. A se abate, a trece (pe la...), a intra (undeva) pentru puțin timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Când ai să dai pe la mine? DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Părăsise cu totul gîndul de a mai da pe la universitate. VLAHUȚĂ, O. A. 257. DLRLC
      • format_quote Trecînd Dunărea, dete prin satele turcești și bulgărești. ISPIRESCU, M. V. 17. DLRLC
      • format_quote Părintele mai în toată ziua da pe la școală și vedea ce se petrece. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
    • chat_bubble A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dau încolo, încoace; dară nime nu poate chibzui... încotro să fie drumul spre casă. SBIERA, P. 67. DLRLC
      • format_quote Baba... dă la deal, dă la vale, dar n-are ce face; și, de voie, de nevoie, nunta s-a făcut, și pace bună. CREANGĂ, P. 8. DLRLC
      • chat_bubble figurat A se frământa, a încerca în toate chipurile, a-și da osteneală. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A nu ști încotro să (sau, tranzitiv, s-o) deie (sau dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. DEX '09
    • chat_bubble tranzitiv A o da pe... = a o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd însă i se întîmpla să pomenească de ceva din trecutul neamului nostru, o da pe romînește. M. I. CARAGIALE, C. 78. DLRLC
    • chat_bubble A-i da (sau a-i veni, a-i trece) cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte) (pe neașteptate). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cum de i-a dat în cap imbecilului să-mi trimită telegrama? C. PETRESCU, C. V. 111. DLRLC
  • 22. intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepozițiile „de” sau „peste”) A ajunge la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oriunde ar apuca-o, dă peste oameni. CAMILAR, N. I 316. DLRLC
    • format_quote Ne-a împrăștiat furtuna tocmai cînd dăduserăm peste ursoaică. GALACTION, O. I 50. DLRLC
    • format_quote La moară dau de prieteni. COȘBUC, P. I 76. DLRLC
    • 22.1. tranzitiv regional A prinde de veste, a băga de seamă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: observa
      • format_quote Băgînd sacii în moară, au dat că într-înșii nu-i grîu. SBIERA, P. 16. DLRLC
      • format_quote Cînd a dat de copilă că nu-i, a început a-și smulge părul din cap. CREANGĂ, A. 20. DLRLC
    • chat_bubble A da de fund = a ajunge până la fund. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am făcut datorii peste datorii. Cum dam de fund, nenea Scarlat... îmi făcea numaidecît rost de împrumut cu dobînzi sălbatice. M. I. CARAGIALE, C. 88. DLRLC
      • format_quote Cercați voi marea cu degetul, dar ia! să vedem, cum i-ți da de fund? CREANGĂ, P. 260. DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune A ajunge la capăt, la sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A da de capăt. DLRLC
    • chat_bubble A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A da peste cineva cu caii (sau cu căruța etc.) = a veni din mers peste cineva, lovindu-l, răsturnându-l. DLRLC
      • format_quote Dedeau cu caii preste oamenii lui Ercule. ISPIRESCU, U. 52. DLRLC
      • format_quote Cine e acesta ce a să deie piste noi cu droșca. NEGRUZZI, S. I 238. DLRLC
    • chat_bubble A da de dracu = a o păți. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: păți
    • chat_bubble A da cu ochii de cineva. DLRLC
    • chat_bubble A-și da cu socoteala că... DLRLC
    • chat_bubble (Urmat de determinări ca: «rușine», «primejdie», «necaz» etc.) A da de rușine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ia cupa cea largă și-ai grijă ce faci; Ascunde-o bine, Căci Mufti... ne-o ia... Și dăm de rușine! COȘBUC, P. I 210. DLRLC
      • format_quote Avem să dăm peste o primejdie mare. ISPIRESCU, L. 6. DLRLC
      • format_quote Cînd este să dai peste păcat, dacă-i înainte, te silești să-l ajungi, iară dacă-i în urmă, stai și-l aștepți. CREANGĂ, P. 223. DLRLC
  • 23. intranzitiv (Despre nenorociri, necazuri etc.) A veni peste cineva pe nepregătite. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: surprinde
    • format_quote Acolo, la Cotnari, am fost demult la culesul viilor, pe cînd încă nu dăduse molima filoxerei. SADOVEANU, O. VIII 233. DLRLC
    • format_quote Deodată dete preste ei o căldură, încît leșinau de sete. RETEGANUL, P. III 75. DLRLC
    • format_quote N-au mers mult și iată c-au dat altă nevoie peste dînsa. SBIERA, P. 208. DLRLC
    • format_quote De multe ce dăduse peste dînsul, se făcuse cam hursuz. CREANGĂ, P. 111. DLRLC
    • chat_bubble A da strechea într-însul, se spune despre un animal care fuge orbește pentru că a fost mușcat de streche, sau (figurat) despre un om care fuge cuprins de spaimă. DLRLC
  • 24. intranzitiv (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A da într-un șanț. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A-i da lumina în ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Fac înapoi, pe același drum, cu gîndul... să dea în Calea Victoriei. SP. POPESCU, M. G. 62. DLRLC
    • format_quote Ieșiră acum din pădure și dădură într-o poiană frumoasă. RETEGANUL, P. I 46. DLRLC
    • format_quote Dacă prin codri pătrunzi, dai de-o vale frumoasă și verde, Pe-al căreia deal se întinde o mîndră grădină. EMINESCU, O. IV 179. DLRLC
    • 24.1. (Despre drumuri) A se uni cu alt drum, a ajunge la... DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Ivancea coti îndărăt ca să iasă prin fundul curții pe drumul ce da în șosea, fără să treacă prin sat. DUMITRIU, N. 53. DLRLC
    • 24.2. rar (Despre terenuri, locuri) A ajunge sau a se întinde până la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nimerise în grădini tăcute care dădeau în cîmp. CAMILAR, N. I 102. DLRLC
      • format_quote Făt-Frumos vede că șirul munților dă într-o mare verde. EMINESCU, N. 13. DLRLC
    • 24.3. (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Mai la dreapta o ușă cu geam... dă înspre peron. SEBASTIAN, T. 188. DLRLC
      • format_quote Din odăile neluminate ce dădeau în larga încăpere din mijloc se auziră șoapte, rîsete înfundate. M. I. CARAGIALE, C. 120. DLRLC
  • 25. intranzitiv A nimeri în..., a intra, a cădea în..., a fi pe cale de... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote S-azvîrlea, nu s-azvîrlea, Drept în paloșe că da. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
    • 25.1. (Despre păr) A intra, a cădea, a ajunge în... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îi dă părul în ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 25.2. (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baba... s-a ghemuit... cu spatele la lună, să nu-i dea lumina-n ochi. CARAGIALE, S. N. 255. DLRLC
      • format_quote Tainicele raze [ale lunii], dînd pieziș pe o zidire... Mîngîie a ei ruină. ALEXANDRESCU, P. 136. DLRLC
    • chat_bubble A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De cînd ai luat zestre o casă, trei cai și-o sanie, te-ai prostit de dai în gropi. GALAN, Z. R. 266. DLRLC
    • chat_bubble A da din lac în puț = a nimeri din rău în mai rău. DLRLC
    • chat_bubble A-și da în petic. DLRLC
    • chat_bubble A da în brânci. DLRLC
    • chat_bubble A da în brânci. DLRLC
  • 26. intranzitiv (În legătură cu o acțiune în desfășurare; urmat de determinări introduse prin prepoziția «în») A trece în... DLRLC
    • format_quote Vremea dădu în cald. DELAVRANCEA, S. 50. DLRLC
    • format_quote Copacii dau în mugur. VLAHUȚĂ, O. A. 342. DLRLC
    • format_quote Soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
    • format_quote impersonal Dădea în toamnă și-o amorțise frigul. PAS, Z. I 88. DLRLC
    • 26.1. Despre frunze, muguri, păr etc.: apărea, ieși, ivi. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote A da în floare. DEX '09
      • format_quote Le dădea puful pe obraz. SADOVEANU, O. I 271. DLRLC
      • format_quote Am fugit repede la oglindă să cercetez dacă nu mi-au dat fire albe. C. PETRESCU, Î. II 63. DLRLC
      • format_quote A suflat vîntul de primăvară, au încolțit mugurii, a dat frunza. DELAVRANCEA, A. 34. DLRLC
      • format_quote De-ar veni luna lui mai, Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd, Ierbulița-n șesuri dînd. ANT. LIT. POP. I 72. DLRLC
    • 26.2. (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A se revărsa afară din vas din cauza cantității prea mari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Apa numai cît nu da afară din fîntîni. RETEGANUL, P. I 27. DLRLC
    • chat_bubble A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote figurat S-a depărtat al ploii ropot, Dar Rîul Mic a dat în clocot Și spumegă de-a lungul văii. DEȘLIU, M. 35. DLRLC
    • chat_bubble A da în pârpăra însuratului = a fi stăpânit de dorința însuratului. DLRLC
      • format_quote Dă, ce să-i zici! dăduse și el în pîrpăra însuratului. CREANGĂ, P. 166. DLRLC
    • chat_bubble (Despre cereale sau fructe) A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Acasă perele de vară dau în copt. CAMILAR, N. I 83. DLRLC
      • format_quote Pomul înflorea în fiecare zi... rodul creștea și seara da în pîrg. ISPIRESCU, L. 73. DLRLC
      • format_quote Vezi d-ta, colo departe, niște lanuri frumoase de grîu care dă în copt? CREANGĂ, P. 155. DLRLC
    • chat_bubble A da în spic = a lega spic. DLRLC
      • format_quote Holdele au dat în spic mai devreme ca în alți ani. DLRLC
    • chat_bubble A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îmi dau lacrimile și plîng încet de bucurie. CAMIL PETRESCU, U. N. 186. DLRLC
      • format_quote Avea o senzație de durere fizică așa de intensă, că-i da lacrămile în ochi. BART, E. 212. DLRLC
    • chat_bubble A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care a ajuns la capătul puterilor din cauza unui efort prea mare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Aleargă săraca, de dă inima din ea, ș-o trec amețeli. VLAHUȚĂ, O. A. 369. DLRLC
      • format_quote Începe a striga, de da duhul dintr-însa: «Ioane, Ioane, Ioane!» și Ion – pace! CREANGĂ, A. 64. DLRLC
    • chat_bubble (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a curge afară din vas. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: umfla
      • format_quote S-a întîmplat să dea laptele în foc. GALAN, Z. R. 38. DLRLC
  • 27. intranzitiv (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a avea loc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Au dat înghețurile. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Dă iarna de acum. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Aici, în locul mărului, era o salcie cu scorbură arsă... și stăteau la adăpost în scorbură pescari cînd da cumpăna. CAMILAR, TEM. 195. DLRLC
    • format_quote Ciobanii de demult, cînd plecau cu oile, intrau ca în mănăstire: nu-i mai vedeau fetele și nevestele decît cînd da zăpada. GALACTION, O. I 64. DLRLC
    • format_quote Peste o lună dă primăvara. C. PETRESCU, C. V. 149. DLRLC
  • 28. intranzitiv (Cu valoare de auxiliar, urmat de un verb la conjunctiv) A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rizea dădu să plece. DUMITRU, B. F. 27. DLRLC
    • format_quote Dragoș dădu să coboare scara, dar iute o sui înapoi, căci Geoiana era cît pe ce să-l umfle în corne. HOGAȘ, DR. II 96. DLRLC
    • format_quote A dat el să se supere și să ne ocărască, dar a priceput îndată că cel mai bun lucru ce-i rămînea de făcut era să rîdă și el cu noi. VLAHUȚĂ, O. A. 456. DLRLC
    • format_quote Dă el să descuie ușa, nu poate; dă s-o desprindă, nici atîta. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
  • 29. reflexiv rar intranzitiv (Urmat de determinări locale) A se apropia de un anumit loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A se da lângă masă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Dă-te mai încoace. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ian, măi oameni, dați-vă la o parte. CAMILAR, N. I 208. DLRLC
    • format_quote Dă-te la o parte să treacă domnu doctor. C. PETRESCU, C. V. 35. DLRLC
    • 29.1. reflexiv A se așeza undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se dete p-o pernă, răzimîndu-și cotul. PANN, P. V. I 58. DLRLC
    • chat_bubble A (se) da îndărăt (sau înapoi) = retrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: retrage
      • format_quote Tuspatru deterăm un pas înapoi. M. I. CARAGIALE, C. 25. DLRLC
      • format_quote Dacă murgu-i sprinten da-n lături sforăind, Viteazul cu blîndeță îl dezmierda. ALECSANDRI, O. 207. DLRLC
    • chat_bubble figurat A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se sustrage de la ceva, a căuta să scape, a se retrage (într-o luptă). DEX '09 DLRLC
      sinonime: codi ezita
      • format_quote Nu, Ioane, noi nu trebuie să dăm înapoi! Pentru nimic în lume, nici un pas înapoi! CAMILAR, TEM. 85. DLRLC
      • format_quote Teama de necunoscut era de neîndurat. Dar, negreșit, asta numai la cei hotărîți să nu dea, în nici un caz, înapoi. CAMIL PETRESCU, U. N. 337. DLRLC
      • format_quote Cum văd eu, nici de asta nu te-ai da în lături. CREANGĂ, P. 166. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală reflexiv tranzitiv A (se) da jos = coborî. DEX '09 DLRLC
      sinonime: coborî
      • format_quote De ce m-ați dat jos din tren? SEBASTIAN, T. 232. DLRLC
      • format_quote figurat Prometeu... adesea mustra pe Joe pentru nelegiuirea ce săvîrșise dînd pe tat’ său jos de pe scaun. ISPIRESCU, U. 82. DLRLC
      • format_quote figurat Dînd jos pe Lăpușneanul, urcăm pe cine-n loc? ALECSANDRI, T. II 112. DLRLC
  • 30. reflexiv intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „la”) A se arunca asupra cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd se da armăsarul la Galben-de-Soare, mușca din pieile de bivol, iară cînd se da acesta la armăsar, mușca din carne vie. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • format_quote Ține-l [pe câine] să nu se dea la mine. CARAGIALE, O. II 267. DLRLC
    • format_quote Iarna... ursul ajunge de să dă la vite și la oameni. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote intranzitiv V-aștept, ca să nu dea la voi cîinele. SADOVEANU, P. M. 261. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Zîna... dă deodată la dînsul, să-i scoată ochii. SBIERA, P. 38. DLRLC
    • chat_bubble A da fuga = repezi. DLRLC
      sinonime: repezi
      • format_quote Eu am dat fuga la brad și m-am suit în brad. SADOVEANU, V. F. 27. DLRLC
    • chat_bubble A da de-a dreptul = a veni drept la țintă, fără a face ocol. DLRLC
      • format_quote Golătatea încunjură, iară foamea dă de-a dreptul. CREANGĂ, A. 69. DLRLC
  • 31. intranzitiv A se deda la..., a se trage, a fi înclinat spre... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A se da la carte. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A se da la pictură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Leneșa lor minte, dată pe gîndiri ușoare, Se împiedică de-o muncă ce-o cutremură ș-o doare. VLAHUȚĂ, P. 134. DLRLC
    • format_quote El din mica copilărie au fost dat către aceste. DRĂGHICI, R. 73. DLRLC
  • 32. reflexiv (În jocuri, urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fă-te dar tu o roată de lemn și eu una de fier, să ne dăm unul pe un deal, altul pe alt deal. RETEGANUL, P. III 73. DLRLC
    • format_quote În scrînciobul din culme se dau flăcăi și fete. ALECSANDRI, P. III 143. DLRLC
    • chat_bubble A se da peste cap. DLRLC
    • chat_bubble A se da de-a tumba (sau de-a dura) = a se da peste cap. DLRLC
      sinonime: rostogoli
    • chat_bubble A se da de râpă = prăpădi. DLRLC
      sinonime: prăpădi
      • format_quote Porumbo, iubește-mă că mă dau de rîpă, pre legea mea! ALECSANDRI, T. 157. DLRLC
    • chat_bubble A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva; a-i plăcea foarte mult... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Ilinca bocea pe la toate pragurile și se da-n vînt după leacuri. VLAHUȚĂ, O. A. 129. DLRLC
      • format_quote Și merg eu acum fără păsare prin păpușoi pînă în dreptul ogrăzii și mă uit printre gard și văd pe mama cum se da în vînt după trebi. CREANGĂ, A. 68. DLRLC
    • chat_bubble figurat A se da în vânt după... = a ține foarte mult la cineva sau la ceva, a face orice pentru.... DEX '09 DLRLC
  • 33. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «pe lângă») A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Slutul se dete pe lîngă fată și începu s-o lingușească cu vorbe mierloitoare și să se ia cu binele pe lîngă dînsa. ISPIRESCU, L. 47. DLRLC
    • format_quote Dacă... vrun tinerel viteaz S-ar da pe lîngă mine... Atunci cu voie bună I-aș da sufletu-n dar. ALECSANDRI, T. 156. DLRLC
  • 34. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepozițiile «de» sau «în») A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A se da cu democrații. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Lasă legea creștinească Și te dă-n legea turcească. ALECSANDRI, P. P. 211. DLRLC
    • 34.1. A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eu gîndesc că s-a da după mine și s-a face și ea bună. CREANGĂ, P. 164. DLRLC
    • chat_bubble A se da în (sau de) partea (cuiva) sau a se da cu cineva = a se alătura de partea cuiva (într-o discuție, într-un diferend etc.). DLRLC
      • format_quote Of, of... te-ai dat cu năpîrca de Eftimie. DUMITRIU, N. 238. DLRLC
      • format_quote Stă la chibzuri în care parte să se de. ISPIRESCU, U. 28. DLRLC
    • chat_bubble A se da pe (sau la) brazdă. DLRLC
  • 35. reflexiv (Despre persoane) A se lăsa în voia cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lasă-ți lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie. EMINESCU, O. I 209. DLRLC
    • 35.1. A se lăsa stăpânit, copleșit de... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dragul meu... învață-te a munci, nu te da lenii. HOGAȘ, DR. II 47. DLRLC
      • format_quote Se dete cu totul la această patimă. NEGRUZZI, S. I 20. DLRLC
      • format_quote Inima i se sfîrșea, Dar îndat’ se stăpînea Și durerii nu se da. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. DLRLC
  • 36. reflexiv (Mai ales în forma negativă) A nu opune rezistență. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A se da învins. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Cîinii] nu se da să li tai cozile. SBIERA, P. 15. DLRLC
    • format_quote Fricosule... nu mi te da, păcătosule. ALECSANDRI, T. I 117. DLRLC
    • 36.1. (Întregit printr-un participiu, cu sensul determinat de acesta) A se lăsa (nemaiavând încotro). DLRLC
      • format_quote Cum nu se dă scos ursul din bîrlog... așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 116. DLRLC
      • chat_bubble A se da bătut = a se lăsa convins. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        sinonime: ceda
        • format_quote N-a mai avut ce spune și s-a dat bătut. SADOVEANU, P. M. 205. DLRLC
    • 36.2. învechit familiar Despre armate, cetăți, comandanți: preda, supune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai Timișoara mai este în mîna împotrivnicului, dar întru atîta înconjurată că în puțintică vreme trebuie să se dea. GHICA, A. 306. DLRLC
      • format_quote Aceștii, după puțin, s-au dat robi și cetățuia s-au ars de franțezi. KOGĂLNICEANU, S. 13. DLRLC
      • format_quote Dă-te de voia tea. Să ne scapi de vreo belea. TEODORESCU, P. P. 292. DLRLC
    • chat_bubble A nu se da cu una cu două = a nu ceda ușor. DLRLC
      • format_quote Flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una cu două. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
  • 37. reflexiv regional (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „la” sau, rar, „spre”) A începe să..., a se apuca de..., a se pune... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După cină să dau la culcare. RETEGANUL, P. III 83. DLRLC
    • format_quote Se deteră spre odihnă, dar pîndea cînd unul, cînd altul. ISĂIRESCU, L. 4. DLRLC
    • format_quote Satul văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. DLRLC
    • format_quote La lucru s-au pornit Și la lucru mi s-au dat; Mi s-au dat la secerat. TEODORESCU, P. P. 150. DLRLC
    • chat_bubble A se da (rar, intranzitiv, a da) în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai de una, mai de alta, apoi dădură în vorbă cu Pahon. RETEGANUL, P. V 14. DLRLC
      • format_quote Numai cît în vorbă se da, Secerele și gătea. TEODORESCU, P. P. 142. DLRLC
  • 38. reflexiv Mai ales în forma negativă: ivi, pomeni. DLRLC
    sinonime: ivi pomeni
    • format_quote Înc-așa schilodeală nu mi s-a dat în cale! RETEGANUL, P. III 62. DLRLC
    • format_quote Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli nu s-a mai dat a vedea! CREANGĂ, A. 84. DLRLC
    • format_quote Nu s-a dat pe fața pămîntului o jupîneasă mai iscusită decît Anghelușa. ALECSANDRI, T. I 105. DLRLC
  • chat_bubble reflexiv A se da drept (învechit, de) cineva = a voi să treacă drept altcineva, a face să se creadă că e altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote [Agenții] s-au ivit în aceeași zi la han la Brătulescu, dîndu-se drept negustori de covoare. POPA, V. 95. DLRLC
    • format_quote M-oi duce la curtea împăratului și m-oi da de doftor. SBIERA, P. 301. DLRLC
    • format_quote Am să mă dau și eu de baroană, cum oi trece granița. ALECSANDRI, T. I 181. DLRLC
etimologie:

dâ, dâresubstantiv feminin

  • 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A dispărut o sanie ușoară, Lăsînd în urmă două dîre lucii. CAZIMIR, L. U. 37. DLRLC
    • format_quote Pe brațul Nataliei se vedea o dîră de sînge. Se lovise căzînd. D. ZAMFIRESCU, R. 172. DLRLC
    • format_quote Ei se luase după dîra de mălai ce o presărase fata. ISPIRESCU, L. 334. DLRLC
    • format_quote [Mama-pădurilor] fugea mereu, o stîncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdînd pămîntul cu dîră lungă. EMINESCU, N. 8. DLRLC
    • format_quote figurat Apele lui trag în lungul pămîntului dîra adîncă... a unui ireversibil destin. BOGZA, C. O. 11. DLRLC
    • format_quote figurat Deodată cei 90 fr. pierduți îi răsăriră înainte, cu o dîră de mizerii după dînșii: chiria casei, birtul. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Urme lăsate de om sau de un animal pe pământ, pe zăpadă etc. DEX '09 DLRLC
      sinonime: urmă
      • format_quote Iepurele fricos și vulpea vicleană... se silesc a-și minți gonacii și a încurca dîra lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
      • format_quote Mi-ar place să străbat... luncile cu răchită, după umbra dîrei de mistreț. ODOBESCU, S. III 77. DLRLC
      • format_quote Să iei dîra Oilor Pînă-n calea Furilor. TEODORESCU, P. P. 515. DLRLC
    • 1.2. figurat Urmă de miros (de parfum etc.) lăsată de cineva. DLRLC
      • format_quote Lăsase pe urma ei o dîră de miros de aer, pe care nasul Pisicuții, cu mult mai priceput decît al meu, o descoperise. HOGAȘ, M. N. 94. DLRLC
    • chat_bubble A face dâră = a lăsa urme, semne (că a umblat cineva pe acolo). DLRLC
    • chat_bubble familiar A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. DEX '09 DEX '98
  • 2. Dungă, șinier. DEX '09
    • 2.1. prin specializare Dungă, rază de lumină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iazul sta neclintit ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dîră de lumină albă din fund pînă la mal. SADOVEANU, O. I 379. DLRLC
      • format_quote Prin dîra de lumină, se vede o umbră înaintînd cu pași grăbiți. CARAGIALE, O. II 226. DLRLC
      • format_quote Nu soare a răsărit, Ci murgu-mi e-mpodobit, Numai aur și argint, Face dîră pe pămînt. PĂSCULESCU, L. P. 61. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic